Tulburare de personalitate

Buna ziua

Cam de la varsta de 20 de ani am inceput sa resimt tot mai mult o stare de anxietate...care mergea pana la atacuri de panica. Cand mergeam pe strada mainile si picioarele imi intepeneau si trebuia sa ma opresc ... Am avut perioade cand nu putea iesi din casa...Sufar de drepresie de mult timp cred. Acum am 25 de ani insa in copilarie am avut niste probleme. Nu am crescut cu mama mea parinitii m-au avut in tp facultatii si m-au dat unir rude sa ma tina pana pe la 4 ani. DE cand a venit mama mea nu o mai re3cunosteam.... Cred ca din cauza saraciei si a stresului nici ea nu a fost f fericita ..mereu era nervoasa si deprimata si mereu ma pedepesea.. Nu pot si nu am putut sa o iubesc ca pe o mama. Ma simteam f vinovata b...si cand eram mica am hotarat sa nu spun altor copii ca nu ma inteleg cu mama- si sa nu vb despre ea. A devenit un secret care am apasa....Si in tp am inceput sa simt o apasare... Toata adolescenta am fost o persoana mai restrasa... acum sunt femeie mi se spune ca am toate atuurile - inteligenta , frumusete - primesc astfel de complimente de la straini- da'' ma simt cateoada ca si cum nu as exista. Ca si cum am un gol imenss pe care nu pot sa il; umplu decat cu lucruri rele- cand am asemenea stari simt nevoia sa imi fac rau sa beau sau sa iau diverse pastile tot ce imi cade in mana. Cu tata am inteleg si mereu am fost mai apropiata de el insa el e mai slab- momentan bea si mereu sunt certuri intre ei - ma simt vinovata din cauza mea s-au casatorit fiindca ea era insarcinta cu mine cand el a hotarat sa o ia de sotie . Ma simt oribil ca si cum eu le-am distrus viata. El stiu ca bea din cauza ei - mama e o femeie deprimata , si poate fi foarte dura cand are starile ei ne nervozitate. In copilarie mereau simteam starea de tensiunedin familie si scandalurile absol;ut teribile. Stiu cum inca de la 14 ani ea ma numea in toate felurile si ma batea. De acteva ori s-a pus el in fata ei ca sa ma apere si atunci a inceput sa spuna lucruri oribile desp[re noi...Cum ca l-as iubi si ca am fi ca doi indeagostiti. Nu mai pot sa simt vreo speranta ca as putea sa imi revin.....nu mai gasesc suficienta cai pt e amorti durerea asta surda...Mereu am avut probleme de relationare ...de la barbati indisponibili...casatoriti...barbati care nu ma intelegea.u ..mereu caut sa merg inspre mai rau...si nu stiu cum sa supravietuiesc...Ma poate ajuta cnv cu un sfat? Va multumesc