Parinti vs. iubit
Ma numesc Ana si am 23 ani. Povestea mea este urmatoarea.
Eu si prietenul meu ne-am cunoscut in facultate, avem aceeasi varsta si suntem impreuna de aproape de 4 ani.
Eu sunt o fire mai timida de fel si putin vorbareata, in liceu nu prea am avut prieteni(iubiti) deoarece m-a preocupat foarte mult invatatul.
Relatia mea cu mama a fost din totdeauna una mai distanta. Mama nu este o persoana rea, dar este o persoana foarte ocupata, intr-un timp a avut si doua serviciuri, iar in plus ii are in ingrijire si pe bunici care au spre 80 ani.
Mama nu il accepta sub niciun chip pe prietenul meu pentru ca spune ea ca nu este potrivit pt mine, ca ar trebui sa mai am si alti prieteni, ca e mai bine ca baiatul sa fie cu cativa ani mai mare decat fata, ca e urat, ca nu arata bine, ca nu are posibilitati.. din punctul meu de vedere suntem pe aceeasi treapta: noi am terminat aceeasi facultate si culmea, si parintii nostri au aceleasi meserii.
Intre parintii prietenului meu sunt 15 ani diferenta, iar tatal lui a mai fost casatorit inainte (are si un alt baiat din prima casatorie). Mama mea spune ca si prietenul va proceda la fel: dupa niste ani ma va parasi pentru a-si gasi o partenera mai tanara pentru ca "aschia nu sare departe de trunchi".
Ultima cearta serioasa cu mama din cauza prietenului meu a fost vara trecuta. A fost scandal mare atunci, cu plansete, tipete, nopti nedormite, si de atunci, pentru linistea ei, eu am inceput sa mint pe mama, sa ii spun ca nu mai suntem impreuna, ca rar ne vedem ca si colegi, etc.. dar de cateva saptamani am inceput sa nu mai suport aceasta situatie, nu mai vreau sa ma ascund, nici sa mint sau sa inventez, asa ca m-am decis sa ii spun ca ne-am impacat.
Prietenul meu este o persoana intelegatoare, cunoaste situatia si ma sprijina si spera si el ca ai mei vor fi intr-un final de acord cu relatia noastra. Atata vreme cat noi ne intelegem bine, amandoi gandim ca nu e un motiv sa ne despartim din cauza parintilor.
Concluzia este ca mama ma acuza ca am mintit-o atata timp, ca nu o sa il accepte in veci pe acest baiat, chiar mi-a spus in cateva randuri sa nu mai vin acasa..
Ce argumente as putea aduce sa o conving pe mama sa isi schimbe parerea despre prieten si sa fie alaturi de mine in deciziile pe care le iau? Va rog imi dati un sfat astfel incat sa nu cad in depresie, vreau sa impac si capra si varza si vreau sa fie liniste in familia mea.
Va multumesc,
ps: imi merge foarte prost tastatura; scuze ca nu am scris gramatical!
Toate cele bune!
In primul rand vreau sa te intreb daca mama ta are alt motiv pentru care nu este deacord cu prietenul tau pentru ca faptul ca tatal prietenului tau a avut parte de mai multe casnicii nu este deloc relevant in aceasta impotrivire ba dimpotriva suna ridicol.Probabil mama ta are un alt motiv cunoscut sau nu de tine si nu este nevoie sa recurgi la minciuni deoarece tu ai tot dreptul sa-ti alegi partenerul si un parinte trebuie sa fie alaturi de copilul lui in orice moment cu sfaturi si nu in ultimul rand cu projinul neconditionat.Nu e cazul sa cazi in depresie si daca simti asta gandeste-te ca unora le lipseste mai mult decat intelegerea parintilor:poate nu vad,nu pot vorbi,le lipseste o mana un picior si cu toate astea gasesc lucrurio care sa le faciliteze traiul.
Dragi parinti aflati sau nu in situatii ca cele descrise mai sus de Ana, Szandi, Robert!
Va inteleg!
Va inteleg bucuriile, sacrificiile, durerile, dorintele, sperantele si asteptarile voastre legate de copiii vostri care ...cresc, au crescut, se indragostesc si poate, dragostea lor e oarba.
Asta sa spunem si pt ca de obicei dragostea romantica este implicata...etc.
Insa DRAGOSTEA VOASTRA POATE FI ALTFEL: va iubiti atat de mult copilul incat sa ii permiteti propriile lui experiente? Incat sa ii permiteti sa se maturizeze asumandu-si alegerile, infruntand consecintele, avand curaj si posibil dezamagiri? va iubiti atat de mult copilul incat sa ii spuneti chiar "iti voi fi alaturi indifferent ce alegere faci"? si mai ales: "eu te iubesc indiferent ce deznodamant va avea aceasta relatie a ta"?
Cu pretuire pt parintii care probabil nu chiar intamplator sau fara niciun motiv vor fi ajuns sa citeasca acest mesaj,
Un fost copil!
Părerea mea este să nu renunți niciodată la ce iubești
Și să lupți pentru iubirea ta. Știu cum este suntem în aceeași situație, și eu am un iubit care doar mama a aflat de el și ce crezi nu mă lăsa împreună cu el, de multe ori mi-a spus să renunț la el, dar...ce crezi? Eu nu am renunțat la el.
Iar eu cred că într-un final osa îmi accepte prietenul osa vadă că ne iubim și nu va mai avea ce să facă. Așa că și tu nu renunță la persoana pe care o iubești🙂😉
Întrebarea mea este ce as putea face ca să ii mulțumesc pe ei și sa ma accepte din nou
Va mulțumesc anticipat!
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.


Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter