Obsesia de perfectiune a lucrurilor

Poate marile asteptari care au fost indreptate catre persoana dvs de mic copil, au dus la transformarea dumneavoastra in a cauta perfectiunea, iar ceea ce nu este perfect il considerati rebut.
Poate din neajunsurile din copilarie, ceea ce a dus la dorinta ca ce achizitionati acum sa fie perfect, fully functional, fara zgirietura, fara pata.
Perfectiunea care se cauta, fie ca este implinita (lucrata), fie ca este asteptata a fi primita, e insa o boala, care duce in timp la duritati, la ne-acceptare, la lipsa milei, a compasiunii, a iubirii, duce la rautati, la o lume ireala, la o lume din care lipseste insa bucurarea.

Perfectionisitii sunt oameni bolnavi si ei nu stiu. Se cred perfecti, isi cred lor, ca isi pot face viata perfecta si au aspiratii irealiste traind in lumea povestii lor.
Ei nu stiu cum sa reactioneze in situatii grele, cind e sa li se intimple ceva dur, pe ei ii loveste si nu stiu sa trateze acea situatie. Imaginea care o au despre sine, despre viitorul lor, despre lumea ca de povesti care o asteapta, ii afunda in ireal, ii rup de realitate.
Evenimente dure, ca moartea unui prieten sau a unei rude, ii scoate din povestea lor perfecta, din perfectionismul care si l-au facut religie, si ii loveste de ii prabuseste.
Nu sunt obisnuiti sa se loveasca de greutati, sa le duca, sa gaseasca iesirea din ele, ramin in lumea lor imaginara, perfecta, perfectionista.
Perfectionismul este boala si ei nu stiu.

Era o fetita care luase 10 la bacalaureat, la o emisiune TV, si era tare mindra ca ea e perfectionista. Saraca in lumea perfecta, in asteptarile si efortul ei de a fi perfectionista, nu e obisnuita cu greutati, si cum sa le trateze, cum sa reactioneze la ele. Lumea nu e roz, oricit ti-ai crea tu imaginea despre ea ca perfecta, oricit ai incerca sa faci totul perfect, sa duci munca ta la perfectiune, si sa ai asteptarile tale de poveste, lumea nu e roz, intimplarile nu sunt roz. Perfectionistii sunt ca niste masinute-robotei care nu au scoala vietii.
Ei nu stiu sa se smereasca, nu stiu sa accepte si imperfectiuni, conosiderindu-i pe cei nu atit de perfecti ca ei, niste rebuturi, niste exemplare nereusite.
Se vor afunda cu timpul in aceasta boala a lor, si loviturile vietii, faptul sa li se va arata limitele vietii, nimicnicia vietii, ii va disloca din fantezia bolii lor.
Vor ajunge, atunci cind vor realiza care e valoarea vietii, sa isi dea seama ca au alergat dupa himere, atunci cind telul lor era perfectiunea.
Bine e ca aceste persoane sa le evitati, sa evitati contactul cu ele, caci au duritate, au rautate, au ochi dur, vad numai nerealizari, nu stiu sa vada binele din altii, nu stiu sa arate mila, compasiune si dragoste. Bine e sa le evitam, pina e sa-si vina in fire.
Perfectionistii vor fi mereu ne-multumiti, sau foarte greu de multumit, vor fi greu de suportat pentru ceilalti.
Bine e sa caute sa invete smerenia, din aceasta vor putea gusta bucuria, bucuria din lucruri mici, vor putea gasi valoarea milei, a compasiunii, a iubirii de ceilalti, vor gasi valoarea vietii.

Data viitoare cand cumperi un lucru, uita-te atent la el. Cand vrei sa cumperi ceva ce poti sa construiesti singur, fa-l singur ! pentru ca e posibil sa-l faci mai bine, daca esti perfectionist. Cand vezi un defect la ceva, nu critica acel defect, incearca sa te indragostesti de el. Poate a fost pus intentionat. (intr-o expizitie de tablouri daca un tablou are o gaura in el, toata lumea va vedea acea gaura, gaura este o distractie insa putini vor admira tabloul.) Daca ai cumparat ceva si nu iti place, repara-l. Chinezii cand sparg un portelan il lipesc cu aur. Lucrurile au mai mare valoare cand le construiesti tu. Un om care construieste o casa, va elibera mai multa dopamina cand trece pe langa ea decat cel care a cumparat-o chiar daca nu are suficienti bani sa si-o permita. Asa ca repara singur si vei avea o satisfactie emotionala mai mare. Si eu eram la fel, acum in fiecare zi ma trezesc cu o singura dorinta: sa am mai putin.