Cauta afectiune/simptom/conditie medicala
Cere sfatul medicului
Cere sfatul
medicului
SfatulMedicului.ro Comunitate Psihologie si psihoterapie Nerviii la 5 ani jumate?

Nerviii la 5 ani jumate?

Membru anonim · acum 3 luni
Buna ziua!
Am un baietel de 5 ani si 8 luni si de ceva vreme în coace nu reușesc sa-l mai liniștesc cand face nervi. Sunt prea multi nervi pt vârsta lui. Într-adevăr a avut ce si-a dorit cand s-a putut( financiar) dar cred ca am ajuns în punctul în care face prea multe crize: este nervos, tipa, se bate cu palmele în cap....si ma doare sa-l vad asa.....😢
Am încercat tot ce se putea: cuvinte alese cu balndete, îmbrățișări si multe discuții interminabile legate de treaba asta:
- de exemplu : daca alege sa se comporte asa în continuare va fugii toti copii de el de la grădiniță.
- nu va mai primii absolut nimic: dulce, jucarii, tableta.....
Menționez ca am facut si terapie la psiholog 8 luni jumate, la fel pt starea lui de agitatie......nervoasa!!!
Nu stiu cum sa mai procedez, simt ca ma depășește situația asta si nu vreau sa ajunga si mai violent.......
Astept un răspuns, va rog!!! Mulțumesc!
Raspunde
−50%până la

Aplicația Sfatul Medicului

Prima ta întrebare, mai ieftin în aplicație

Descarcă aplicația și pune prima întrebare cu până la −50% reducere.

Scanează pentru a descărca aplicația SfatulMedicului Scanează cu telefonul
App Store Google Play
Raspunsuri (4)
SfatulMedicului
SfatulMedicului
acum 3 luni
Buna ziua,

In primul rand, trebuie sa stiti ca e posibil ca aceasta sa fie o faza normala prin care trece copilul dumneavoastra. La aceasta varsta, unii copii pot avea dificultati in a-si exprima emotiile, ceea ce poate duce la manifestari de frustrate sau nervozitate.

Se pare ca ati incercat deja multe strategii diferite, ceea ce este foarte bine. Insa, e posibil ca anumite metode sa nu functioneze la fel de bine pentru fiecare copil. S-ar putea sa aveti nevoie sa experimentati diferite tehnici pentru a vedea ce functioneaza cel mai bine pentru baietelul dumneavoastra.

Puteti incerca sa stabiliti o rutina zilnica consecventa pentru a-l ajuta sa stie la ce sa se astepte. Astfel de structura si predictibilitate pot reduce anxietatea.

Este important si sa aveti rabdare in acest proces. Schimbarea comportamentului nu se intampla peste noapte. Trebuie sa fiti consecventi si sa continuati sa aplicati strategiile pana cand va vedea schimbarea dorita.

Daca tot nu reusiti sa depasiti aceasta problema, poate fi nevoie de consultare specializata. Puteti discuta cu un medic pediatru cu experienta in comportamentul copiilor sau cu un psihiatru pediatru. Ei va pot ajuta sa identificati orice problema medicala sau de sanatate mintala care ar putea contribui la comportamentul copilului dumneavoastra.

Nu uitati ca este important sa va ingrijiti si de dumneavoastra. Inteleg ca aceasta este o perioada dificila si poate fi foarte stresanta, dar aveti grija de sanatatea si bunastarea dumneavoastra.

Retineti ca informatiile pe care le-am oferit sunt generale si nu inlocuiesc sfatul medicului.

Este important sa consultati un medic in legatura cu situatia specifica si sa urmati recomandarile acestuia: https://www.clickmed.ro/medic/psihiatrie

Articole de interes:
sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/cauzele-medicale-ale-starii-de-nervozitate-sau-iritabilitate_9234
sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/8-moduri-de-a-scapa-de-starile-de-nervozitate_12139
sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/cauzele-medicale-ale-starii-de-nervozitate-sau-iritabilitate_9234

0 Raspunde
P
Psih. Stefania Budacu
acum 3 luni
Bună ziua!
În primul rând, fără tabletă, fără ecrane! Maxim, maxim 10 min/zi!! Maxim! Dar și dumneavoastră, trebuie să faceți la fel: dacă vă vede cu tableta sau telefonul, sigur că va cere si el! Cititi, uitati va intr o carte si o sa va imite, în timp.
Se fixează limitele: ce e voie și ce nu e voie! V a spus psihologul asta? Dacă se încalcă limitele, apar sancțiunile- pe care dumneavoastră le stabiliți. Altfel, dacă a învățat copilul că primește orice dacă face scandal, va face scandal.
Arătați i ca îl iubiți prin gesturi și timp de calitate impreuna (teatru, citit, jocuri diverse) nu prin cumpărarea de bunuri sau mâncare. Spuneti i ceea ce vreți de le el, nu ceea ce nu vreți, adică îl loc de "Nu cumva să..." - "Haide să..."
E bine să aibă un program clar, cu minim o activitate care să îi placă (înot, echitație, atletism, gimnastică etc).
Toate cele bune!
1 Raspunde
P
Psihoterapeut Laura Ciocoiu
acum 3 luni

Buna ziua, Sunt psihoterapeut specializat in psihoterapie prin joc si teatru si lucrez si cu copiii. Multi parinti ajung in situatiile descrise de dvs mai sus, datorita faptului ca nu exista limite sanatoase pe care le pun copiilor. Prin faptul ca li se permite, orice, oricand, oricum, copiilor- comportamentul acestora si dezvoltarea psihica sanatoasa, va avea se suferit. Accesul liber la ecrane ( de orice fel, chiar si tv!) , nu este recomandat copiilor, decat foarte rar, cu timp limitat, in prezenta adultului ( in niciun caz acces liber, nelimitat) pentru ca ecranele au efect pe termen scurt, mediu si lung, asupra creierului copiilor, asupra comportamentului, a atentiei si rabdarii copiilor, influentand si performantele la gradinita si la scoala. Copilul nu mai are rabdare sa urmareasca ceva, nu se mai poate concentra pe sarcina, este distras usor de factorii care intervin in timp ce el are de desfasurat o activitate etc. Spuneti ca ati fost la psiholog si situatia nu s-a ameliorat. Ce fel de terapie a urmat? Cu ce frecventa? Evident, in astfel de situatii, este absolut necesara si consilierea parintilor/ a celui care are grija de copil pt ca ei sunt cei care stau cel mai mult cu copilul. Totul are o cauza! Nimic nu apare din senin! Important este ca sa se mearga la cauza! Daca sunteti interesata, eu lucrez pe stabilirea limitelor sanatoase la copil, in programele de consiliere parentala pe care le fac cu parintii! Parintii sunt cei care au rol de ghidare a copilului si sunt responsabili de dezvoltarea sanatoasa si armonioasa a acestuia. Trebuie vazut tot contextul si momentul in care au inceput sa se dezvolte aceste comportamente. Nervii copilului și reacțiile lui autoagresive, sunt un raspuns la ceea ce el traieste! Ganditi-va ca daca reactiile lui sunt astfel la 5 ani si 8 luni, ce veti face mai incolo, cand va merge la scoala? In ultimii ani tot mai multi parinti vin la cabinet pentru astfel de probleme comportamentale si emotionale si a crescut nr copiilor cu deficit de atenție, hiperactivitate si comportament opozitionist... Nimic nu se rezolva de la sine, daca noi nu facem ceva in sensul acesta. Daca sunteti interesata, ma puteti contacta. O zi minunata! Laura- Simona Ciocoiu Psiholog Specialist Supervizor în Psihopedagogie Specială Psihoterapeut Specialist- Logoped Profesor de dicție ( terapie prin teatru, terapie prin joc și artă, tehnici expresiv-creative, psihoterapie centrată pe persoană, evaluarea neuropsihologică a dezvoltării pentru copii, terapie logopedică) Private Practice Psychotherapist PCT, RPT, RDT, Senior Psychologist, Supervisor in Special Needs Education ( SNE)

https://consiliere-psihoterapie.ro/

1 Raspunde
P
Psih. Amelia P.
acum 2 saptamani
Bună ziua! În primul rând, aș vrea să vă spun că ceea ce descrieți nu înseamnă că sunteți o mamă rea sau că ați făcut ceva greșit pentru că i-ați oferit copilului lucrurile pe care vi le-ați permis. Se simte foarte clar cât de mult vă doare să-l vedeți suferind și cât de mult ați încercat deja să-l ajutați. ❤️

La 5 ani și 8 luni, crizele de furie pot apărea, însă ceea ce descrieți — țipete intense, pierderea controlului și mai ales lovirea cu palmele în cap — merită luat în serios, nu pentru că înseamnă automat că va deveni „violent”, ci pentru că pare că în acele momente copilul nu mai știe să-și regleze emoția și ajunge să o descarce prin comportament.

Un lucru important este că, în timpul unei crize, explicațiile lungi, amenințările cu pierderea jucăriilor/tabletei sau ideea că „vor fugi copiii de tine” probabil nu îl ajută prea mult. Când este foarte activat emoțional, partea lui rațională nu funcționează la fel ca atunci când este calm. Practic, nu mai este momentul în care poate procesa o lecție despre consecințele comportamentului.

În momentul crizei, aș merge mai degrabă pe foarte puține cuvinte, voce calmă și limită fermă: „Văd că ești foarte nervos. Sunt aici cu tine. Nu te las să te lovești.” Dacă își duce mâinile la cap, încercați să-i blocați blând mișcarea fără să-l certați și să-l ajutați să se retragă într-un loc liniștit. Nu este nevoie să-l convingeți atunci de nimic.

Discuția se face după ce s-a liniștit. Atunci puteți încerca să înțelegeți ce a declanșat episodul: i s-a refuzat ceva, a fost obosit, flămând, frustrat, i s-a cerut să oprească o activitate, a avut un conflict la grădiniță, a existat o schimbare în rutină etc. Uneori comportamentul este doar „vârful icebergului”, iar în spatele lui poate exista o dificultate de reglare emoțională, anxietate, suprastimulare, frustrare, probleme de somn sau alte lucruri care trebuie evaluate.

Și pentru că spuneți că a făcut deja aproximativ 8 luni și jumătate de terapie, eu nu aș concluziona pur și simplu că „terapia nu a funcționat”. Contează foarte mult ce anume s-a evaluat, ce abordare s-a folosit și dacă intervenția a inclus și părinții, nu doar copilul. La această vârstă, lucrul cu părintele și cu mediul copilului este foarte important.

Aș recomanda o reevaluare la un psiholog clinician specializat în copii și, dacă episoadele sunt frecvente/intense sau lovirea în cap continuă, și o discuție cu un medic pediatru sau psihiatru pediatric. Nu pentru a-i pune imediat o etichetă, ci pentru a înțelege de unde vine această disreglare și ce intervenție i se potrivește.

Și încă ceva: încercați să nu folosiți „dacă faci asta, nu vei mai primi nimic” ca strategie principală. Consecințele pot exista, dar ele trebuie să fie clare, previzibile și legate de comportament, nu să devină o retragere generală a afecțiunii sau a lucrurilor de care copilul are nevoie. Scopul nu este să-i fie frică să facă o criză, ci să învețe treptat ce să facă atunci când furia devine prea mare.

Faptul că vă îngrijorează acum și că cereți ajutor este, de fapt, un lucru foarte bun. Nu trebuie să așteptați să „treacă de la sine”, dar nici să porniți de la ideea că băiețelul este un copil violent. El pare, mai degrabă, un copil care în anumite momente are emoții pe care încă nu știe să le gestioneze. Iar asta se poate lucra. ❤️
0 Raspunde
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.