Indrumati-ma va rog

Au trecut 4 ani de cand am ramas fara unicul meu copil,la varsta de 20 de ani,un accident la tintuit 2 luni in coma apoi,m-a parasit.Eu m-am izolat,doar la servici sunt si vreau sa arat ca sunt puternica,chiar am avansat.Acasa nu ma pot preface,cu ajutorul sfaturilor specialistilor,comunitatii am ajuns pana aici.Nu suport pe nimeni,doar salut si atat.Mi-am trasat bine drumul;la servici,la cimitir si acasa,piata o face sotul meu.Cu el incerc iar sa joc teatru dar sa cam saturat si el ptr.ca l-am izolat,nu support sarbatorile,musafirii,nu suport pe nimeni in jurul meu.Toti care s-au apropiat vor bani,imi spun ca eu sunt o egoista,ca nu vreau sa ajut,ca daca as ajuta baiatul meu ar fi fericit acolo.Eu fac acte de caritate dar ei nu stiu si nu-mi place sa spun ,acum au inceput sa ma trimita la psihiatru,m-au analizat ei si au ajuns la concluzia ca eu sunt irecuperabila,le deranjeaza caa eu socializez pe anumite site-uri cu persoane necunoscute,dar nu depasesc limitele si nu sunt o persoana care poate fi manevrata.Da,recunosc ca am nevoie de ajutor,ca nu este sanatos aceasta izolare,dar imi este teama de ei,tot timpul m-au ranit,ma jignesc tot timpul nu le sunt inferioara,au asteptari de la mine.eu sunt turcoaica,iar la noi cica ar fi o lege nescrisa sa stam cu cei batrani si sa facem ce spun ei,eu am iesit din acest tipar,nu mai vreau m-au exploatat 14 ani,am evadat si acum nu vreau nici macar sa le pomenesc numele.Da,in acest secol se intampla asa ceva,acum vor ca eu sa-i ingrijesc.Daca ei cred ca eu sunt bolnava psihic,cum vor ca eu sa-i ingrijesc.Indrumati-ma va rog,psiholog sau psihoterapeut. Singurtatea imi face bine,stiu ca nu este sanatos,stiti,eu inca imi astept puiul.Va imbratisez cu mare drag,si simt ca deja ca v-am imbratisat.