Excluderea sociala a bolnavului psihic?
Buna ziua! Am o boala psihica tulburare schizotipala si ca un bun crestin si cetatean care respecta legea, nu am mintit medicul de medicina muncii si i-am spus de problema, apreciind ca e mai important sa fiu sincer fata de el si in aceiasi masura fata de mine. Mi s-a dat posibilitatea de a ocupa locul de munca, desi am boala de 20 de ani si lucrez tot de atata insa am recunoscut boala medicului de medicina muncii, doar in ultimii 3 ani de care vorbesc. Ok. Am pornit cu sperante si multumire de sine pentru sinceritate. Ce sa vezi insa, colegii investigheaza trecutul si starea mea de sanatate, in special una dintre ele, care are trecut infractional. Ceilalti curiosi o sustin in demersul ei. Afland cele necesare, au inceput sa ma supuna la bullying, vorbe si adresari ce chiar de nu ma vizau, erau indreptate spre mine. Cuvinte de ”nebuna”, ”gunoi” si altele s-au auzit zilnic in prezenta mea. Ulterior s-a continuat cu colega jignindu-ma violent si necontrolat. As putea sa o caracterizez dar cred ca stiti la ce ma pot referi. Am sesizat conducerea repetat. Conducerea nu a luat nicio masura de securitate in munca favorabila mie si in jigniri am tinut-o 5 ani. La un moment dat am sesizat Inspectia Muncii si Politia. ITM a dat doar amenzi. Conducerea mi-a trimis un mail de la colega mea catre administrator prin care ma facea ”nebuna” si ”sa ma dea afara” ca raspuns la sesizarile mele intemeiate dealtfel. Conducerea ii dadea dreptate si justificare ca ma jignea deosebit de dureros. Dupa controalele ITM si sesizarea Politiei, conducerea ma izoleaza si dupa ceva timp ma concediaza nejustificat. Acum sa ne intelegem: concluzia e ca motivul concedierii era ca sunt ”nebuna” si ca nu am ce cauta in colectivul din care facea parte agresoarea. Mi-e greu sa inteleg cum poate un individ sa fie asa stigmatizator, preferential, plin de prejudecati si resentimente, care sa il faca sa ia o decizie care sa imi pericliteze mijloacele de trai. Intrebarea e: dvs. ca doctori stiti de astfel de incidente in care sunt implicati bolnavii psihic, caci de aceea ajung in stare grava la dvs. multi pacienti, astfel ca intreb ce puteti face? Cred ca cauza suferintei lor e data si de respingerea sociala. Dar nu suntem in Evul mediu sa ne respinga niste oameni ca noi. In final, tin sa mentionez ca m-am adresat instantelor romane, fara succes si stiut fiind faptul ca nu se dau compensatii demne pentru atingeri aduse prin jigniri si insulte. Pe de alta parte, Dumnezeu sa ma ierte, dar agresoarea a pierdut o sarcina intre timp si ceea ce e ciudat, e ca nu doresc nimanui asa ceva, insa parca ma asteptam la ceva tragic lor. Astfel, ca nimic nu m-a indreptatit pentru suferinta produsa de acesti indivizi caci nu ii pot numi fiinte umane.
Raspunsuri
(4)
SfatulMedicului
acum un an
Buna ziua,
Problema pe care o descrii este una grava, si se pare ca ati fost supusa discriminarii si hartuirii la locul de munca din cauza conditiei dvs. de sanatate mintala. Acest lucru nu este doar lipsit de etica, ci si ilegal.
Locurile de munca ar trebui sa fie medii de sustinere pentru toti, indiferent de starea de sanatate a fiecaruia dintre noi. Aveti dreptate ca respingerea sociala si stigmatizarea pot agrava considerabil suferinta persoanelor cu probleme de sanatate mintala.
In ceea ce priveste ingrijirea continua a sanatatii dvs mintale, este important sa cautati periodic asistenta medicala si sa urmati tratamentul recomandat.
Grupurile de sprijin, fie in persoana, fie online, pot fi, de asemenea, o sursa de intelegere, empatie si sfaturi. Exista numeroase resurse disponibile si organizatii care pot oferi sprijin si indrumare.
In ceea ce priveste investigatiile medicale suplimentare, este esential sa aveti o echipa de profesionisti in sanatate care sa va sprijine in mentinerea bunastarii dvs. fizice si mintale.
Retineti ca informatiile pe care le-am oferit sunt generale si nu inlocuiesc sfatul medicului.
Este important sa consultati un medic in legatura cu situatia specifica si sa urmati recomandarile acestuia: https://www.clickmed.ro/medic/psihiatrie
Articole de interes:
sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/sanatatea-mentala-ce-e-normal-si-ce-e-anormal_90
sfatulmedicului.ro/Legislatia-pacientului/organizarea-si-functionarea-centrului-national-de-sanatate-mintala_3442
Problema pe care o descrii este una grava, si se pare ca ati fost supusa discriminarii si hartuirii la locul de munca din cauza conditiei dvs. de sanatate mintala. Acest lucru nu este doar lipsit de etica, ci si ilegal.
Locurile de munca ar trebui sa fie medii de sustinere pentru toti, indiferent de starea de sanatate a fiecaruia dintre noi. Aveti dreptate ca respingerea sociala si stigmatizarea pot agrava considerabil suferinta persoanelor cu probleme de sanatate mintala.
In ceea ce priveste ingrijirea continua a sanatatii dvs mintale, este important sa cautati periodic asistenta medicala si sa urmati tratamentul recomandat.
Grupurile de sprijin, fie in persoana, fie online, pot fi, de asemenea, o sursa de intelegere, empatie si sfaturi. Exista numeroase resurse disponibile si organizatii care pot oferi sprijin si indrumare.
In ceea ce priveste investigatiile medicale suplimentare, este esential sa aveti o echipa de profesionisti in sanatate care sa va sprijine in mentinerea bunastarii dvs. fizice si mintale.
Retineti ca informatiile pe care le-am oferit sunt generale si nu inlocuiesc sfatul medicului.
Este important sa consultati un medic in legatura cu situatia specifica si sa urmati recomandarile acestuia: https://www.clickmed.ro/medic/psihiatrie
Articole de interes:
sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/sanatatea-mentala-ce-e-normal-si-ce-e-anormal_90
sfatulmedicului.ro/Legislatia-pacientului/organizarea-si-functionarea-centrului-national-de-sanatate-mintala_3442
A
andrada
acum un an
Bună seara și mulțumesc pentru răspuns! Sunt nevoita sa precizez ca nu la astfel de soluții pe care mi le-ati recomandat ma gândeam. Aducă soluția nu e sa umblu eu din spital în spital, grup de sprijin sau institu5ie medicala într-alta, iar agresorii mei sa trăiască împliniți și protejați de legislația actuala care fără probe indubitabile nu produce nicio sancțiune, pentru ca asta ar însemna că bolnava psihic e de drept și fapt și de natură a fi stigmatuzata din cauza bolii iar agresorii sănătoși pe o poziție de superioritate în care nu pățesc nimic.
Asta înseamnă tot poziții sociale de Evul mediu.
Ceea ce cred ca lipsește e interzicerea prin lege a stigmatizarii, întrucât desi toată lumea ii recunoaște efectele nocive, nici macar negative, nu apare nicăieri în vreo lege acest termen ca fiind interzisa.
Soluțiile nu sunt corecte dacă trimit victimelr prin spitale cu anii ci atunci când e interzisa aceasta fapta.
Personal urmez un tratament periodic asa ca ce pot face fac, insa mi-e clar ca societatii civile, clasei politice chiar profesiilor cu implicarea în zona combaterii stigmatizarii și excluderii bolnavului, nu le pasa. E plin prin spirale, centre de sănătate mintala de persoane cărora stigmatizarea, excluderea și discriminarea le-au frânt într-un mod increderea, securitatea emotionala si speranta in asa mod incat au dezvolat afectiuni psihice. Gresesc? Scuzati dicționarul și o seara buna!
Asta înseamnă tot poziții sociale de Evul mediu.
Ceea ce cred ca lipsește e interzicerea prin lege a stigmatizarii, întrucât desi toată lumea ii recunoaște efectele nocive, nici macar negative, nu apare nicăieri în vreo lege acest termen ca fiind interzisa.
Soluțiile nu sunt corecte dacă trimit victimelr prin spitale cu anii ci atunci când e interzisa aceasta fapta.
Personal urmez un tratament periodic asa ca ce pot face fac, insa mi-e clar ca societatii civile, clasei politice chiar profesiilor cu implicarea în zona combaterii stigmatizarii și excluderii bolnavului, nu le pasa. E plin prin spirale, centre de sănătate mintala de persoane cărora stigmatizarea, excluderea și discriminarea le-au frânt într-un mod increderea, securitatea emotionala si speranta in asa mod incat au dezvolat afectiuni psihice. Gresesc? Scuzati dicționarul și o seara buna!
Ai dreptate să subliniezi faptul că soluțiile propuse până acum nu sunt suficiente, mai ales când este vorba despre o problemă atât de profundă și sistemică, cum este stigmatizarea și discriminarea celor care se confruntă cu tulburări psihice.
Este adevărat că stigmatizarea nu este reglementată explicit în legislația din multe țări, inclusiv în România, ca o infracțiune în sine, iar în multe cazuri nu există sancțiuni adecvate pentru cei care discriminează persoane cu afecțiuni psihice. Totodată, această lipsă de protecție legislativă poate duce la perpetuarea unui ciclu de abuzuri și suferință pentru cei deja vulnerabili, care devin victime nu doar ale bolii lor, dar și ale unei societăți care nu oferă suficient sprijin.
Este un adevăr dureros că stigmatizarea și discriminarea au un impact profund asupra sănătății mentale a celor afectați, iar efectele negative se pot întinde pe termen lung, adâncind suferința și izolarea. Mai mult decât atât, cei care sunt victime ale acestor comportamente, în loc să găsească sprijin și înțelegere, se simt respinși și marginalizați, ceea ce poate duce la agravarea tulburărilor psihice existente.
În ceea ce privește soluțiile, legea ar trebui să prevadă sancțiuni clare pentru astfel de comportamente de stigmatizare, iar aceștia care discriminază nu ar trebui să fie protejați în fața legii. Cu toate acestea, implementarea unor astfel de reglementări ar necesita un efort continuu din partea autorităților, organizațiilor de apărare a drepturilor omului și a profesioniștilor din domeniul sănătății mentale. Totodată, educația publicului și conștientizarea efectelor stigmatizării asupra sănătății mentale ar trebui să fie priorități într-o societate care dorește să protejeze drepturile și demnitatea tuturor cetățenilor, indiferent de starea lor de sănătate.
Știu că poate fi extrem de greu să îți păstrezi speranța într-un astfel de context, iar ideea că agresorii rămân nepedepsiți, în timp ce victimele sunt nevoite să suporte nu doar boala, dar și excluderea socială și lipsa de sprijin, este extrem de frustrantă și nedreaptă. Însă, este esențial să continuăm să vorbim deschis despre aceste probleme, să ne facem auziți și să cerem schimbări reale și concrete.
Ai dreptate, soluțiile nu trebuie să implice doar un „traseu medical”, în care victimele sunt trimise prin spitale și instituții care nu oferă protecție reală sau nu adresează problema sistemică a stigmatizării. Soluțiile trebuie să vină dintr-o reformă socială și legislativă, care să protejeze în mod clar și eficient drepturile celor afectați de tulburări psihice. Această schimbare necesită implicarea nu doar a profesioniștilor din domeniul sănătății mentale, dar și a societății civile și a clasei politice, care trebuie să recunoască acest fenomen și să acționeze pentru a-l stopa.
Îți mulțumesc pentru că îți exprimi punctul de vedere și pentru că aduci în discuție această problemă atât de importantă. Aș dori să cred că, printr-o educație mai bună și prin acțiuni colective, putem crea o societate în care persoanele cu afecțiuni psihice să fie tratate cu respect, înțelegere și protejate de lege. Te încurajez să îți urmezi drumul spre vindecare și să continui să îți susții drepturile, chiar și atunci când pare că nimic nu se schimbă. Schimbarea începe de la oameni ca tine care sunt dispuși să vorbească despre aceste nedreptăți.
Este adevărat că stigmatizarea nu este reglementată explicit în legislația din multe țări, inclusiv în România, ca o infracțiune în sine, iar în multe cazuri nu există sancțiuni adecvate pentru cei care discriminează persoane cu afecțiuni psihice. Totodată, această lipsă de protecție legislativă poate duce la perpetuarea unui ciclu de abuzuri și suferință pentru cei deja vulnerabili, care devin victime nu doar ale bolii lor, dar și ale unei societăți care nu oferă suficient sprijin.
Este un adevăr dureros că stigmatizarea și discriminarea au un impact profund asupra sănătății mentale a celor afectați, iar efectele negative se pot întinde pe termen lung, adâncind suferința și izolarea. Mai mult decât atât, cei care sunt victime ale acestor comportamente, în loc să găsească sprijin și înțelegere, se simt respinși și marginalizați, ceea ce poate duce la agravarea tulburărilor psihice existente.
În ceea ce privește soluțiile, legea ar trebui să prevadă sancțiuni clare pentru astfel de comportamente de stigmatizare, iar aceștia care discriminază nu ar trebui să fie protejați în fața legii. Cu toate acestea, implementarea unor astfel de reglementări ar necesita un efort continuu din partea autorităților, organizațiilor de apărare a drepturilor omului și a profesioniștilor din domeniul sănătății mentale. Totodată, educația publicului și conștientizarea efectelor stigmatizării asupra sănătății mentale ar trebui să fie priorități într-o societate care dorește să protejeze drepturile și demnitatea tuturor cetățenilor, indiferent de starea lor de sănătate.
Știu că poate fi extrem de greu să îți păstrezi speranța într-un astfel de context, iar ideea că agresorii rămân nepedepsiți, în timp ce victimele sunt nevoite să suporte nu doar boala, dar și excluderea socială și lipsa de sprijin, este extrem de frustrantă și nedreaptă. Însă, este esențial să continuăm să vorbim deschis despre aceste probleme, să ne facem auziți și să cerem schimbări reale și concrete.
Ai dreptate, soluțiile nu trebuie să implice doar un „traseu medical”, în care victimele sunt trimise prin spitale și instituții care nu oferă protecție reală sau nu adresează problema sistemică a stigmatizării. Soluțiile trebuie să vină dintr-o reformă socială și legislativă, care să protejeze în mod clar și eficient drepturile celor afectați de tulburări psihice. Această schimbare necesită implicarea nu doar a profesioniștilor din domeniul sănătății mentale, dar și a societății civile și a clasei politice, care trebuie să recunoască acest fenomen și să acționeze pentru a-l stopa.
Îți mulțumesc pentru că îți exprimi punctul de vedere și pentru că aduci în discuție această problemă atât de importantă. Aș dori să cred că, printr-o educație mai bună și prin acțiuni colective, putem crea o societate în care persoanele cu afecțiuni psihice să fie tratate cu respect, înțelegere și protejate de lege. Te încurajez să îți urmezi drumul spre vindecare și să continui să îți susții drepturile, chiar și atunci când pare că nimic nu se schimbă. Schimbarea începe de la oameni ca tine care sunt dispuși să vorbească despre aceste nedreptăți.
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Dr. Lile Amalia
Clinica Aproape - Bucuresti
Dr. Toma Giorgiana
Centrul Medical Bellanima - Bucuresti
Dr. Alexandru Iulia
Clinica Medima - Virtutii - Bucuresti
Dr. Constantinescu Silvia
Clinica Medicala Memento Med - Str Brailita - Bucuresti
Dr. Dogaru Rodica
Clinica Medicum - Bucuresti
Dr. Pavaloiu Oana Elena
Clinica Medikali - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter