Cuvantul parintilor sau cuvantul iubitului?

Eu si prietenul meu suntem de 3 luni impreuna. El este un tip foarte orgolios si doreste sa primeasca atat cat ofera si el. Parintilor mei nu le place ideea de a ma duce acasa la el. Asta s-a intamplat de cateva ori si m-au lasat,dar de data asta nu mai sunt de acord. Apropo,am aproape 18 ani si el are 24. Noi vedem relatia asta ceva serios,avem planuri marete deja,dar ai mei considera ca nu trebuie sa gandesc asa ca ne putem desparti oricand..ieri am fost pusa intr o situatie sa il aleg pe el sa ma duc la el sau sa stau acasa pentru ca nu ma lasa ai mei. Intr-un final,am ramas acasa dar intre mine si el nu mai e nimic pentru ca el considera ca nu a gresit cu nimic si daca ma duc la el "nu ma duc la un monstru" si eu i-am explicat ca parintii nu vor si atunci ce sa fac? Sa calc peste cuvantul lor? Nu pot,sunt parintii mei si ii iubesc foarte mult asa cum il iubesc si pe el. Daca as fi facut pasul asta,i-as fi dovedit cat de mult il iubesc,la mijloc sunt si alte motive si certuri intre noi care au fost,el crede ca parintii mei sunt pretentiosi in comparatie cu parintii lui si ca se baga in relatia mea. Insa,mi-am facut destule ganduri cu ce s-ar intampla daca le-as intoarce spatele alor mei pentru iubire. Acum eu nu stiu ce sa fac. El nu mai vorbeste cu mine. Imi vin in minte ganduri sa plec la el si sa stau cu el,intorcandu-le spatele alor mei,insa cred ca mai tarziu ar accepta asta cand vor vedea ca sunt fericita. In mintea mea este numai el,m-am inchis in mine,nu mai vorbesc,ma simt epuizata..el ar fi singurul care ar schimba asta. Ce trebuie sa fac? Cum trebuie sa procedez? Sa il aleg pe el?