Cum controlez nervii

Buna, am 14 ani si de vreo 2 ani am inceput sa ma enervez foarte tare, si din orice lucru marunt. Fac crize de fiecare data cand ma enervez, adica incep sa tip si am si tendinte de violenta daca vine vorba de persoane care nu imi sunt apropiate(prieteni,familie):vreau sa spun ca daca un coleg ma enerveaza, nu un prieten, pot sa il iau foarte repede la bataie. La scoala nu mi se intampla foarte des sa fiu enervata pentru ca ma inteleg bine cu aproape toata lumea, si fiind sefa clasei, am, intr-un fel, autoritate.
Cel mai des ma enevez din cauza mamei mele, care, am imresia, ca ma cearta foarte des. Cand apar nervii singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa tip sau sa plang, altceva nu pot sa fac. Cand ma enerveaza mama mea, niciodata nu pot sa tip, nu pot, nu stiu, nu imi permit, dar de la orice cearta porneste alta cearta pe motiv ca nu vorbesc pe tonul potrivit. Ea nu stia de problema mea pana sa merg la o sedinta cu parintii si unul dintre parintii colegilor mei(singura mama care nu ma place) m-a enervat EXTREM de tare si am inceput sa tip la ea, dar pentru ca era mama mea acolo si imi tot facea semne sa tac(am realizat ca o sa fie o mare cearta), am tacut, asa ca am izbucnit in plans. Toti parintii au venit la mine sa ma linisteasca mai putin respectiva si mama mea. Nu stiu ce facea mama mea, dar nu era langa mine. Niciodata nu plang in public, dar acum a trebuit sa incetez sa tip pt ca era mama mea. Singura persoana fata de care plang este verisoara mea(si unele prietene). Cand am plecat de la scoala, in masina mama mea m-a certat ca am tipat la femeia aia, si atunci i-am zis ca nu pot decat sa plang sau sa tip(m-a certat si pt ca am planss:ca vezi Doamne ma dadeam in spectacol).
Parintii mei sunt despartiti, amandoi recasatoriti. Pe mama mea o deranjeaza daca vorbesc cu sotia tatalui meu, asa ca nu ii spun, dar nu pot sa nu vorbesc cu ea, pt ca ne inteleg foarte bine si ma regasesc in ea, intr-un fel. Ei i-am spus problema mea cu nervii si mi-a spus ca si ea a avut asa ceva si ca s-a dus la psiholog, dar ca sa dea efecte trebuie sa fie un psiholog bun...si ca se dezvolta o depesie in mine.
Cu mama mea nu simt ca pot sa vorbesc asa, despre mine, pt ca ea nu ma intelege, in afara certurilor ne intelegem ff bine, dar in sensul ca povestim, nu ca vorbesc cu ea despre chestii de-astea.Chiar si atunci, dupa sedinta aceea, cand i-am spus, am simtit ca nu ma intelege.
La scoala, daca ma enervez, nu am nicio problema sa tip, pt ca toti restul sunt de partea mea si ma sustin, dar acasa nu pot sa tip asa ca ma inchid in camera mea si plang, s tip in perna, si la un moment dat ma si taiam.
Ideea e ca incep sa plang si daca, de ex. nu merge pixul, sau am inchis o pagina web din greseala. Nu stiu ce sa fac....eu am realizat ca asta este o problema de-abia la acea sedinta, pana atunci mi se parea ceva normal