Copil dependent de bunica

Da, mergeti la un psiholog, DAR LA UNUL CARE STIE SA SCRIE CORECT....

Cred ca un pic de invatatura crestineasca este solutia aici. Ca sufletele celor drepti vor merge in rai, ca se va reintalni cu bunica in rai, ca cei din rai nu vor mai cunoaste suferinta si durerea. Sunt niste invataturi care ne fac sa nu mai privim cu spaima moartea.

eu cred ca sunteti un pic geloasa pe bunica...
daca s-a atasat mai mult de ea decat de voi,inseamna ca e meritul ei,al bunicii...chiar o iubeste pe fetita cu adevarat...stiu ca doare,dar daca va iubiti fetita cu adevarat acceptati decizia ei, oricum nu o puteti schimba cu toti psihologii din lume...asta va spune o fetita atasata de bunica ei care intre timp s-a facut mare...am 35 ani acum...
daca as fii mamica si as fii in aceasta situatie, as invita-o pe bunica sa stea cu noi, in nici un caz nu le-as desparti...si as incerca sa ii explic fetitei ca toata lumea moare-pasari,animale,oameni- ca bunica ei va muri doar trupeste si sufletul ei se va ridica la ingerasi...

Sa nu exageram, nu e nevoie de un psiholog, nu cred ca ar face decat sa amplifice problema. Si eu gandeam la fel cand eram mica, nu inseamna ca eram dependenta de bunica, doar ca tineam la ea foarte mult. Fetita dumneavoastra mai are ani buni de petrecut cu bunica, spuneti-i asta, o sa se linisteasca pana la urma.
Multa sanatate bunicii, sa se bucure cat mai mult de nepoata!

Terminati ma cu invataturile crestinesti, ca nu ajungenimeni in rai si nimeni in iad. Astea sunt povesti de adormit copiii.

Mama isi are locul ei in sufletul unui copil si bunica pe al ei. Nu cred ca ele se confunda din contra se completeaza. E un lucru deosebit si frumos, mult speculat in literatura: aceasta trinitate BUNICA-MAMA-NEPOATA.

Eu cred ca ce spune doamna psiholog este corect: probabil mama dvs se simte singura si isi vede viata pe sfarsite. Cred ca o discutie cu mama dvs nu ar strica, in care sa incercati sa vorbiti cu ea despre varsta inaintata si problemele cu care se confrunta. Poate se simte singura si ii este frica, nu ar fi rau sa va apropiati cu totii de ea, sa ii inlaturati angoasa apropierii mortii. Nu este nicidecum o persoana rea care sa vrea sa va indeparteze de fetita dvs, nu este dusmanul.
Cat despre fiica dvs: eu tin minte si acum cand am aflat prima data despre moarte, eram mica tare si tin minte ca am plans 3 zile la gandul ca "ne nastem ca sa murim", asa ca si fiica dvs este foarte usor influentata de acest fenomen straniu, numit moarte. Daca ii explicati chestia cu ingerasii si raiul, dupa cum zicea cineva mai sus o sa-i fie mult mai usor sa accepte situatia. Cand va fi mai mare poate decide singura daca va crede in ceva sau nu.

nu cred ca e cazul sa va alarmati,pana la urma toti ne-am iubit bunicii cu intensitate mai mare sau mai mica depinde de varsta si nu cred ca parintii trebuie sa fie gelosi pentru asta,iubirea dintre bunici si nepoti este o"altfel "de iubire ce nu se compara cu nimic altceva,asta nu inseamna ca parintii nu sant iubiti,NU categoric.

v-as ruga nu stresati copilul cu psihologul,este o perioada ce va trece de la sine cu timpul{o spun d in proprie experienta} cat priveste povestea cu moartea bunicii puteti sa-i spuneti doar ca pana atunci va mai trece mult timp si mai mult ca sigur se va multumi cu raspunsul.

mie mi se pare normala reactia fetitei.eu cred ca ,de fapt,ea plinge si dupa vacanta ,libertatea de la bunica ;ea stie la ce se intoarce,la scoala,program mai strict,etc..

va multumesc foarte mult ptr.raspunsuri:)

Bună seara!
Cam și la mine e aceeași problemă,spun problemă pentru că și băiatul meu de aproape 2 ani e extrem de atașat de bunica paternă cu care și lociim.Oriunde plec nu contează pentru el,nu are niciun pic de regret dar când pleacă bunăsa e glonț după ea,.mănânca cu ea orice-i dă,cu mine nu!
Băiatul meu asistă de enorm de .multe ori la jignirile pe care mi le adresează. Când îmi iau apărarea și-l duc în casă,o strigă rapid pe ea! Pe soț nu-l interesează din contră răde de situație...Nu știu ce să mai cred...sincer,mă doare sufletul..am fost în tot acest timp lângă el,cu grijă și dragoste...niciodată nu mi-a simțit lipsa...