Ce se intampla cu mine? *Ajutor*

De multi ani ma simt intr-o tristete continua, care s-a mai intensificat in anumite momente, fiind insotita si de alte simptome. Acum cativa ani chiar am avut si niste ganduri sinucigase, pe care am incercat sa le opresc cat de repede mi-am dat seama de gravitate. Cred ca am avut niste dereglari si in ceea ce priveste comportamenutul alimentar, intrucat am apelat si la purgatii. Stima mea de sine este foarte scazuta si tinde sa fie undeva aproape de zero. Ma simt de multe ori nefolositoare, simt ca nu mai traiesc, ca existenta mea este absolut inutila. Am impresia ca sunt intr-un fel de bula care ma separa de lumea reala- in timp ce eu sunt "prinsa", ceilalti pot sa mearga, sa evolueze, sa devina mai buni. Am unele momente in care sunt extrem de irascibila si ma inchid in mine... plang din senin sau cand imi amintesc de unele intamplari neplacute care m-au afectat enorm. Traiesc in permanenta cu o teama oarecum nejustificata de a-i pierde pe cei pe care ii iubesc, in special cele doua prietene ale mele. Cred ca acest gand ma face, totodata, sa exagerez si sa devin extrem de protectiva, sa ma pun mereu pe ultimul plan si, totodata, sa cred ca sunt uitata din anumite gesturi sau cuvinte spuse sau nespuse. Am tulburari legate de somn... am perioade in care si dupa 12 ore de somn, ma simt extrem de obosita si alte perioade in care incerc sa adorm timp de 2-3 ore. Imi pierd speranta si increderea in tot si am impresia ca totul pare un fel de conspiratie, ca si cand toata lumea are ceva cu mine, ca si cand tot ceea ce fac este gresit. in ultimul timp ma simt extrem de epuizata si simt ca nu mai rezist, nu ma mai pot concentra, nu ma mai pot motiva, nu mai pot sa fac nici activitatile care altadata imi faceau placere, mi se intampla sa uit lucruri pe care tocmai le-am spus sau le-am auzit, desi am fost atenta si pe moment am inteles. Ma simt vinovata, ca si cand mi-am ratat intreaga viata (desi am doar 17 ani) si de multe ori ma izolez si incerc sa ma ascund... uneori imi doresc sa pot sa fac o pauza de la viata, pe termen nelimitat, in care doar sa stau in umbra si sa observ. Am episoade in care ma simt atat de trista, stresata, nervoasa sau alte stari negative in care imi regasesc refugiul in mancare si devorez in viteza, de parca viata mea ar depinde de asta, dupa care simt o mare vinovatie si un gol in mine. Am, totodata, si dureri de spate infernale care ma fac sa cred ca provin din cauza pozitiei mele defectuoase, probabil o cauza a lipsei increderii in sine. Din cele expuse anterior, as vrea sa cer ajutorul fiindca nu stiu ce sa mai fac... si nu stiu ce se petrece cu mine... de ce anume sufar? Cum pot remedia problema? Va rog sa ma ajutati!
Va multumesc anticipat!