Buna ziua

Am 23 ani iar peste 5 luni voi implini 24,am un loc de munca de care sunt aproximativ multumita(lucrez ca si contabil),ma consider o persoana placuta fizic cu simtul umorului si suficient de inteligenta.Locuiesc in prezent cu parintii ,mai am o sora iar relatiile cu cei de acasa sunt relativ bune ca in orice familie normala.Problema mea majora sau mai bine zic frustrarea mea este lipsa unui partener.Probabil ca tocmai am folosit cuvintele unei adolescente de 16 ani dar in conditiile in care pretendentii exista dintodeauna si nu mi-a fost niciodata greu sa atrag persoane de sex opus incep sa cred ca am o problema in a retine pe cineva langa mine pentru o relatie de lunga durata.In general persoanele din grupul meu de prieteni au deja un partener ,unele din prietenele mele sunt deja casatorite,si simt ca nu mai putem imparti aceleasi activitati pentru ca sunt singura care nu are inca un partener.Nu sunt din categoria"femei cu moravuri usoare",ies destul de mult,sunt o persoana suficient de sociabila,repet nu-mi lipsesc pretendentii doar ca in momentul in care incep o relatie cu cineva ceva iese rau si de cele mai multe ori si viata"in paradis" are o durata de maxim cateva luni.Imi dorec o relatie si ma simt exclusa de ceilalti din acest motiv desi nu sunt cu nimic mai prejos ca restul,dimpotriva.Am incerdere in mine ,si nu stiu ce se intampla ,dupa fiecare esec incerc sa ma automotivez si cred ca problema este la mine deoarece de fiecare data finalul este acelasi.Am nevoie sa ma simt iubita si cred ca lucrul acesta s-a transformat in disperare si neintentionat fac ca acest lucru sa fie simtit si probabil oricine se indeparteaza.Am nevoie de un sfat,defapt vreau sa vorbesc cu cineva care se afla inafara problemei.Sper ca am sa primesc un raspuns.Multumesc daca ati avut rabdare sa cititi pana aici.

PS:o zi frumoasa si multumesc anticipat pentru raspuns,sfat...