Avem.o fetita de 2 saptamani, dar relatia noastra simt ca nu mai merge?

Buna ziua ! De curand am devenit tatic, am.o minunata fetita pe care o iubesc mai mult decat orice, insa cu sotia mea nu ma mai inteleg. Totul a inceput acum un an, ne am cunoscut, ne am placut. Dupa 3 luni de relatie am, vazand ca imi doresc un copil, am.decis sa incercam, fapt care s a si intamplat, ramasese insarcinata. Toate au inceput sa se schimbe din momentul cand a aflat ca este gravida, comportamentul.ei era total.schimbat fata de mine. La.inceputul relatiei am.stat la parintii mei, n a fost bine, se schimbase fata de toti, fapt ce m a facut sa cred ca de vina este familia mea. Am plecat la parintii ei, am stat o luna acolo, ce faceam, ce ziceam, iarasi nu era bine asa ca am decis sa caut o chirie.in oras sa stam doar noi doi, fapt ce am.facut, am platit tot trebuia doar sa ne mutam. In timpul.in care am stat la ai ei, lasandu mi familia mea deoparte, am.facut cununia civila. Dupa nici 2 saptamni de casatorie propriu zisa, cand eram pe punctul de a ne muta in chirie, n am.mai rezistat s o vad nemultumita zilnic, nepasatoare si am plecat inapoi la parintii mei. Nu s a opus deloc, nici ea nici parintii ei. Am.stat 1 saptamana separati, nu mai vroia sa auda de mine, adusese in discutie.divortul, mai pe scurt, ma resemnasem cu gandul ca asa este sa fie, insa dupa 3 zile, s a schimbat total, ma cauta, se considera vinovata pt tot, ca ma.iubeste etc, etc, fapt ce mi se parea ciudat ca ma.cauta si.cu 3 zile inainte regreta totul si nu vroia sa mai auda de.mine deloc. Ne am.intalnit, am.discutat, i am oferit o prima si ultima sansa, a acceptat si ne am.mutat singuri. 2 saptamani a tinut totul.bine si frumos si a inceput vechea poveste, certuri nemultumiri, desii am.un serviciu destul de bun, lucreaza si ea de acasa, castiga destul.de bine si ea, insa tot nemultumita este. De familia mea nici sa n auda, merge cu mine la parintii mei, dar cu " crengi" cum s ar spune, ma duc si eu la.parintii ei, imi calc pe orgoliu de dragul familiei, cu toate ca mi a recunoscut ca mama ei nu ma suporta, dar am.zis asta e, mergem.inainte. Eu am 28 de ani, ea 22, m.am gandit ca poate considera ca ne am grabit cu totul, am.lasat o usor, am.lasat de la.mine, ma dadeam.eu vinovat cu toate numai sa fie bine, am.sperat ca se va schimba dupa ce va naste, am.ajuns si in punctul asta si este la fel, neschimbata. Totul cred ca pleaca de la mama ei, ea e centrul.universului ei, numai de ea asculta, daca ii da cineva un sfat nu l.i a ca atare face tot ce ii zice mama ei. Acum.mi se rupe sufletul sa ma despart si sa stiu ca nu mi voi mai vedea copilul, (asa ma amenintasera parintii ei cand ne am despartit pentru o saptamana, ca nu o sa l.mai vad), pentru ea nu stiu daca mai simt ceva, sau poate simt, dar sunt satul de situatie, nu stiu ce sa mai fac,.cum sa procedez. Multa lume care ii cunoaste parintii, spun ca mama ei este de vina si sotia mea.ca se bazeaza pe ei foarte mult. M.as simtii eliberat cred daca m as despartii, dar ma tine copilul, mi se rupe sufletul de ea, mi am dorit o si o iubesc, dar simt.ca nu mai pot!