A trai despartirile, rupturile si pierderile, fara a ne distruge

Buna Liliana,
Trebuie sa "tratezi" cauza si nu efectul, trebuie sa vezi ce a declansat aceasta stare a ta. Tu stii mai bine de unde a portnit aceasta stare si s aincerci sa elimini cauza. Eventual cere ajutorul unui psiholog care iti poate da un ajutor competent.
Numai bine!

Am o problema f.f.f.mare!Ma simt de parca intr-o cutie intunecata,a carei pereti se string neincetat...Am 17 ani,foarte curind fac 18 ani.Acasa am probleme cu parintii,care nu-mi permit,decit sa studiez,de ceva iesiri cu prietenele(nu zic de prieteni,pentru ca-mi spun ca prea devreme sa am un prieten)nu prea pot sa vorbesc.Am avut pina azi dimineata un iubit,cu care sunt de un an si ceva si care e mai mare decit mine cu 10 ani.Ma intilnesc cu el in taina,p-u ca parintii sunt totalmente contra relatiei mele cu el,dar de altfel contra oricarei relatii.Ma indragostesc cam greu,dar daca se intimpla e pentru totdeauna si cel mai rau e ca sufar enorm despartirea.De fiecare data cind ma cert cu iubitul meu si ne spunem ,,adioinnebunesc,de fiecare data incerc sa ma sinucid.Sunt destul de straduitoare la scoala si am succcese deosebite,dar cu tot calvarul asta ma tulbur si la scoala.Sunt f.f.f. nefericita, pentru ca nimeni nu ma intelege si nici nu ma iubeste cu adevarat.Vreau sa mor,dar ori de cite ori incerc sa beau pastile(am baut si 80 pastile o data si erau destul de serioase)nu-mi reuseste sa mor.Imi zic ca nici Dumnezeu nu ma vrea la El.Ajutati-ma,va implor din tot sufletul!!!!

articolul redactat de dvs mi-a placut.m-am regasit..dar n-am inteles exact cum se pot pune in practica metodele pentru a diminua suferinta si depresia si angoasa ce se resimte atunci cand pierzi o persoana...am avut o relatie de 5 ani, caruia i-am pus capat din proprie initiativa,.cauza;:nemultumirea mea...el e o pers f geloasa si putin ambitioasa...ma tinea majoritatea tp inchisa in casa nu ma lasa sa ies nicaieri fara el iar daca se intampla sa mergem intr-un club sau discoteca sau nunta nu aveam voie sa dansez nici cu verisorii mei..insa motivuil care m-a determinat a fost sa vad ca eu ii arat atata afectiune si primesc din partea lui doar restrictii.m-am despartit in urma cu 5 luni, cunoscusem pe altcineva la o nunta la care fusesem singura...fostul meu prieten, cel cu care statusem 5 ani a incercat sa ma faca sa ma razgandesc tp de 2-3 sapt, nu am vrut sa dau inapoi dar vb cu el, tineam legatura.dupa cele 2-3 sapt in care el incerca sa ma faca sa ma razgandesc a incetat. si am inceput sa il caut eu..miam distrus relatia pe care o aveam..pentru ca faceam atata comparatii..vroiam ca acest nou prieten sa fie ca fostul..el era foarte lejer.aveam atata libertate ca nu stiam sa o gestionez.aveam impresia ca ii sunt induferenta..poate asa a si fost.neam despartit timp de 3 luni.in tot acest timp eu am vb cu fostu, am suferit..si astazi ne auzim la tel vb pe mes, ne dam bepuri...e de ajuns sa imi dea un tel pt a ma inunda in lacrimi..plang mult dupa el sufar..imi lipseste..nu pot sa ma linistesc, nu pot sa ma concentrez sa studiez fiind studenta in ultimul an..ciudat..m-a sunat sa imi spuna ca vrea sa ne impacam.am acceptat dar se comporta urat in sensul ca nu prea ma cauta iar cand ma cauta ma cearta din orice chichita...nimic nui convine spunandumi ca el nu trebuie sa imi demonstreze mie nimic doar eu lui pt ca eu i-am inselat sentimentele, lam tradat, lam inselat, l-am lasat..nu sunt de acord cu punctul lui de vedere si de fiecare data cand incerc sa ii explic nu ma asculta o tine pe a lui..asa a fost si pe parcursul celor 5 ani.cred ca il iubesc foarte mult daca plang atata dupa el..daca nu il pot uita..eu sunt in romania el in italia..asa sa desfasurat relatia noastra..la distanta cu toate astea am fost foarte uniti..ne vizitam des..pe anu petreceam vreo 5 luni impreuna in rest ne auzeam la tel si pe mes...nu stiu ce sa fac..mie frica sa o iau iarasi de la capat cu el..dat fiind faptul ca acum are ce sa imi reproseze..stiu ca nu se va schimba..am incercat sa il schimb de 5 ani fara rezultat..dar simt ca nu pot trece mai departe..ca nu ma pot indragosti de altcineva..ca nu pot sa traiesc fara el...a fost decizia mea..de ce mai sufar atata?
ce trebuie sa fac sa ma obisnuiesc cu statul de singura?sa il uit sa nu mai sufar..mam saturat..nu ma mai suporta nimeni..vb doar de el,,,pleng mereu sunt nervoasa si irascibil am slabit mult...nu mai pot continua asa..lam rugat sa ma lase sa il uit dar spune ca vrea sa fim iar impreuna daca voi fi capabila sa ii recastig increderea..dar el?nu trebuie sa faca nimic..eu eram f dezamagita de el..de asta lam lasat..sufar dar sunt in continuare deziluzionata de el..e f frmos dar nu nu prea se gandeste la viitor se complace mult cu conditia lui iar eu imi doresc ca el sa fie mai ambitios: spre exemplu a pierdut 30.000 euro la jocuri...cine nu ar fi fost dezamagita sa aibe alaturi o asemenea persoana alaturi? il iubesc dar mie atat de frica ca ma voi impaca cu el si ma vioi trezi la 30 de ani ca am facut cea mai mare greseala din viata mea.acum am 23..ce ma sfatuiti?????

in primul rand priveste partea bun a lucrurilor si anume ca nu o sa te imbolnavesti usor de inima deoarece prin plans te eliberezi de energie negativa, pe care altii o acumuleaza pana nu mai fac fata.. in al doilea rand cel mai bun psiholog al tau esti tu insati... analizeaza-te.. cand iti vine sa plangi gadila-te in talpa.. ia vezi? ce faci mai bine? razi sau plangi?.. ;) multa bafta!

PENTRU LILIANA .. e raspunsul de mai sus.. scuze!

Liliana..sper ca ti-a trecut durerea ce a cauzat starea ta..prin plans te descarci dar sa nu exagerezi...toate vin si trec...asta e viata...pierdem si castigam!multa liniste sufleteasca sa ai!