Sunt insarcinata si am parte de jigniri si certuri zilnice.

Bineinteles ca trebuie sa pleci!Nu este adevarat ca ...asa-i la inceput.Armonia vine din respectul fata de celalalt ,iar respectul vine din educatie.Pe parcursul vietii mai apar discutii,nimeni nu-i perfect,toti avem slabiciuni si toti putem gresi.Unele greseli se iarta,altele nu,dar in nici un caz nu tebuie sa se ajunga la agresivitate,nici verbala,nici fizica.Daca de pe acuma ai parte de asa ceva,binele pe care il astepti,nu va veni.Pacat ca nu ai avut rabdare sa va cunoasteti mai bine inainte sa faceti un copil.Iar acest copil nu va va lega mai mult,poate dimpotriva,vin responsabilitati pe care nu si le va asuma si va fi si mai ''''sucit''''.Gandeste-te bine daca merita sa continui viata alaturi de el,daca asta ti-ai dorit...

Si daca situatia era asa, de ce nu te-ai protejat?! Ce te faci cu un copil de mana si un barbat care nu te va respecta niciodata, care poate te va jigni sau cine stie mai rau, in fata copilului? Ce o sa faci cand o sa te intrebe copilul "mami dar tati de ce nu ne iubeste?" Ar trebui ca tocmai la inceput sa fie frumos totul! Pe parcurs, dupa ani si ani daca mai apar "frecusuri" as intelege, dar daca de la inceput voi nu va intelegeti e clar ca nu merge. De ce sa faci un copil in situatia asta? De ce sa faci un copil pe care sa il chinui? Copilul niciodata nu uneste ci dezbina un cuplu si asa fragil pentru ca presupune MULT efort, bani, chin, daca acum va este asa greu, dupa ce se naste va fi insuportabil. De ce nu va protejati si nu faceti un copil atunci cand stiti ca ii puteti oferi liniste si intelegere, nu cearta si reprosuri?! Nu pot intelege aceasta gandire.

fELICITARI PENTRU SARCINA! COPII VIN CU BOGATIE SA STII! DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE!

Nu privi in urma! Nu mai poti schimba nimic! Mergi inainte si cauta solutii pentru binele tau si al copilului si de ce nu, al partenerului daca il iubesti! Iata sfaturile mele:

1. Analizeaza comportamenul tau din ultima vreme; femeile in timpul sarcinii devin mai sensibile si si irascibile si fac din tantar armasar; daca certurile voastre sunt pe teme precum: sosetele lui de langa pat pe care nu le duce in cosul de rufe sau ca tu trebuia sa pui mai multa sare in mancare atunci mai aveti o sansa...era important sa ne spui din ce motive va certati, daca sunt strict legata de noutatea pe care o aduce mutarea impreuna atunci cred ca da, aveti sanse si cu rabdare si intelegere veti reusi; daca certurile nu sunt legate de acest lucru........spune-ne despre ce este vorba!

2. Nu te grabi sa pleci inainte sa evaluezi situatia ta reala! Nastarea si ingrijirea bebelusului necesita pe langa rabdare, calm si armonie si resurse financiare! Daca pleci te va mai sprijini actualul tau partener? te vei putea descurca singura? te poate ajuta altcineva?

3. In caz ca nu va permiteti consilierea de cuplu care este o idee foarte bune poti apela si la un preot; si bineinteles, poti merge singura initial! Poti sa cauti o rugaciune pentru linistea in familie si o sa citesti cand ai timp, sa incerci sa tii post, dar doar miercurea si/sau vinerea fiindca esti insarcinata si trebuie sa ii oferi copilului tau toate tipurile de alimente.

Dumnezeu sa te lumineze sa alegi ce este mai bine pentru voi toti! Doamne ajuta!

Tu te-ai mutat cu el in martie si in aprilie sau mai ai ramas gravida? esti inconstienta? iepuroaica? doamneeeeeeeeee

Intotdeauna, dincolo de cuvinte, problema este mult mai complicata in realitate.
Am trecut (inca mai trec) prin aproximativ aceeasi experienta, am ajuns sa ma casatoresc cu barbatul respectiv, crezand ca se va schimba... Nu s-a intamplat asa. Acum avem o fetita destul de mare (merge la gradinita) si a ajuns sa o jigneasca si pe ea. Pur si simplu mi-a spus ca nu se poate controla. Cu toate acestea, nu il pot parasi, din varii motive (inclusiv cele financiare, pentru ca trebuie sa recunoastem ca altfel te descurci cu doua salarii in casa, decat cu unul). M-am gandit cum trebuie sa procedez, pentru ca am ajuns depresiva. Singura solutie pe care o vad (si asta este si sfatul meu pentru tine) e sa stau de vorba cu un psiholog. Cred ca acesta te poate ajuta sa intelegi unde gresesti tu, unde greseste el, si probabil daca aveti vreo sansa sa schimbati ceva in relatia voastra. Asa cum am spus mai sus, lucrurile nu sunt niciodata doar albe sau doar negre, iar problema ta, dincolo de unele postari de mai sus, este una foarte serioasa.
Si, apropo, daca vrei un copil nu inseamna neaparat ca esti inconstienta sau iepuroaica, poate pur si simplu ai o varsta la care nu iti mai poti permite sa astepti.

cine te pune sa faci copil din flori??Nu ai ce sa faci decat sa suferi pentru nesabuinta

Mai bine in saracie si liniste decat in bogatie si cearta. Ceva de genul asta scrie undeva in cartea Proverbe din Biblie. Pentru ca sunteti insarcinata si pentru ca in perioada asta aveti cea mai mare nevoie de liniste, faceti ceea ce este necesar pentru a o obtine. Si daca asta ar insemna sa va intoarceti in casa parinteasca sau sa mergeti sa stati intr-o garsoniera in chirie, dvs. si copilul dvs. aveti nevoie si trebuie sa va asigurati aceste conditii.
Cred ca nu este necesar sa explic la ce riscuri va expuneti acuma, de la probleme neuro-somatice pe care le va suferi copilul pana la avortul spontan, multe rele se pot intampla.

Esti intr-un moment de cumpana. Poate ai gresit ca ai ales sa faci un copil cu cineva care nu este pe aceeasi lungime de unda cu tine... facem greseli in tinerete ptr care suferim toata viata, care ne schimba cursul vietii... ptr care platim si/sau suferim toata viata. Este bine ca lumea iti da sfaturi, asculta-le pe toate, gandeste-te ce ti-ar prinde tie mai bine. Parerea mea personala este ca oamenii nu se schimba, ba din contra defectele se accetueaza inaintand in varsta si mai vin si altele pe parcurs. Gandeste-te la tine, cum sa repari alegerea p****** pe care ai facut-o. Esti inca foarte tanara si poti trece peste daca esti puternica. Trebuie sa fii. Poate iti va fi greu la inceput sa stai singura cu bebe, dar va fi doar o perioada.. nu toata viata. Toti gresim, mai ales la tinerete, avem impresia ca suntem cei mai tari, cei mai puternici, ca asa cum facem noi e cel mai bine, nu acceptam sfaturile parintilor.. DAR ne putem schimba, putem sa luptam cu noi, putem sa cerem ajutorul. Gandeste-te ca esti la incepul vietii, de ce alegi acum depinde viitorul tau. Poate nici el nu e pregatit ptr o relatie atat de serioasa, pentru o familie, nu e pregatit sa fie tata si asta il sperie si il innebuneste si de aici reactiile astea;
Citeste toate mesajele, este fantastic ca oameni pe care nu-i cunosti, te sfatuiesc si asa cum pot ptr cateva minute sunt alaturi de tine. Alege cu grija ceea ce crezi ca ar fi bine ptr tine. Daca tu vei fi ok vei sti cum sa-ti cresti bebelusul astfel incat sa-i fie bine.
Daca il iubesti incearca orice terapie, dar nu astepta la infinit sa se schimbe ceva. Cere ajutorul, fi deschisa, vb cu parintii, apeleaza la asociatii, lupta sa-ti fie bine. Iti doresc din tot sufletul sa fii puternica si sa iei decizia cea mai buna.
Nu lua in seama comentarii rautacioase, numai tu stii ce este in sufletul tau.

Nu renunta la tine ptr nimeni!

Daca poti sa pleci..si ai unde, pleaca. Niciodata nu va fi el de vina, tu tu si numai tu iar acum esti sensibila si din prisma sarcinii. Cand se va naste puiul si va urla sigur va fi mai rau, tot tu vei fi vinovata de asta. O sa-ti fie greu si singura dar decat cu tacatacataca in cap si cu pui care are nevoie de multa liniste si siguranta ca sa nu mai vorbesc ca are dreptul la fericire nu la o familie certareata unde el se va simti de vina. Ai de ales fie alegi sa rezisti cu acest individ fie alegi micutul. Nu uita: fara cearta in prezenta lui.

Ai grija de tine si de copil. Ca sa poti avea grija de el trebuie sa fii linistita si fericita. E evident ca prietenul tau nu poate sa te ajute. Nu sta sa mai analizezi daca el iti spune mereu ca doar tu ai gresit. Asa ceva intr-un cuplu nu exista. Ce mai conteaza a cui e vina daca nu va intelegeti? Asta e.
Si nimeni nu are dreptul sa te jigneasca. Cine crede o data ca are motiv sa te jignesca va gasi mereu motive.
Eu 16 ani m-am tot analizat, am incercat sa discut, m-am culpabilizat si degeaba. Mereu ma intrebam daca e bine pentru copil sa divortez, ca sa constat acum ca era bine daca divortam mai demult. O relatie de familie tensionata e extrem de daunatoare.
Evident ca e bine pentru copil sa pastreze legatura cu ambii parinti, iar acestia sa aiba o relatie civilizata.
Perioada in care esti insarcinata ar trebui sa fie una din cele mai frumoase perioade din viata ta.
Am citit o carte in care mama ii spune ficei adulte ca viata ei cu tatal acesteia a fost un iad, dar ca a suportat de dragul ei. Stii ce a intrebat-o fata? Daca crede ca iadul e mediul potrivit in care sa creasca un copil.
Si dupa ce citesti si asculti toate sfaturile, cred ca ar fi bine sa-ti faci liniste in cap si sa-ti asculti sufletul. doar el stie ce-i mai bine pentru tine.

Sa nu-i iei in seama pe cei ce te judeca. Nimeni nu are acest drept. Ei nu pot sa te inteleaga din cauza insatisfactiilor si nemultumirilor personale. Asa ca ignora-i. (iiluc si frate cred ca au aterizat in timpurile noastre direct din evul mediu)

copiii nu-ti aduc fericire...din contra numai belele....baga o intrerupere de sarcina cat mai ai timp...apoi cauta-ti altu...astia de zic ca vai ce bine e sa ai copii...sunt ori fara ori dusi cu pluta....si mai terminatzi frate cu terapiile voastre miraculoase....vezi omul la necaz....si gata....hai pe el sa"l facem de bani...urat.....