Sunt insarcinata si am parte de jigniri si certuri zilnice.

si eu sint casatorita de 13 ani si am o fetita de 11 si de la inceput am avut certuri cu sotul meu ma luat cu alti copi dintro alta casatorie anterioara dar o singura fata a stat cu noi acum este casatorita si stam doar cu fetita noastra continua certurile si jicnirile din partea lui pentru ca ii baga maicasa si surorile in cap ca am copii si ma gindesc sa ma despart ca nu mai suport si bea foarte mult ma batut de multe ori am sta neagra de bataile lui si am zis ca plec de multe ori si nu am plecat din cauza fetei care o am cu el ca atunci cind zic ca plec zic ca plec incepe sa plinga ca vrea sa ne aiba pe amindoi nu stiu ce sa fac datimi un sfat ca mam saturat va multumesc

cine nu te iubeste/pretuieste/respecta,etc acum...n-o va face nici peste un an sau 10...

De ce, Doamne iarta-ma, da-ti vina numai pe barbati? Cum puteti da atatea sfaturi cand nu aveti idee care este situatia lor reala? Singurul sfat de bun simt este sa isi vada de sarcina singura ca sa nu faca mai mult rau stand intr-o relatie conflictuala.
Voi femeile care scrieti, aveti idee cate demente sunt pe lumea asta si orice ai face sau intelegator ai fi se duce naibii orice urma de ratiune!? Nu demonizati barbatii caci veti fi mame de baieti si habar nu aveti in situatii va v-a aduce viata. Doar atunci veti intelege, stiind cum v-ati educat proprii baieti.

Majoritatea sfaturilor de mai sus sunt o pierdere de vreme!

Daca tii la familie (copil si sot) puneti mana si cautati un duhovnic ! alceva mai mult nu zic.

Nici nu stiu cum sa încep dar o sa încerc: sunt însărcinată in 7 luni cam de 3 luni ce certam foarte des si numai din motive banale am tot spus ca e din cauza nervilor din timpul sarcinii dar acum nu mai pare a fi așa își doreste si el copilul nu e vorba de asta dar imi tot reproseaza ca nu ma (dau dupa el) adică sa fiu cum vrea el nu pot sa ma schimb complet fiecare avem personalitatea noastră încerc dar tot caută motive de cearta a devenit violent verbal nu a ajuns încă sa ma loveasca in mod agresiv.
Ma gândesc ca certurile astea care se lăsa la un moment dat cu pumni in masa si așa mai departe afectează sarcina nu stiu imi e frica sa nu apară complicatii s-au genu din cauza certurilor pentru ca simt ca este foarte agitat si ma doare si pe mine burta chiar si dupa certuri.
Imi este frica ca dupa ce voi naște va putea sa si dea im mine si imi este foarte frica spun asta ca este o fire foarte violenta din auzite.
Dați-mi un sfat , ce ar trebui sa fac?

Buna ziua.Suntem impreuna de 20 de ani, timp in care el m-a inselat,m-a insulat,intarzia acas,am divotati,am stat separati un an jumatate,am plecat din tara in acea perioada,dupa aceea l-am chemat de l-am ajutat sa aiba servici si asa ne-am reimpacat,dar fara acte.S-au intamplat acestea cand aveam 24 de ani.Am stat impreuna in strainatate 8 ani.Ne-am construit o casa in Romania,a fost necesar sa se intoarca in tara ca sa termine de construit casa,eu am ramas sa lucrez in continuare,i-am trimis bani,dar am cunoscut un barbat care m-a ajutat si asa am ajuns infidela,dar am venit tot timpul acasa in vacante,mi-a gasit poze cu el si asa au inceput problemele.Acestea timp de 3ani.M-am stabilit acasa anul trecut la inceputul lui noiembrie,dar au inceput certuri,cu jigniri si foarte dese,am ramas gravida pe 24 decembrie,dar nu am stiut ca sunt, in continuare certuri,am decis sa ma despartin ianuarie pe data de 20,dar mi-am facut test de sarcina si am ramas cu el pana acum.Mai am 2 saptamani pana nasc si sunt disperata pentru ca ma jicneste cu urmatoarele cuvinte"ai pe dracul in tine,p******,animala",tipa la mine,la mama,acum sunt la mama de 2 zile,nu stiu ce sA MAI FAC.In acest moment am 35 de ani.

Of doamne ce mi-e mila de voi. eu cautam pe net sa ma linisteasca cineva ca am avut certuri mari cu o prietena si a inceput sa ma doara burta si eram disperata ca i-am facut ceva bebelui. Dar cand vad ce patiti voi cu cei care ar trebui sa fie lg voi si sa va iubeasca, sa va ingrijeasca si sa treaca peste nervii si greselile pe care poate le facem din cauza sensibilitatii crescute efectiv imi vine sa plang. Mie mi-e simplu, e prietena veche, dar daca era situatia pe invers sa fie ea insarcinata putea sa ma scuipe si in ochi ca nu intretineam asa o cearta. ea este mult prea egoista insa, asa ca ii dau pur si simplu delete. eu cred ca bebele ma ajuta sa scap de oamenii in care am investit degeaba. imi arata cine ma iubeste si cine nu. sfatul meu ar fi daca poti si ai posibilitatea si pe altcineva sa te ajute, fugi de el. gandeste-te ca daca te iubeste si regreta te va implora sa vii inapoi, dar nu poti sa stai cu frica ca te va lovi. iar bucatica asta de text ``nu a ajuns încă sa ma loveasca in mod agresiv. `` imi face pielea de gaina. cum pot fi unii asa oare?! in secolul asta?! sunt convinsa ca va regreta amarnic intr-un final, dar pana atunci nu poti sta sa-ti faca rau. ai grija de minunea ta.

Au trecut 5 ani de cand ai scris aici despre necazul tau... Sper din inima ca ai un copil sanatos si frumos pe care il cresti in armonie si liniste! Eu am citit pentru ca sunt o graviduta singura dar fericita ca voi avea un copil. Cautam povesti similare pe Internet si am dat de povestea ta. AM parcurs cu interes si comentariile, chiar daca unele mi-au lasat un gust prea amar.

Si acum o sa scriu pentru alte gravide singure, in incercarea de a da un mesaj de sustinere. Am tot ce imi trebuie pentru a-l creste pe bebe si traiesc cu nadejdea ca intr-o zi si viata mea personala se va aseza langa un barbat demn de mine si pe care sa il iubesc apreciindu-l, iubindu-l. DIn pacate tatal copilului meu nu este ce trebuie. Dar asta nu ma impiedica sa cred ca bebeul meu este o minune si ca voi fi capabila sa ma ocup de el, ajutandu-l sa devina un adult frumos. Ma rog sa fie sanatos, mai sunt cateva saptamani si vine pe lume! :-) Sa nu va pierdeti increderea, sa luptati pentru voi insiva si copiii vostri, chiar si atunci cand nu merge cu partenerul. Nu e sa fie, asta nu inseamna ca nu ii ramane tatal copilului. Iar daca nu se implica, sa fie asta o tara pe constiinta lui. Noi, ca femei, chiar si singure, avem si datoria si puterea de a face si a creste oameni mari si buni!

Asadar, numai de bine!

Buna.Traiesc aceeași situație cu +-eu nu am unde sa Ma duc,mai probabil in strada.Ma jicneste Ma umilește Ma terorizează psihic Ma și bătut pe sarcina.Familia mea îmi reproșează dar nimeni nu Ma ajuta.Mai am și un câine la care îmi e greu sa renunț.Ce sa Ma fac?Cu Dumnezeu înainte.Ce va fi va fi,și dacă mi se întâmpla ceva,vor plăti pt toate cele rele făcute mie și copilului din mn.Astazi trebuie sa părăsesc casa lui,de azi soarta și viața noastra va lua alt curs.

Și eu sunt însărcinată in 24 de săptămâni și de la începutul vestii am tot primit jigniri din partea logodnicului sa spun așa și pe tot parcursul sarcinii am primit…nu sunt încă căsătoriți dar nici mutati e o situație mai dificila. Ai lui nu ma accepta dar nu accepta nici copilul și când au văzut chestia asta ai mei părinți ca el ca fiind bărbat având salariu și loc de munca nu mi a dat niciun ban pana acum decât atunci când îl stresez eu deși la nervi spunea ca nu vrea acest copil ca etc și ca e o mare greșeală nici de căsătorit și mutat nu a vrut deși avem app 3 ani împreuna :)