Va rog ajutati-ma sa inteleg

Buna, Livia.
Stiu ca astepti in special parerea unor medici romani, insa eu sunt o persoana suferinda de epilepsie de cca. 9 ani de zile, asa ca mi-am permis sa incerc sa te sfatuiesc putin, asa cum stiu eu din proprie experienta ca "se mananca" aceasta boala.
Din cunostintele mele, Lamictalul este un medicament de noua generatie, care iti permite sa ai copii si sa folosesti anticonceptionale, deci este un medicament mai putin agresiv fata de organism. Dar... se pare ca nu este solutia optima pentru boala ta! Eu una cred ca este mai bine sa discuti cu medicul tau curant, pentru a incerca un nou tratament care sa te ajute in crizele pe care spui ca inca le mai ai. Aceste "contractii ale muschilor" pe care le ai in somn tot de epilepsie tin, din pacate, si este posibil ca si crizele acelea groaznice in stare de trezire sa revina, atunci cand te astepti mai putin. Adevarul este ca aceasta boala este f. imprevizibila si tot ceea ce se poate face in medicina la ora actuala este sa o tina cat de cat sub control (asta excluzand partea cu posibila extirpare a unei zone din creier care se constata a fi responsabila cu unele cazuri extrem de grave ale acestei boli - scuze daca divaghez putin, nu stiu daca ai cunostiinta de acest fapt, dar sunt persoane care au crize PERMANENTE si singura solutie este cea pe care am expus-o mai sus).
Deci, eu una fac tratament cu Carbamazepina, este un antiepileptic pe care il iau de cand am facut prima criza si pot sa-ti spun ca, atata timp cat sunt sub tratament, nu am mai avut NICI UNA! Evident, la sfatul MULTOR medici neurologi la care am fost, am incercat sa intrerup aceste pastile, dar cum am facut treaba asta mi-au revenit crizele, parca mai violente decat cele initiale. Asa ca urmez acest tratament si pot spune ca, de ani buni, eu una practic nu mai stiu ce inseamna aceasta afectiune. Antiepilepticul mi-au stopat TOTAL crizele. Si am renuntat de mult sa incerc a-l mai intrerupe, m-am resemnat ca nu pot avea copii si... asta e.
Incearca totusi sa discuti cu medicul tau curant, sunt extrem de multe antiepileptice pe piata, poate ca Lamictalul nu este totusi cea mai buna solutie pentru tine. Incearca sa schimbi tratamentul, poate vei avea norocul, ca si mine, sa nu mai ai nici un fel de crize, sau extrem de rare ca si frecventa. Se poate, sa stii!
Insa... nu stiu cati ani ai, daca ai sau nu sot, copii, daca doresti sa ai o familie, daca iei AC... Daca nu vei mai lua Lamictalul, adio cu speranta de a avea vreun bebe... Iar ca mijloc de contraceptie nu vei putea folosi decat prezervativul. Iti spune cineva care e in stituatia asta de 9 ani de zile.
Acuma poti face cum vrei: poti continua cu Lamictalul si il poti combina si cu un alt antiepileptic, apoi poti incerca sa reduci incet-incet doza din acel antiepileptic, sau poti trece pe alt medicament. Eu am incercat muuuulte combinatii, dar se pare ca la mine "merge" doar Carbamazepina.
Iti urez din suflet multa sanatate si sa-ti rezolvi cat mai bine problema. Crede-ma, stiu cum este...

Buna, Livia
In primul rand, daca esti tu mai linistita consultand un medic din Romania, ti-l recomand, ca si specialist in aceasta boala, pe dl. dr. Radu Rogozea, de la Spitalul Bagdasar-Arseni. Am auzit ca este un medic f.f.bun si multa lume de pe acest site a discutat vis-a-vis de dansul.
In alta ordine de idei, medicii pe care tu i-ai consultat probabil ca ti-au spus sa iei in continuare Lamictal tocmai pentru ca esti tanara, ai varsta frumoasa pe care o ai si au banuit ei ca, probabil, vei dori odata si odata un copil. Dar, din pacate, sa stii ca medicii au dreptate si nici cei din Romania nu cred ca pot sa-ti dea alte raspunsuri fata de cei din Italia: sunt sigura ca ai citit si singura ca epilepsia este o afectiune tare imprevizibila si, sa stii ca, intr-adevar, crizele pot surveni oricand, fie ca esti treaza sau in stare de somn, fie ca esti intinsa in pat sau esti in statia de metrou sau de autobuz! Asta este nenorocirea cu aceasta boala: daca nu este strict de tot tinuta sub control poti face acele crize si poti pati tot felul de nenorociri: ia gandeste-te cum ar fi ca, Doamne fereste, sa te apuce vreo criza in timp ce stai pe peron la metrou, trenul venind si tu, dezechilibrandu-te... Nici nu mai vreau sa ma gandesc la urmari, poti sa ti le imaginezi si singura...!!!! Adevarul este ca asta este una dintre spaimele vietii mele: desi nu am mai avut nici un fel de criza de ani buni, mi-e groaza sa ma gandesc ca ma poate apuca in statia de autobuz in timp ce vine masina si ma vad alunecand sub roti, sau la metrou, in aceeasi impostaza... Nu vreau sa te sperii, draga mea, fereasca sfantul, dar iti spun si eu ca unei prietene intr-ale suferintei ce ma ingrozeste pe mine... De-aia am renuntat la copii si la tot, numai sa nu mai am acele crize... Nu stiu cum sunt crizele la tine, dar la mine una se manifesta urat, cu pierderea constientei, muscatul limbii, miscari necontrolate ale corpului (din care rezulta multiple echimoze pe corp, cucuie si vanatai la nivelul fetei si capului, muscatul limbii etc.). Ufff, numai cand amintesc si imi vine sa mor!!!! Unele episoade din acestea, din pacate, mi le si amintesc partial, parca ma vad dandu-ma cu capul de sifonier, eu cazand ca secerata exact langa el, nitam-nisam, cand ma imbracam sa merg la serviciu... Noroc ca mama si tata erau prin preajma si au auzit zgomotul infernal pe care il faceam... Ca poate cine stie ce pateam, imi puteam inghiti si limba... Doamne-Doamne, e greu, tare greu cu afectiunea asta... E groazanica... Iar noi trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a rari sau chiar a stopa aceste crize!! Sunt pur si simplu cumplite... Iar la mine, te rog sa ma crezi, primele crize nu au fost chiar asa... Hmmm, le pot numi chiar usoare fata de ultimele (cele pe care le-am facut dupa ce am incercat sa stopez tratamentul). Si initial am crezut ca sunt crize de somnambulism, pentru ca nu ma tavaleam, ci doar ma plimbam prin casa si ma loveam de toate mobilele si, intr-un final, cadeam ca secerat pe jos si cam atat... Apoi s-au agravat!
De-aia iti spun ca trebuie gasit un tratament pentru a stopa sau reduce drastic episoadele acestea. Pentru ca, din pacate, stiu al naibii de bine cat de groaznice sunt... Si eu una as face absolut orice, numai sa nu le mai am.
Ai mai grija de tine.
Mai vorbim.
Te sarut.

Buna Mirona. Uite cele doua crize pe care le-am facut nu au fost asa grave ca la tine asa stiu din cate mi-au spus prietenul meu tatul meu si doctorul. Am inteles ca prima a fost mai usoara si o parte imi aduc aminte dar a doua afost mai grav pt ca nu imi amintesc nimic si stiu doar ca am facut spume. Sincer imi pare fff rau ca aceasta boala vine atunci cand te astepti mai putin si nu mai zic de crize si sa stii ca nu ma sperii de fazele cu metroul autobuzul si masina crede-ma ca atunci cand ies din casa si eu am teama asta si sincer de multe ori prefer sa ies din casa cu cineva si in special care stie de ceea ce sufar eu (pt ca putine persoane stiu de ceea ce am) si nu mereu pot iesi insotita din casa dar de fiecare data cand ies singura imi ttrece mereu gandul asta "daca fac o criza acum ce fac eu cred ca innebunesc" sincer asa zic. E foarte greu cateoda ta imi vine sa plang pana adorm si nu mai stiu nimic. Prietenul meu si parintii mei mi-au spus sa ma duc la un psiholog ca sa ma ajute sa accept ca sufar de aceasta boala si sa ma mai "dezghet" putin. Uite din cate am observat din ceea ce mi-ai povestit tu ai si uitat cum se manifesta crizele si ai trecut mai departe deci ai cam depasit momentul dar eu psihic nu si sincer te admir fff mult inseamna ca ai un caracter fff tare dar in schimb eu sunt opusul tau (desi acum vreo 4-5 ani eram ff curajoasa si eram mai plina de viata dar parca incet incet s-au dus toate astea). Multumesc pt recomandarea medicului. Ai si tu grija de tine! Te-am pupat.

buna seara,as dori sa va intreb si eu daca imi poate cineva recomanda un medic neurolog bun. mama mea sufera de epilepsie de foarte mult timp,de cand era insarcinata cu mine(29 de ani).urmeaza un tratament cu depakine 500mg una seara, facea crize in fiecare dimineata, mai exact cand se trezea isi pierdea cunostinta pt cateva sec si scapa daca avea ceva in mana pana sa ia tratamentul. Acum 3 sapt a facut o criza foarte urata si-a pierdut cunostinta pentru 10-15 min
timp in care am crezut ca este moarta,incepusera chiar sa ii invineteasca degetele,eu nu am observat asta fiind prea disperata sa chem o asistenta si salvarea ,ceilalti au observat.
VA ROG DACA IMI PUTETI RECOMANDA UN MEDIC BUN

BUNA ZIUA,MA NUMESC ALEXANDRA POPA,AM 28 DE ANI SI SUFAR DE BOALA Werdnig-Hoffman..AM NEVOIE DE AJUTOR..VA ROG,IMVATA-TI-MAA CE SA FAC SI CUM SA FAC SA POT MERGE..NU MA MAI DESCURC DELOC..VREO OPERATIE CEVA EXISTA?VA ROG..MULTUMESC

In writing disapprovingly about fellow jews (even when he will not identify them as such) he feels compelled to soften the blow by writing something even more disapproving about "aafs-semites"-TanitanflGotttried does the same thing - criticize jews but follow up with a harsher critique of white gentiles. Funny, isn''t it, that Sailer, whom you recently criticized (rightly so), is good friends with Gottfried.

Great inthgis. Relieved I''m on the same side as you.

It''s wondreful to have you on our side, haha! http://pwtqeqryf.com [url=http://xoehpot.com]xoehpot[/url] [link=http://mexngkhazyp.com]mexngkhazyp[/link]