Epilepsie

Si eu sufar de epilepsie, Claudiu! Iar acesta nu este un motiv sa cazi in depresie (dupa cum am postat si mai sus), pentru ca daca ai avut un esec sentimental nu inseamna ca lumea s-a sfarsit cu totul! Cauta sa discuti cu persoane cu aceleasi probleme ca si tine, exista un site pentru epileptici, asta e adresa: epiromania.epilepsie.ro/forum/. Am gasit-o si eu pe net, nu am intrat inca sa discut pentru ca eu, multumesc lui Dumnezeu, nu am probleme asa de mari, nu am mai facut crize de multa vreme pentru ca le pot controla cu Carbamazepina.
In ceea ce priveste meseria... Poti incerca sa lucrezi pe calculator, invata (chiar prin cursuri, ca sa ai atestat) diverse programe, vezi si tu pe Best Jobs ce se cauta. In lucrul cu calculatorul nu te poti rani, caci stai pur si simplu la un birou si "tastezi" de zor! Vezi si tu daca iti convine.
Hai, linisteste-te, nu se termina aici lumea, stii si tu ce se spune: "orice sut in fund e un pas inainte!".
Sanatate multa iti doresc.

Si inca ceva: uite ce am gasit pe forumul persoanelor cu epilepsie (dar care, din pacate, nu stiu de ce dar nu prea e traficat. Sunt niste sfaturi daca doresti sa-ti ascunzi boala fata de colegii de la locul de munca (pe cel actual cred eu ca e obligatoriu sa ti-l schimbi) sau fata de prietenii pe care poti sa ti-i faci. Mie aceste sfaturi mi s-au parut interesante:

"1. medicul neurolog la care mergi sa nu fie din oras (dupa mine 200 km. distanta pana la el e suficient).
2. medicul tau de familie sa nu stie ca ai epilepsie. Stie deja? Schimba-ti urgent medicul.
3. nimeni in jurul tau nu trebuie sa stie ca ai epilepsie ? Crezi ca sunt oameni care stiu sau au banuieli mari ? Spune-le ca ai fost la medic si de fapt diagnosticul era gresit.
4. intotdeauna sa ai cu tine o cutie de calciu si magneziu. Multe din crize seamana cu cele de lipsa de calciu. Daca ai facut o criza intr-un loc public urmeaza un tratament strict in fata colegilor cu calciu si spune-le ca ai ceva probleme cu calciul - nu ai destul in corp, nu poti sa-l asimilezi. Nu insista prea mult asupra acestui subiect ca nu trebuie sa bata prea mult la ochi
5. daca nu te simti bine sau ai suspiciuni ca urmeaza o criza incearca sa-ti creezi cum ii spun eu un culoar de iesire de urgenta. Ce inseamna asta: In fiecare loc public in care te afli sau la serviciu fa un studiu cat timp faci pana la un loc ferit privirii publice. Asta merge doar pentru cei cu aura (cei ce simt criza). In medie la mine am nevoie de 40 de secunde cat pot rezista pana cad in inconstienta, deci cand stai la o masa, cand esti la lucru sa stii ca poti ajunge in acel spatiu in timp util.
6. Nimeni nu te va verifica daca ai sau nu epilepsie. Doar ca trebuie sa dai declaratii false pe propria ta raspundere ca nu ai epilepsie.

Sfaturi extreme.
Daca prea multi din oras, din prieteni etc. stiu despre problemele tale, pleaca din oras, muta-te intr-o alta zona in care sa nu fii cunoscut si ia-ti viata de la inceput.

Plusuri si minusuri.
Intr-o societate aberanta ca cea din Romania ascunderea bolii e o sansa pentru a tine pentru a duce o viata cat de cat normala. Sa ai un loc de munca pe masura calificarii tale, sa fii privit ca OM nu ca un epileptic nebun.

DAR FII ATENT !

Ascunderea bolii e periculoasa pentru ca nu poti sa-ti faci rost de medicamente. Orice reteta implica un medic , medic care va afla ca ai epilepsie. Deci solutia e sa le cumperi. Dar nu poti deoarece au regim special. Nu am un raspuns aici, dar poate ca voi ceilalti aveti idei cum poti totusi sa ajungi la medicamente.
Problemele morale sunt foarte dure. Ai o persoana care te iubeste. Sa-i spui sau nu ca ai epilepsie? Si daca vrei, cand ? La inceput sau la sfarsit? Daca spui prea la inceput si apoi relatia se rupe toata munca ta de ascundere a bolii se duce dracului. Daca ii spui mai tarziu e posibil ca din nou relatia sa se rupa din cauza ca ai mintit persoana iubita ascunzandu-i boala.
Eu nu sunt guru ca sa dau sfaturi. Eu i-am spus sotiei mele de la inceput ca am epilepsie. Am intalnit si cupluri la care sotul sau sotia are epilepsie si celalalt nu stie. Hmm... Nu stiu cum merg de fapt relatiile astea.

Problema condusului este o problema a ta personala. Daca esti inteligent nimeni nu se va prinde ca ai epilepsie. Dar trebuie sa te gandesti bine cum te vei simti daca vei avea un accident din cauza unei crize si vei rani sau poate mai rau o persoana. Daca poti trece peste asta sau nu crezi ca se va intampla este o alegere personala."

Claudiu, sper ca ti-am fost de folos. Inca o data, mi se par interesante aceste sfaturi. Poate vei avea curajul sa le urmezi. (macar pe unele dintre ele...)

cred ca sfaturile marielei sunt destul de bune claudiu.
in prijvinta relatiei eu am devenit epileptic de 6 kuni si daca cineva tine cu adevarat la tine ramane langa tine si te sprijine din toate punctele de vedere.prietena mea ma ajuta ma cunoaste f mult numai ea stie cand ma apuca o criza si stie sa ma ascunda fata de ceilalti.
si mai zi de alte necazuri mai mari Claudiu,cum sunt eu bolnav de 6 luni de epilepsie si singura mea sora bolnava de leucemie intro stare critica..........dar ce putem face este sa ne rugam la Dumnezeu si sa ne dea sanatate la lumea de pe toata planeta asta....iti urez multa sanatatesi capul sus asa cum incerc eu in momentul de fatamai ales prin ce trec cu sora mea

draga Claudiu eu sunt un om sanatos, deci nu am nici boala ta si nici alta nu am descoperit , multumesc lui Dumnezeu dar eu lucrurile le vad in felul urmator: nu trebuie sa iti fie rusine ca ai epilepsie si nici nu cred ca ar trabui sa iti ascunzi boala. Cei care nu te inteleg sau reactioneaza ciudat nici ei nu sunt nemuritori si candva tot vor avea o boala si nimeni nu imparateste pamantul.Mergi inainte cu curaj comporta-te ca un om care nu sufera de nimic iar dupa ce ai facut o criza cand iti revii multumeste-i lui Dumnezeu ca ai trecut-o si pe aceea.eu am un nepotel de 5 ani care are epilepsie de la 2 ani si il ibesc la nebunie , e un copil deosebit , tre istet si frumos si am sa il invat sa traiasca mai departe fara nici un fel de teama , rusine sau ceva de genul. Am 38 de ani si iti doresc tot binele din lume si ai incredere in Dumnezeu ca totul va fii bine pentru tine , iar in ceea ce priveste meseria daca iti place nu renunta la ea cat de periculoasa ar fi , si un om normal poate patri accidente la locul de munca te rog fa in viata ceea ce iti place ca trebuie sa ai si tu o satisfactie nu? Te rog raspunde-mi daca esti de acord cu ce te-am sfatuit , Sanatae si ai incrdre in tine.

dragii mei,probabil ca sunteti mult mai tineri decat mine.sotul meu are epilpsie de la 15 ani si acum are 51.vreau sa ve spun ca suntem de 22 de ani o familie fericita,(nu ne ajung banii dar asta e altceva) avem 3 baieti (21, 20 ,14),si reusita noastra este intelegerea si respectul si dragostea.L-am tratat pe sotul meu ca pe un om normal,cap de familie si am respectat ce a zis medicul si totul e ok
.sa va dea domnulsanatate si sa gasiti persoana potrivita langa care sa traiti in intelegere si fericire.Stiu ca e greu ,dar cand vezi ca reusesti,esti fericit.Intr-adevar eu am cautat sa ma informez cat mai bine despre modul in care il pot ajuta si am facut tot posibilul sa fie bine,si este bine.Stiti cum poti spune?E greu dar frumos.

am nepotel care are epilepsie de la 7luni acum are 11ani il iubesc ca ochii din cap dar este adevarat ca este privit cu suspiciune de cei din jur sper ca timpul sa ne educe si pe noi romanii

eu am epilepsie de la 8ani ,am urmat tratament pana la 14ani crizele au disparut la10 ani.totul a fost bine ,la 21 de ani m-am casatorit,la 22 de ani am nascut-o pe frumoasa mea fetita.cand am implinit 24 de ani am facut o criza.la un interval de 1 an am facut o alta criza.atunci am mers la medic,am luat fenobarbital fenitoin carbamazepin,finlepsin,dar degeaba,crizele au devenit tot mai dese.de la varsta de 18 ani am lucrat in domeniul incaltamintei[cu noxe.in urma cu 3 ani am fost propusa pentru pensionare iar tratamentul cu depakine chrono 500-3x1/zi.crizele au devenit controlabile cat de cat,am incercat sa traiesc un trai cat mai linistit[pe cat a fost posibil].in urma cu vreo 3 luni am inceput sa fac din nou crize cu pierdere de cunostinta.mi-au aparut si dureri la inima.doctorul cardiolog a stabilit o tahicardie si mi-a dat asracardin si egiloc.acum ma simt mai bine dar am o stare de depresie de neincredere in mine.mai am o problema;mai am un baietel de 11 ani care din pacate m-a vazut cand am facut criza si este speriat,ii este frica sa mearga cu mine pe strada iar cand e singur cu mine acasa tot timpul ma intreaba,,asa-i ca nu-i nimic/,,degeaba am incercat sa-i insuflu incredere,nu am reusit.ce as putea face ca sa-l linistesc,sa nu ramana cu ceva trauma din cauza mea/

Nu vad de ce ne-am stresa si sa ne ascundem boala. Stresul de a nu ne da de gol ca avem aceasta boala ne poate agrava boala si starea generala, asa ca sa fim linistiti, important este sa ne vindecam si acest lucru se face cu tratament si fara stres. Pe mine nu ma prea intereseaza ce zice lumea, doar nu traim cu ea. Si daca nu suntem acceptati de cei sanatosi, ce conteaza ? Am intilnit si oameni care m-au ajutat dezinteresat cind m-am simtit rau, la rindul meu incerc sa fac si eu ceva in acest sens pt. cei bolnavi. La un moment dat in viata oricine se poate imbolnavi de ceva.

Draga Claudiu,cred ca Marialeea s-a grabit un pic cu sfaturile,eu am epilepsie de la 7 ani si rezist cu stoicism.Sunt trista si afectata de boala dar fac tot posibilul sa ma feresc de locurile care prezinta pericol iar meseria de bucatar mi se pare un pic periculoasa in cazul in care faci crize dese si ziua.Din experienta iti spun ca poti face mare prevenind si nu tratand,mai bn faci o criza in pat decat deasupra aragazului....stiu cat de greu te vei reangaja dar se poate crede-ma.Bubu

de ce sa te ascunzi ? de ce tree sa fii un epileptic nebun suntem oameni si tre sa fim tratati ca oameni prrietenei /lor le zic de la inceput mam ferit o viata si nu am realizat mare branza acum nmu ma mai feresc asa mult si le zic fetelor din start daca vor sa fie cu mine si sa ma accepte bine daca nu se va gasi cineva care sa ma accepte si pe mine asa cum sunt/ em, da in romania te vad ca un nebun care are cu capul conceptie gresita, atunci prin ce ne diferim de cei de la psiho care chiar au probleme si mult mai grave ca noi ?am intalnit si medici chirurgi am intalnit soferi de salvari cu asa ceva totul e sa o ti sub control sa nu bei cafea alchool sa dormi cat se poate de mult pt cva sa se odihneasca creierul pt ca asa cum am mai zis la cineva sunt doar descarcari de energie intre neuroni sau daca nu e o zona a creierului ce nu primeste destul oxigen la mine sunt urmari ale unei meningo encefalite

am epilepsie de la 15 ani. cand am aflat prima data, imi era frica, prietenii deja se uitau cu teama la mine, dar am trecut peste. am facut liceul, am facut o scoala postliceala sanitara unde am iesit cu profesia de asistent medical de farmacie. pentru angajare peste tot imi cereau experienta de minim 2 ani ceea ce eu nu aveam, asa ca am facut un curs de operator calculator poate imi va ajuta cu ceva, dar cand am vazut ca nu pot rezolva nimic, am facut un curs de paza (bineinteles ca mi-am ascuns boala pe hartie) si mam angajat ca agent de paza la doua firme de paza, iar dupa un an si jumatate am ajuns la concluzia ca paza nu face bine la sanatatea mea, pana la urma am plecat si am ajuns la o firma de repartitoare unde lucrez de 3 ani ca cititor de repartitoare. si de vreo 2 ani nu am mai facut nici o criza. as vrea un loc de munca mai bun dar nu ce loc de munca mi sar potrivi mie. Marian.

DEPAKINE CHRONO 500mg aceste pastile nu mai fac efectu calume ce trebuie sa faca

Asa s-a intamplat si la mine ! am de la 11 ani ! Am 39 ani , dar acum 1 an mi-a fost schimbat tratamentul de catre D-na Dr. neurolog POPESCU C . din Tg-JIU si ma simt mult mai bine ! Au dreptate ceilalti care spun ,, nu ascunde aceasta boala'''''''' Am foarte muti prieteni care stiu si este foarte bine!!! (Depakine Chrono 500mg a fost schimbat cu -(Levetiracetam Actavis 1000 mg)

folosirea calculatorului este contraindicata la epileptici.O stiu de la mai multi medici.Si mai sunt si altele,dar se pare ca destui nu tin cont.Acum scrie altcineva in locul meu,eu dictez sau pot scrie.Legat de meserii,oricat am citit pe internet,mesaje,fundatii care nu exista etc.tot nu am aflat un raspuns clar.Pensia de boala este foarte mica,la fel si cea de handicap.Ar fi buna o fundatie,dar din zilele noastre,nu de acum trei ani.E clar ca nimeni nu vrea asta.Daca cei din jur nu ne ajuta,atunci noi o putem face mult mai bine.Le demonstram ca suntem mai buni ca ei(serviciu etc.)Ne pot auzi si cei din politica sau televiziune .Isi fac reclama,dar tot noi castigam.Subiectul poate fi dezbatut cu seriozitate.