osul

Hallux-valgus (monturi)

Actualizat la data de: 15 Aprilie 2024

Dr. Marius Uscatu
Specialist in chirurgia gleznei si a piciorului

Generalitati Hallux-valgus-ul face parte din tulburarile de statica ale antepiciorului. Hallux-valgus-ul („mont”) reprezinta proeminenta capului metatarsian (osul de la baza degetului mare), prin deplasarea sa mediala catre interiorul piciorului. In nici un caz nu poate fi vorba despre un os sau cartilaj nou aparut, asa cum inca se mai considera. Cauze Cauzele nu sunt cunoscute, putem insa vorbi despre factori favorizanti si factori de risc: 1. Factori favorizanti - anumite morfotipuri ale piciorului (tipuri constitutionale), prin raporturile de marime particulare a oaselor, favorizeaza tulburarile de statica; - preponderenta feminina a acestei deformatii (95%) se poate explica prin laxitatea ligamentara tipica, conditionata hormonal (deci exacerbata la pubertate si menopauza); ligamentele antepiciorului cedeaza, favorizand deplasarea si proeminenta primului metatarsian. - bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoida destabilizeaza intreg piciorul si produc... [continuare]

Bolile gingiilor (gingivita si paradontopatia)

Actualizat la data de: 08 Iulie 2009

Autor: SfatulMedicului

Generalitati Bolile gingiilor sunt reprezentante de infectii bacteriene ale tesuturilor si osului ce inconjoara si sustin dintii. Mai sunt denumite boli parodontale. Gingivita este o boala care afecteaza doar gingia (tesutul care inconjoara dintii). Bolile gingiilor sunt progresive si se intind sub linia de insertie a gingiei, afectand tesuturile de suport ale dintilor si osul, aparand parodontopatia. Gingivita se manifesta prin gingii rosi, inflamate, care sangereaza cu usurinta la periaj. Deoarece gingivita nu cauzeaza, de obicei durere, majoritatea oamenilor nu urmeaza tratamentul necesar. Parodontopatia apare cand bolile gingiilor progreseaza. Gingia se desprinde de pe dinti, lasand spatii adanci, unde bacteriile se pot dezvolta si distruge osul in care dintii sunt fixati. Gingiile se retrag ducand la aspectul de dinti lungi. Dintii devin mobili, pot cadea sau trebuie extrasi. Cauze Bolile gingiilor sunt cauzate de inmultirea bacteriilor de pe dinti si gingii. Ele sunt... [continuare]

Tendonul lui Ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor necesara in timpul mersului sau a alergatului. Tendonul asigura insertia muschiului triceps sural (muschiul puternic al gambei) pe calcaneu (osul calcaiului). Tendonul lui Ahile, cel mai voluminos tendon din organism, permite flexia plantara a piciorului. Foarte rezistent, acest tendon poate suporta o incarcatura de 400 kilograme. Patologie - ruptura tendonului lui Ahile urmeaza unui efort violent si provoaca o rupere a tesuturilor. Ea survine la sportivul adult al carui tendon este fragilizat printr-o degenerescenta a fibrelor tendinoase. Subiectul resimte o durere brutala si se prabuseste, absolut incapabil sa mearga sau sa alerge, nu poate sa stea in varful picioarelor si deasupra calcaiului se formeaza o depresiune marcata. lmobilizarea gleznei intr-o gheata gipsata este necesara pe durata a aproximativ 2 luni. Pacientul poate sa faca din... [continuare]

Abces ce apare in osul care inconjoara varful dintelui. [continuare]

Alterare congenitala a dezvoltarii cartilajului si osului caracterizata prin aparitia de multiple exostoze la extremitatile diafizelor oaselor lungi. Sinonim : aclasis diafizar, exostoze multiple ereditare. [continuare]

Deviatie a gambei spre interiorul axei membrului inferior, cu proeminenta genunchiului In afara. genu varum, deviatie denumita in mod curent "picioare in paranteza", poate evolua spre o artroza a genunchiului (gonartroza) prin exces de presiune pe punctele supuse in mod normal unor presiuni scazute. - La copil, genu varum este obisnuit pana la varsta de 18 luni. La copiii trecuti de aceasta varsta, el poate fi consecinta unei boli osoase (rahitism). Genu varum este nedureros. tratamentul, daca este necesar, este chirurgical si consta in plasarea unei agrafe pe tibie de partea externa a cartilajului de conjugare (placa cartilaginoasa situata la extremitatile unui os, asigurand cresterea lui); oasele cresc atunci cu o viteza normala pe partea interna a genunchiului, mai putin repede pe partea externa, ceea ce permite obtinerea unei corectii progresive. - La adult, genu varum poate fi urmarea unui genu varum infantil netratat sau a unei sechele de fractura. Tratamentul formelor... [continuare]

traumatism osos, specific copilului si adolescentului, ce afecteaza cartilagiul de conjugare (zona de crestere a osului). Epifizele (extremitatile oaselor lungi) sunt separate de diafiza (corpul osului) printr-o lama cartilaginoasa subtire, cartilagiul de conjugare, numit si cartilagiu de crestere, care constituie zona de crestere activa a osului. Un accident poate provoca separarea, numita dezlipire sau decolare, acestui cartilagiu de restul osului, careia i se poate asocia sau nu o fractura. La examinare, regiunea este dureroasa si uneori deformata; diagnosticarea necesita o radiografie. De cele mai multe ori tratamentul este ortopedic: el consta intr-o manipulare externa facuta sub anestezie si destinata sa puna in pozitie normala regiunea traumatizata, apoi aplicarea unui aparat gipsat pana la consolidare. Rezultatele sunt, in general, bune; totusi, pot aparea anomalii in continuare fara a putea fi prevazute, iar o supraveghere serioasa a acestei zone este necesara pana la... [continuare]

Os al tarsului, cel mai voluminos, situat la partea inferioara si posterioara a piciorului care formeaza calcaiul. Patologie - fracturile de calcaneu, frecvente, sunt urmarea, in general, a unei caderi violente. Tratament - tratamentul lor poate fi functional (reeducare imediata cu carje), ortopedic, chiar chirurgical in cazul unei deplasari osoase importante. O inflamatie (calcaneita) afecteaza uneori zona in care se fixeaza - sub calcaneu - tendoanele situate la talpa piciorului. Ea antreneaza o durere, chiar o umflare, aparand la mers. Mai mult, radiografia poate pune in evidenta prezenta unei spine calcaneene (mica excrescenta osoasa situata la partea inferioara a osului). Tratamentul se bazeaza pe purtarea de incaltaminte ortopedica, asociata cu infiltratii cortizonice locale. [continuare]

Os lung, voluminos, situat la fata interna a gambei, al carei schelet il constituie impreuna cu peroneul. Tibia se articuleaza in partea de sus cu femurul pentru a forma genunchiul, in partea de jos cu astragalul si cu peroneul (articulatia gleznei). Patologie - fracturile de tibie sunt frecvente, uneori izolate, dar de cele mai multe ori asociate cu o fractura a peroneului. tratamentul lor este foarte diferit in functie de locul fracturii. Astfel, o fractura a extremitatii superioare (fractura platoului tibial) sau a extremitatii inferioare (fractura lui Dupuytren) ale tibiei, care afecteaza articulatia, necesita o reducere chirurgicala in modalitatea de a obtine o reconstituire anatomica perfecta a suprafetelor articulare, in timp ce, in caz de fractura a diafizei (partea mediana) tibiei, asociata adesea cu o fractura a peroneului, reducerea se poate face manual. Consolidarea osului este obtinuta, in functie de caz, intre 45 zile (fractura izolata a extremitatii superioare... [continuare]

Ruptura a unui os sau a unui cartilagiu tare. Se face deosebire intre fracturile deschise, in care fragmentele osoase au trecut prin piele si in care focarul fracturii este in aer liber (de unde si riscul de infectie) si fracturile inchise, in care focarul fracturii nu comunica cu exteriorul. fracturile patologice survin la oasele fragilizate printr-o leziune preexistenta, fie ca aceasta este de origine infectioasa, fie tumorala. simptome si semne - Pe plan clinic, o fractura se traduce printr-o durere acuta, o imposibilitate de a realiza unele gesturi, un hematom, uneori o deformare. Fragmentele osoase pot sa se departeze unele de altele (fractura cu deplasare), pot sa se incalece sau sa se prinda unele de altele. In plus, la copil exista doua tipuri de fracturi specifice: fractura in lemn verde (osul nu este rupt pe toata circumferinta lui) si fractura in turtita de unt (tasare localizata a osului). Tratament - Primul scop al tratamentului este acela de a pune osul intr-o... [continuare]

Parte a dintelui inclusa in alveola dentara a osului maxilarului. Soliditatea dintelui depinde de buna sa implantare si de starea buna a radacinii sale. incisivii si caninii au o singura radacina, premolarii pot avea una sau doua, iar molarii doua sau trei. Patologie - Resorbtia radacinilor dintilor de lapte este un fenomen fiziologic care face parte din procesul in cursul caruia dispar primii dinti. In schimb, resorbtia radacinii unui dinte definitiv este intotdeauna patologica, cauzata de un traumatism sau de o carie care, in absenta tratamentului, s-a intins pana la radacina. Radacina dentara poate, de ase menea, sa fie lezata in cursul unei parodontopatii (afectarea gingiei si a osului in care este implantata radacina dentara). [continuare]

Structura solida si calcificata a corpului uman, constituita din totalitatea oaselor. Structura - Se disting: - o coloana mediana, coloana vertebrala sau rachisul (rahisul), compusa din vertebre; - coastele, care se articuleaza in spate cu coloana vertebrala, in fata cu sternul, ansamblul constituind toracele; - craniul, care se articuleaza cu extremitatea superioara a coloanei vertebrale; - membrele superioare (brate, antebrate, maini), legate de torace prin centurile scapulare (clavicule si omoplati); - membrele inferioare (coapse, gambe, picioare), legate de coloana vertebrala la nivelul sacrumului prin centura pelviana (formata din cele doua oase iliace); - bazinul, constituit din centura pelviana si sacrum; - in partea de sus si in fata gatului, deasupra laringelui, un os izolat, osul hioid. Oasele scheletului sunt in numar de 200, fara a socoti oscioarele urechii, oasele sesamoide (mici oase rotunde, intercalate pe traiectul unui ligament articular si al... [continuare]

Este un os nepereche si singurul os mobil al scheletului capului. Este format din corp si doua ramuri. Corpul are o forma de potcoava si pe marginea lui superioara (alveolara) exista 16 alveole dentare pentru dintii inferior. Fiecare ramura se divide in condil (situat posterior) si procesul coronoid (situat anterior). Condilul se articuleaza in cavitatea glenoida a osului temporal formand articulatia temporomandibulara (articulatie in balama). Sinonim : maxilar inferior. [continuare]

Cavitate umpluta cu aer, scobita in oasele capului, ce se dechide in fosele nazale. Aceste sinusuri sunt simetrice, de fiecare parte a liniei mediane a fetei, si tapetate cu o mucoasa asemanatoare cu cea a foselor nazale. Rolul lor nu este bine cunoscut. Diferite tipuri de sinus al fetei - Sinusul etmoidal este format din mai multe cavitati, sau celule, comunicand intre ele. El este sapat in profunzime in masa laterala a etmoidului, in spatele radacinii nasului si intre fetele interne ale orbitelor. - Sinusul frontal este scobit in osul fontal, deasupra orbitei. - Sinusul maxilar este scobit in osul maxilarului superior, sub orbita. Prin fata sa inferioara el se afla in legatura cu radacinile celui de al doilea premolar si primilor doi molari. -Sinusul sfenoidal este scobit in corpul osului sfenoid care inchide in spate fosa nazala. Bolile sinusurilor sunt inflamatorii (sinuzite) si tumorale. [continuare]

Reasamblare a fragmentelor osoase ale unei fracturi cu ajutorul suruburilor, agrafelor, placilor cu suruburi, cuielor, broselor sau oricarui alt mijloc mecanic. Prin osteosinteza se imobilizeaza mai ales fracturile instabile sau care risca sa lezeze elementele anatomice (artere, nervi etc.). La subiectii in varsta, in caz de fractura a colului femural indeosebi, aceasta tehnica permite in plus limitarea consecintelor unei imobilizari indelungate la pat (escare, embolie pulmonara, denutritie, risc de infectie urinara si pulmonara etc.). In fapt, atunci cand se recurge la osteosinteza, imobilizarea este mult mai stricta, si deci mai putin indelungata, comparativ cu oricare alt procedeu (gips, atela). Adesea, reeducarea poate incepe chiar in zilele imediat urmatoare interventiei. Materialul de osteosinteza, uneori voluminos si deranjant, este indepartat dupa un interval cuprins intre 6 si 18 luni. Fracturile deschise, care antreneaza daune musculare si cutanate importante, necesita... [continuare]

Tendonul lui Ahile face legatura intre calcai si muschii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul uman si permite miscarea degetelor necesara in timpul mersului sau a alergatului. tendon care asigura insertia muschiului triceps sural (muschiul puternic al gambei) pe calcaneu (osul calcaiului). Tendonul lui Ahile, cel mai voluminos tendon din organism, permite flexia plantara a gleznei. Foarte rezistent, acest tendon poate suporta o incarcatura de 400 kilograme. Patologie - Ruptura tendonului lui Ahile urmeaza unui efort violent si provoaca o rupere a tesuturilor. Ea survine la sportivul adult al carui tendon este fragilizat printr-o degenerescenta a fibrelor tendinoase. Subiectul resimte o durere brutala si se prabuseste, absolut incapabil sa mearga sau sa alerge, nu poate sa stea in varful picioarelor si deasupra calcaiului se formeaza o depresiune marcata. lmobilizarea gleznei intr-o gheata gipsata este necesara pe durata a aproximativ 2 luni. Pacientul poate sa faca din... [continuare]

malformatie a articulatiei coxofemurale caracterizata prin faptul ca ceea ce se numeste cavitate cotiloida a osului iliac, cea care primeste capul femural, il inglobeaza incomplet. luxatia congenitala a soldului, mai obisnuita la fete, este o boala ereditara care se observa indeosebi in unele regiuni (Bretagne, Masivul Central din Franta). simptome si semne - Depistarea unei luxatii congenitale a soldului trebuie sa faca parte din examinarea clinica a nou-nascutului. Medicul cauta semnul de proeminare, atunci cand apropie pulpa de axa corpului, echivalent cu o reducere brusca a luxatiei. Ecografia soldurilor permite vizualizarea morfologiei articulatiei. Ea este practicata in mod sistematic de cate ori exista o anomalie la examenul clinic sau un factor predispozant: origine bretona, nastere cu prezentatie cu sezutul a fatului, mai ales. Tratament -Depistarea, din ce in ce mai precoce, a permis sa se limiteze tratamentul chirurgical al malformatiei. Cand aceasta este... [continuare]

Portiunea superioara mare a osului coxal, constituind un os separat la fetus. Sinonim : ilion. [continuare]

1. Dislocatia lui Kienbock - dislocatiaizolata a osului semilunar. 2. boala Kienbock - degenerarea progresiva a osului semilunar al articulatiei pumnului (osteocondrita posttraumatica a osului semilunar). 3. Formatiune cavitara posttraumatica in corpurile vertebrelor. [continuare]

infectie acuta a unui deget de la mana sau, mai rar, de la picior. Panaritiul este o afectiune frecventa, ce decurge din inocularea intr-un deget a unui germene, de cele mai multe ori un stafilococ, de catre o aschie, o intepatura sau printr-o plaga. Diferite tipuri de panaritiu: - Panaritiu superficial, cel mai obisnuit, este amplasat pe pulpa degetului sau pe conturul unghiei (turniola), uneori si la inaltimea primei sau celei de a doua falange. El se traduce printr-o inflamatie care evolueaza in cateva ore sau in cateva zile, antrenand o crestere in volum a degetului, o inrosire, o durere in general zvacnitoare si responsabila de insomnie si de febra. - Panaritiu profund survine dintr-odata, dupa inocularea directa a germenului in teaca tendoanelor flectoare ale degetelor, ori constituie complicatia unui panaritiu superficial. Infectia poate atinge osul unei falange (osteita), unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor (tenosinovita), o articulatie dintre... [continuare]

osteomielita este o inflamatie concomitenta a osului si a maduvei osoase determinata de o infectie. Cauzele osteomielitei pot fi: - fracturile deschise cu expunerea maduvei osoase, posibila si in unele interventii chirurgicale - ca urmare a unor microorganisme patogene aflate in circulatie (mai rar). Forme -osteomielita acuta - este mai frecventa la copii la nivelul oaselor lungi, si este insotita de dureri intense, febra, existenta altor boli -osteomielita cronica poate urma dupa forma acuta si se dezvolta insidios, uneori are drept cauza sifilisul sau tuberculoza. In ambele cazuri se impune tratamentul cu doze mari de antibiotice si, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicarii infectiei este lung. Ca si complicatii trebuie mentionat faptul ca uneori se produc scurtari sau deformari osoase. [continuare]

Osteoblastul reprezinta o celula osoasa in stadiul de inceput, adica este o celula "tanara". Termenul vine din greaca veche, unde “osteo” se traduce prin “os”, iar “blastos” inseamna “germ” sau “celula in dezvoltare”. Prin urmare, osteoblastii pot fi descrisi ca fiind celulele mama care formeaza oasele. Osteoblastii se formeaza in maduva osoasa si au un rol esential in procesul de formare a osului, numit si osteogeneza. Aceste celule produc o matrice extracelulara de proteine, inclusiv colagenul, care dau structura oaselor umane. In procedura de mineralizare, osteoblastii ajuta la crearea cristalelor de hidroxiapatita, un mineral care ofera duritatea caracteristica a osului. In timp, osteoblastii se pot maturiza si deveni osteocite, celulele osoase mature care formeaza majoritatea tesutului osos. Alteori, unele osteoblaste nu se maturizeaza complet si raman pe suprafata osului, formand osteoprogenitorii, care pot deveni active si transforma in osteoblasti in... [continuare]

Colectie de puroi localizata in tesuturile care invelesc radacina dentara. Cauze - Un abces al dintelui rezulta dintr-o infectie a pulpei. Odata distrusa pulpa, infectia afecteaza osul maxilarului. Aceasta infectie poate rezulta dintr-o fractura a dintelui, dintr-o paradontopatie (boala a gingiilor) sau, de cele mai multe ori, dintr-o carie dentara. Simptome si semne - Un abces dentar se semnaleaza printr -o inrosire si o umflare a gingiei. O durere zvacni toare deranjeaza puternic masticatia. Cefalee, febra si oboseala generala insotesc adesea evolutia abcesului. Daca drenarea lui se face spontan (ruperea peretelui abcesului), se scurge un puroi verzui si fetid, iar durerea se estompeaza in general. In acest caz, abcesul sfarseste prin formarea unui granulom (ingramadire celulara inflamatorie) sau a unui chist. Tratament - Progresul endodontiei (studiul tesuturilor pulporadiculare ale dintelui, al patologiei lor si al tratamentelor legate de aceasta) favorizeaza astazi... [continuare]

Facial este un termen care se refera la fata sau la structurile asociate acesteia. Cuvantul provine din limba latina facialis, care inseamna „apartinand fetei”. In medicina, termenul facial este utilizat pentru a descrie structuri anatomice, afectiuni, nervi si proceduri medicale legate de fata. Fata este alcatuita din mai multe structuri importante, incluzand: oasele faciale – maxilarul superior, mandibula, osul nazal, zigomatic, frontal etc. Orice modificare la nivelul fetei poate fi un indiciu important pentru diagnostic si tratament. Exista multiple boli si conditii care afecteaza regiunea faciala. Afectiuni dermatologice: Acneea faciala – inflamatia glandelor sebacee de pe fata. Rozaceea – afectiune cronica a pielii care provoaca roseata si vase de sange dilatate pe fata. Dermatita seboreica – inflamatie cronica a pielii fetei, asociata cu descuamare. Afectiuni traumatice: Fracturi faciale – fracturi ale oaselor fetei (ex. fractura de mandibula,... [continuare]

Se refera la afectarea usoara a osului (o densitate osoasa mai mica decat cea normala), care nu este destul de puternica pentru a putea fi numita osteoporoza dar care creste riscul la osteoporoza. osteopenia se defineste ca avand scorul T intre?-1?si –2,5 DS. [continuare]

Inflamatie a ligamentului alveolodentar. Artrita dentara este provocata de o compresie exercitata asupra terminatiilor nervoase ale ligamentului intre doua structuri dure si inextensibile: osul alveolar si radacina dentara. Aceasta poate fi cauzata de complicatii ale bolilor pulpare sau printr-o reactie congestiva si dureroasa a ligamentului din cauza unui soc sau unei serii de traumatisme (strangerea unui croset, suprainaltarea protetica etc.). Artrita dentara se traduce printr-o mobilitate a dintelui si o senzatie de contact prematur cu dintii antagonisti (impresia de "dinte lung"). Tratament - suprimarea acestor cauze, care este suficienta adesea pentru a vindeca artrita dentara, poate fi completata cu luarea de analgezice si de antiinflamatoare. [continuare]

Act chirurgical ce consta in incizarea si indepartarea unei parti a gingiei care inconjoara un dinte. Dupa operatie, regiunea care inconjoara dintele este sensibila la frig o durata de timp. complicatiile depind de starea de deteriorare a osului si de igiena bucala. [continuare]

Segment al membrului inferior cuprins intre genunchi si glezna. Scheletul gambei este format din tibie si peroneu. In partea de sus, gamba este legata de coapsa prin intermediul genunchiului; in partea de jos, ea este legata de picior prin intermediul gleznei. Patologie - Fracturile reprezinta, in principal, traumatismele importante ale gambei. Ele se pot intampla in oricare portiune a acesteia. Cauzele sunt, in general, accidentele sau caderile, indeosebi de origine sportiva. tratamentul depinde de tipul si de localizarea fracturii: punerea unei placi cu suruburi sau introducerea unui cui in canalul medular al osului fracturat pot fi necesare pentru a favoriza consolidarea lui. Imobilizarea dureaza, in general, intre 45 si 90 de zile. Gamba este, in plus, sediul cel mai frecvent al flebitelor (obliterarea unei vene profunde de catre un cheag). Acestea pot surveni dupa o imobilizare prelungita (in gips, in particular) sau dupa un traumatism. [continuare]

Compozitie Osseor este un medicament care contine substanta activa ranelat de strontiu. Este disponibil sub forma de plicuri de 2 g care contin granule din care se prepara o suspensie orala. Indicatii Osseor se utilizeaza pentru tratarea osteoporozei (o boala care fragilizeaza oasele) la femeile care au trecut de menopauza, pentru a reduce riscul fracturilor la nivelul coloanei vertebrale si al soldului. Medicamentul se poate elibera numai pe baza de reteta. Doze si mod de administrare Doza recomandataeste de un plic de 2 g ranelat de strontiu, o data pe zi, administrat pe cale orala. Datoritatipului afectiunii tratate, ranelatul de strontiu este destinat utilizarii de lungadurata. Absorbtia ranelatului de strontiu fiind redusade catre alimente, lapte si produse derivate, OSSEOR trebuie administrat la distantade mese. Datoritaabsorbtiei lente, OSSEOR trebuie administrat la culcare, preferabil la cel putin douaore dupamasa. Pacientele tratate cu ranelat de strontiu... [continuare]