anticorpi hbs

Vaccinarea calatorului

Actualizat la data de: 29 Aprilie 2025

Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie

Cand trebuie planificata vaccinarea? In cazul in care calatoria este una planificata din timp, se recomanda programarea unei consultatii la medicul de familie cu cel putin 6-8 saptamani inainte de data plecarii, intrucat unele vaccinuri au nevoie de un interval mai mare de timp pentru dezvoltarea imunitatii, iar altele necesita doze repetate pana la atingerea unui titru protector de anticorpi. Cum afli despre vaccinurile ce ar trebui facute? Pentru inceput, programati o consultatie la medicul de familie pentru a afla daca vaccinurile dvs. incluse in Programul National de Vaccinare sunt la zi sau daca mai trebuie completata schema de vaccinare. De asemenea, se poate verifica si carnetul de vaccinari personal. Medicul de familie va poate consilia cu privire la vaccinurile care se impun a fi facute in functie de zona in care este facuta calatoria. Nu toate vaccinurile sunt gratuite, pentru unele fiind necesara plata precum vaccinarile de calatorie impotriva hepatiei B,... [continuare]

Sindroamele paraneoplazice – cand simptomele nu tin pasul cu diagnosticul

Actualizat la data de: 03 Noiembrie 2025

Dr Alexandra-Elena Bolohan
Medic rezident medicina de familie

Ce este sindromul paraneoplazic? Sindromul paraneoplazic face referire la un grup de semne si simptome care pot aparea sincron cu cancerul. Acestea nu sunt cauzate direct de cancerul in sine, ci sunt rezultatul modificarilor determinate de tumora maligna asupra organismului. In momentul in care sistemul imunitar elibereaza anticorpii pentru a distruge tumora, acestia actioneaza si asupra celulelor sanatoase, determinand acest lant de manifestari. Simptomele unui sindrom paraneoplazic pot fi si primele semne ale unui cancer subiacent, motiv pentru care suspiciunea trebuie sa fie ridicata in momentul in care sunt reperate. Cum se manifesta Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de scadere inexplicabila in greutate, pierderea poftei de mancare, febra si transpiratii nocturne. In functie de organele sau sistemele de organe afectate de sindromul paraneoplazic, pot fi descrise semne si simptome specifice: - La nivelul sistemului endocrin: cresterea... [continuare]

Ajutor analize sifilis?

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Boli cu transmitere sexuala

Buna ziua, Acum 5-6 ani am fost depistat cu sifilis netratat dupa care am urmat tratamentul. Mi s-a zis ca tot timpul va iesi la analize dupa. Acuma mi-am facut analizele (in urma unui act sexual neprotejat in urma cu aprox 8 luni) si mi-a iesit un index de 177 la anticorpi trepona pallidum. Care este sansa sa fie unul nou sau doar “cel vechi” ? [continuare]

Ma ajutati cu o parere?

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Boli cu transmitere sexuala

Buna ziua! Ce inseamna anticorpi Treponema pallidum 0,0842 ECLIDA? Multumesc! [continuare]

Tiroida

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Dezechilibrele hormonale

In urma analizelor facute am depistat ca am ceva probleme la glanda tiroida si anume TSH este 16,7083 u/ml si anticorpi anti TPO 756,6 IU/ml, Colesterolul total 256 mg/100ml. Imi poate spune cineva ce inseamna acesti anticorpi si daca este posibil sa am cancer. Doctorita la care trebuie sa merg mi-a acceptat o programare abia peste 3 saptamani. Va rog astept un raspuns. Multumesc [continuare]

Protrombina este o proteina necesara sangelui pentru a se coagula. Mutatia protrombinei reprezinta o conditie genetica speciala, deoarece in organism se produce prea multa proteina protrombinica. Testul poate fi indicat de catre medic in prezenta istoricului familial care sugereaza existenta trombofiliei (o tendinta crescuta a sangelui de a se coagula). Aceasta tendinta este generata de factori de risc mosteniti (genetici), de dezvoltarea unei conditii cronice care prezinta risc (cum ar fi: cancerul, boli inflamatorii intestinale), de persistenta anumitor anticorpi – anticorpii antifosfolipizi. O conditie temporara poate conduce la aceasta tendinta de coagulare: o operatie recenta, un traumatism, sarcina, utilizarea de contraceptive orale sau inlocuirea tratamentului hormonal. Pacientii cu factor II pot prezenta urmatoarele simptome: sangerare prelungita dupa circumcizie, sangerare postpartum, usoara invinetire, gingivoragie (sangerarea gingiilor), sangerare prelungita dupa... [continuare]

Testul de sange al imunoglobulinei D ajuta la determinarea nivelului de IgD din sange. Este util la diagnosticarea mieloamelor si a deficientelor imune. Exista 5 tipuri principale de imunoglobuline; fiecare tip, care difera in functia si distributia pe tot corpul. Cele 5 tipuri sunt: IgA, IgG, IgE, IgD, IgM. Imunoglobulina D (IgD) se gaseste cel mai adesea pe suprafata celulelor imune speciale numite celule B (tip de limfocite), unde ajuta la reglarea functiei celulelor B. IgD activeaza de asemenea anumite celule imune. IgD apare in mod normal in ser in cantitati mici. Cresterile concentratiilor de imunoglobulina serica apar datorita proliferarii imunoglobulinelor policlonale sau oligoclonale in afectiunile hepatice (hepatita cronica, ciroza hepatica), infectii acute si cronice, boli autoimune, precum si in sangele ombilical al nou-nascutilor cu infectii intrauterine si perinatale. Cresteri ale concentratiei serice de imunoglobulina sunt observate in gamapatii monoclonale, cum... [continuare]

Citokeratinele sunt proteine structurale de filament intermediar, gasite in citoscheletul tesutului epitelial. Dintre acestea, citokeratina 19 se gaseste in epiteliile simple, incluzand celulele epiteliale bronsice. CYFRA 21-1 esre un marker tumoral util in diagnosticarea cancerului de plamani, dar si in detectarea altor cancere de la nivelul capului si al gatului. De asemenea, este util in monitorizarea tumorilor de la nivelul colului uterin si in identificarea cancerului pulmonar fara celule mici (NSCLC), incluzand cancerul cu celule scuamoase (SCC), adenocarcinomul si carcinomul cu celule mari. Aceste tipuri de tumori insumeaza 80% din totalul tumorilor pulmonare. Fragmentul de citokeratina 19 (CYFRA 21-1) este solubil si poate fi detectat cu ajutorul anticorpilor monoclonali la pacientii cu cancer pulmonar. [continuare]

Beta2 glicoproteina 1 este o glicoproteina cu greutate moleculara de 50KDa, bogata in prolina si cisteina, continand 11 punti disulfidice. Aceasta este constituita din unitati polipeptidice repetitive, de aproximativ 60 de aminoacizi fiecare. Al cincilea domeniu este esential pentru legarea de fosfolipidice anionice de la suprafata celulelor endoteliale. Anticorpii beta-2 GP1 se intalnesc la pacientii cu sindromul antifosfolipidic (APS). APS se asociaza cu o varietate de simptome, precum: tromboza, complicatii ale sarcinii, afectiuni vasospastice de cauze necunoscute (livedo reticularis, pyoderma gangrenosum), trombocitopenie, anemie hemolitica, endocardita trombotica non-bacteriana. Niveluri crescute ale anticorpilor beta-2 GP1 se intalnesc la pacientii cu afectiuni reumatice sistemice, in special lupus eritematos sistemic. Acest test de obicei se efectueaza impreuna cu cel de depistare a anticorpilor anticardiolipinici si anticoagulantul lupic. [continuare]

Imunoglobulina M (IgM) este una dintre mai multe forme de anticorpi care sunt produse de vertebrate. IgM este cel mai mare anticorp si este primul anticorp care apare in raspunsul la expunerea initiala la un antigen. Testarea anticorpilor IgM specifici este utila in evaluarea stadiului infectiei (infectie acuta: sunt prezenti anticorpii IgM; infectie cronica: predomina anticorpii IgG) si a probabilitatii infectiei congenitale (un nou-nascut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-nascut cu anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni). Imunoglobulinele M sunt prima linie de aparare a organismului impotriva infectiilor. Cand corpul unei persoane simte un agent extern, nivelul IgM va creste pentru o perioada scurta de timp. Acesta va incepe apoi sa scada, pe masura ce nivelul IgG va creste si va creste pentru a va proteja pe termen lung. Anticorpii IgM nu traverseaza placenta. Din aceste motive, demonstrarea anticorpilor specifici IgM este utila pentru a evalua... [continuare]

Trombina este o enzima din sange care actioneaza asupra factorului de coagulare fibrinogen pentru a forma fibrina, ajutand sangele sa se coaguleze. Timpul de trombina (TT) evalueaza activitatea fibrinogenului. Atunci cand un vas de sange este lezat, are loc un proces numit hemostaza, ce este initiat de catre organism prin crearea unui cheag de sange, ce are ca scop limitarea si, in cele din urma, oprirea hemoragiei. In acelasi timp, incepe cascada de coagulare si se activeaza proteinele numite factori de coagulare, inclusiv fibrinogenul. Fibrinogenul este apoi transformat prin trombina in fire insolubile numite fibrine care se reticuleaza impreuna pentru a forma o plasa de fibrina care adera la locul leziunii. Impreuna cu aderarea trombocitelor, aceasta formeaza un cheag de sange stabil si previne pierderea suplimentara de sange, ramanand in loc pana cand leziunea s-a vindecat. Pentru a forma un cheag stabil, trebuie sa existe suficiente trombocite si factori de coagulare... [continuare]

Sifilisul este o infectie contagioasa sistemica, produsa de Treponema pallidum. Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala (vaginala, orala, anala) si transplacentara (de la mama la fat) si se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade simptomatice scurte, despartite de perioade lungi de latenta. Sifilisul prezinta patru stadii succesive, fiecare stadiu avand simptome diferite: Sifilisul primar este caracterizat prin aparitia unuia sau a mai multor sancre la aproximativ trei saptamani de la expunere (ulceratii), fiind de obicei nedureroase. Acestea sunt de obicei localizate la nivel genital, de aceea pot fi uneori dificil de vizualizat. Sancrul este prezent timp de 28-42 zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand o usoara cicatrice. Sifilisul secundar se instaleaza la aproximativ 1-5 saptamani dupa cicatrizarea sancrului si se caracterizeaza prin simptome precum eruptii generalizate, ce pot aparea pe intreg corpul, de culoare rosu-maronie, avand un diametru mai... [continuare]

Hepatita D este considerata cea mai severa dintre hepatitele umane. Virusul hepatitei D este o particula ARN virala incompleta, ce nu se poate replica complet in lipsa AgHBs, proteina de suprafata a virusului hepatitic B. Evidentierea ARN-ului viral se va face dupa indepartarea invelisului AgHBs. Hepatita D apare simultan cu hepatita B (coinfectie) sau in urma unei suprainfectii a pacientilor cu visului B (suprainfectie). Coinfectia creste riscul de a dezvolta hepatita fulminanta, in timp ce suprainfectia creste riscul unei progresii rapide spre ciroza. Aproximativ 90% dintre pacientii coinfectati vor evolua spre vindecare, in timp ce pacientii suprainfectati prezinta o vindecare spontana in putine cazuri. Un rezultat pozitiv al anticorpilor antiVHD nu indica neaparat o hepatita D activa, intrucat acestia pot ramane ani de zile in serul pacientilor. Diagnosticarea hepatitei D se poate efectua cu ajutorul antigenului VHD sau cu ajutorul anticorpilor VHD totali (IgM + IgG) in... [continuare]

Testul proteinei Bence Jones (BJP) masoara nivelul de BJP in urina. Aceste proteine nu sunt prezente in probele de urina la pacientii clinic sanatosi si sunt de obicei un semn al mielomului multiplu. Mielomul multiplu este un tip de cancer al maduvei osoase, cel mai frecvent intalnit la persoanele cu varsta de peste 60 de ani. Intre 50 si 80% dintre persoanele cu mielom multiplu vor prezenta proteina Bence Jones in urina. Este de asemenea legat de cancerele sistemului limfatic. Testul de urina al proteinei Bence-Jones este utilizat in principal pentru diagnosticarea si monitorizarea mielomului multiplu. Un rezultat anormal al testului Bence-Jones este corelat cu prezenta limfoamelor maligne. Acestea sunt cancerele sistemului limfatic. Mielomul multiplu este un cancer de sange al celulelor plasmatice. Acestea sunt celulele sistemului imunitar, care ajuta la combaterea infectiilor. Deoarece majoritatea celulelor plasmatice sunt depozitate in maduva osoasa, tumorile mielomului... [continuare]

Un test IgA masoara nivelul sanguin al imunoglobulinei A, unul dintre cei mai frecventi anticorpi din organism. Anticorpii sunt proteinele produse de sistemul imunitar pentru a lupta impotriva bacteriilor, a virusilor si a toxinelor. IgA reprezinta 15% din totalul imunoglobulinelor. IgA se gaseste in concentratii ridicate in membranele mucoase ale corpului, in special in caile respiratorii si in tractul gastro-intestinal, precum saliva si lacrimile. IgA joaca, de asemenea, un rol in reactiile alergice. Nivelurile IgA pot fi ridicate in conditii autoimune, tulburari in care organismul produce anticorpi impotriva tesuturilor sanatoase. Exista 5 tipuri principale de imunoglobuline; fiecare tip, care difera in functia si distributia pe tot corpul. Cele 5 tipuri sunt: IgA, IgG, IgE, IGD, IgM. IgA se gaseste in saliva, membranele mucoase si secretiile intestinale, unde poate servi ca prima linie de aparare impotriva diferitelor infectii sinusale, respiratorii si... [continuare]

Imunoglobulina G (IgG) este cel mai frecvent tip de anticorpi din sange si din alte fluide ale corpului. Acesti anticorpi protejeaza impotriva infectiei prin "amintirea" tipurilor de germenir cu care o persoana a fost infectata inainte. Anticorpii sunt componente majore ale imunitatii umorale. IgG este principalul tip de anticorp gasit in sange si in fluidul extracelular, care are rolul de a controla infectia tesuturilor. Prin legarea multor tipuri de agenti patogeni, cum ar fi virusurile, bacteriile si ciupercile, IgG protejeaza organismul de infectie. Acesti anticorpi pot fi gasiti in toate fluidele corporale si detin rolul de a lupta impotriva infectiilor virale si bacteriene. Anticorpii IgG sunt cei mai mici dintre imunoglobuline, dar si cei mai raspanditi (aproximativ 75%-80%). Testarea IgG este utilizata pentru a determina cantitatea de imunoglobulina G, o parte importanta a sistemului imunitar al organismului. Imunoglobulina IgG este singura imunoglobulina capabila sa... [continuare]

Factorul reumatoid reprezinta un autoanticorp, o proteina IgM, ce este produsa de sistemul imun. Autoanticorpii sunt anticorpi produsi de organism, care ataca propriile celule sau tesuturi. Desi rolul biologic al factorului reumatoid nu este pe deplin inteles, acesta reprezinta un indicator util in determinarea activitatii inflamatorii si autoimune. Testarea factorului reumatoid este utila pacientilor cu poliartrita reumatoida, aproximativ 80% dintre acestia prezinta rezultate pozitive. Poliatrita reumatoida este o boala autoimuna severa, progresiva a tesutului conjunctiv, ce afecteaza aproximativ 1% din populatia generala. Aceasta se intalneste mai des la sexul feminin (3 bolnavi din 4 sunt femei) si se poate intalni la orice varsta, cu precadere la femeile cu varsta cuprinsa intre 40 si 60 ani. Desi etiologia bolii este inca necunoscuta, se considera ca intervin mai multi factori in aparitia poliartritei reumatoide: genetici, imunologici, hormonali, psihologici si de... [continuare]

Testul antiglobulinic direct (IAT) este utilizat pentru detectarea anticorpilor circulanti antieritrocitari. Fiecare individ prezinta din punct de vedere genetic anumite antigene, ce situate pe suprafata eritrocitelor, O, A si B, antigene care, la randul lor, determina grupa sanguina a indivizilor: OI, AII, BIII respectiv ABIV. Un alt antigen important aflat pe suprafata eritrocitelor este antigenul D, ce determina factorul Rh (prezenta lui determina un Rh+, in timp ce absenta acestuia determina un Rh-). Testul este utilizat pentru detectarea unei eventule incompatibilitati in sistemul sanguin OAB si a factorului Rh. Printre cauzele care duc la prezenta anticorpilor circulanti antieritrocitari in organism se numara transfuziile de sange sau transmiterea de la mama la fat. Fiecare persoana are in mod normal un set specific de antigeni in anticorpii produsi, mosteniti de la parinti. In functie de acesti antigeni, testul identifica ce anticorpi dezvolta organismul in urma... [continuare]

Complementul are un rol esential in apararea antiinfectioasa si in reglarea functiei imune. Sistemul complementului este un ansamblu complex de proteine, care sunt sintetizate in ficat si care circula in sange sub forma inactiva. Principalele componente sunt notate C1-C9. Fractiunile complementului au un rol important in imunitatea nespecifica a organismului, ele activandu-se in cascada: pe cale clasica, alterna si cea a lectinei fixatoare de manoza. C1 actioneaza doar pe cale clasica, iar activarea acestuia se produce de regula in prezenta complexelor antigen-anticorp, deci in urma unui raspuns imunitar. Complementul C1 este alcatuit dintr-un complex trimolecular: C1q, C1r si C1s. C1q este unitatea de recunoastere pentru complexele imune, la nivelul careia se fixeaza receptorul de complement ai imunoglobulinelor. Deficitul primar de C1, C4 sau C2 impiedica activarea in cascada pe cale clasica si este mostenit autosomal recesiv, acesta asociindu-se adeseori cu susceptibilitate... [continuare]

Hepatita este o boala infectioasa a ficatului, cauzata de virusul VHB. Hepatita B este una dintre cele 5 tipuri de hepatite cunoscute pana in prezent care afecteaza ficatul. Celelalte patru sunt: hepatita A, hepatita C, hepatita D si hepatita E. VHB prezinta cateva moduri de transmitere: parenterala (transfuzii, pacienti hemofilici, hemodializati, toxicomani, transplanturi de organe, manevre chirurgicale, stomatologice etc.), sexuala, verticala (perinatala: de la o mama infectata la copil), contact fizic non-sexual (intrafamilial, colectivitati de copii). Evolutia VHB poate varia de la forme usoare, ce pot dura cateva saptamani, pana la forme cronice cu inflamatie progresiva, ce poate determina ciroza hepatica sau carcinom hepatocelular. Evolutia hepatitei cuprinde 5 stadii: - faza de toleranta imuna – este asimptomatica; prezenta rezultatelor pozitive la testele screening, niveluri inalte de replicare virala. Aceasta faza nu se caracterizeaza prin inflamatia ficatului sau... [continuare]

Imunoglobulina E (IgE) este una dintre cele 5 clase de imunoglobuline, fiind cea mai recent descrisa imunoglobulina, identificata initial in 1966. Rolul fiziologic al IgE nu este inca foarte bine stabilit, desi se crede ca este implicat in apararea impotriva parazitilor. Imunoglobulina E (IgE) este o proteina serica, care reprezinta mai putin de 0.001% din totalul imunoglobulinelor serice. Imunoglobulina E (IgE) este un anticorp produs de sistemul imunitar al organismului ca raspuns la o amenintare perceputa. Este una dintre cele cinci clase de imunoglobuline (A, G, M, D si E) si este in mod normal prezenta in sange in cantitati foarte mici. Imunoglobulinele sunt proteine care joaca un rol-cheie in sistemul imunitar al organismului. Acestea sunt produse de celulele imune specifice numite celule plasmatice. Imunoglobulinele sunt produse ca raspuns la bacterii, virusuri si alte microorganisme, precum si la substante care prezinta antigene daunatoare sistemului... [continuare]

Limfocitele reprezinta o categorie de leucocite. Leucocitele sunt o parte importanta a sistemului imunitar. Acestea ajuta organismul sa lupte impotriva antigenelor precum: bacterii, virusuri si infectii care pot cauza imbolnavirea. Atunci cand sistemul imunitar este slabit, inseamna ca nu exista destule celule albe din sange. Maduva osoasa produce in mod constant celule care vor deveni limfocite. Unele vor intra in sange, dar majoritatea vor fi prezente in sistemul limfatic. Sistemul limfatic este grupul de tesuturi si organe, cum ar fi splina, amigdalele si ganglionii limfatici, care protejeaza organismul de infectie. Aproximativ 25% din noile limfocite raman in maduva osoasa si devin celule B. Celelalte 75% se deplaseaza catre timus si devin celule T. Exista diferite tipuri de celule B si celule T. Limfocitele B si limfocitele T lucreaza impreuna pentru a lupta impotriva infectiilor. Celulele T se formeaza in timus, un organ mic plasat intre plamani. Aceste celule furnizeaza... [continuare]

In sange, in afara de hematii, leucocite si trombocite, se mai gasesc o serie de substante, dintre care cele mai importante sunt proteinele. Acestea se impart in doua categorii: albumine si globuline. Albuminele reprezinta aproximativ 60% din proteina totala. Restul de 40% din proteine ​​din plasma sunt globuline. Albuminele sunt in mare parte sintetizate in ficat si transporta substante precum hormoni, grasimi, vitamine. Globulinele sunt sintetizate si ele in mare parte in ficat, dar si in organele sistemului imun. Exista mai multe tipuri de globuline: alfa 1 si alfa 2 globuline, beta globuline si gama globuline. Gamaglobulinele cuprind diferitele tipuri de anticorpi, substante cu rol esential in apararea organismului. Proteinele sunt componente importante ale muschilor, enzimelor, hormonilor, anticorpilor, factorilor de coagulare, moleculelor transportoare. Acestea au un rol esential in mentinerea presiunii osmotice. Proteinele din sange: - mentin presiunea coloidala a... [continuare]

Testul antiglobulinic direct (DAT) este utilizat in detectarea Ig ca anticorpi fixati in vivo pe suprafata hematiilor. Fiecare individ prezinta din punct de vedere genetic anumite antigene, ce sunt situate pe suprafata eritrocitelor, O, A si B, antigene care, la randul lor, determina grupa sanguina a indivizilor: OI, AII, BIII respectiv ABIV. Un alt antigen important aflat pe suprafata eritrocitelor este antigenul D, ce determina factorul Rh (prezenta lui determina un Rh+, in timp ce absenta acestuia determina un Rh-) Testul este utilizat pentru detectarea unei eventuale incompatibilitati in sistemul sanguin OAB si a factorului Rh. Testul Coombs detecteaza prezenta anticorpilor care cauzeaza distructia eritrocitara. De asemenea, tesul Coombs direct este utilizat in diagnosticarea anemiei hemolitice, o stare in care globulele rosii sunt distruse mai repede decat inlocuite, din cauza anticorpilor atasati la acestea. Acest lucru poate aparea cel mai probabil in cazurile anemiei... [continuare]

Virionul complet de VHB are o forma sferica, fiind alcatuit din: anvelopa exterioara (contine antigenul viral de suprafata AgHBs), capsida si regiunea centrala (ce contine AgHBc, AgHBe, ADN viral si ADN-polimeraza). AgHBc nu poate fi detectat in plasma (se gaseste doar in celule), insa pot fi detectati anticorpii anti-AgHBc. Anticorpii antiHBc sunt primii anticorpi produsi, ce apar odata cu simptomele si persista mai multi ani. IgM antiHBc indica o infectie recenta ( 6 luni) si sunt utili in diferentierea hepatitei acute de celei cronice. IgM antiHBc sunt de obicei utilizati ca markeri de depistare a infectiei acute cu virusul hepatitic B. IgG antiHBc sunt produsi mai tarziu si, in cele mai multe cazuri, rezultatul acestora va ramane pozitiv pentru tot restul vietii. Antigenul HBc este de obicei crescut in primele luni ale infectiei, in perioada acuta. Pacientii diagnosticati pe baza simptomatologiei clinice si a nivelurilor ALT crescute trebuie testati pentru anticorpii... [continuare]

Prezenta eruptiilor cutanate, a congestiei nazale, a stranutului, dar si lacrimarea si senzatia de mancarime a ochilor sunt simptomele caracteristice alergiilor. Bolile alergice precum dermatita atopica sau rinita alergica sunt cauzate de raspunsul anormal al organismului la substante precum praf, mucegai, polen, par de animale sau la anumite alimente. Aceste substante, care cauzeaza un raspuns alergenic, sunt cunoscute sub denumirea de alergeni. Imunoglobulinele E (IgE) reprezinta o clasa de anticorpi, molecule de natura proteica ce se asociaza cu reactiile alergice. Testul masoara cantitatea de imunoglobuline E in sange. Atunci cand o persoana este expusa pentru prima data la potentialii alergeni, aceasta devine sensibilizata. Organismul percepe potentialul alergen ca fiind o substanta straina si periculoasa si incepe sa produca anticorpi IgE, care se leaga de mastocitele si de basofilele din sange. Odata cu urmatoarea expunere, acesti anticorpi IgE legati recunosc alergenul... [continuare]

Factorul Rh (Rhesus) este un aglutinogen specific (antigenul D), aflat pe suprafata hematiilor la 85% din populatie (Rh pozitiv). Pacientii care nu au acest antigen sunt considerati Rh negativi (Rh-). Factorul Rh este responsabil de compatibilitatea dintre tipurile de sange. Acesta este transmis pe linie paterna, in mod autozomal dominant. In mod normal, pacientii cu Rh negativ nu prezinta riscuri, insa acest lucru poate deveni o problema in situatiile in care, in timpul sarcinii, mama are Rh negativ, tatal Rh pozitiv, iar fatul Rh pozitiv. La prima sarcina, anticorpii anti Rh de tip IgM se dezvolta la contactul cu antigenul D. Deoarece prezinta o greutate moleculara mare, acestia nu vor trece bariera placentara, neputand afecta fatul. La prima sarcina, organismul mamei devine sensibilizat la antigenele Rh. La a doua sarcina se dezvolta un raspuns imun foarte rapid (la 72 ore de la expunere), formandu-se astfel anticorpi de tip IgG. Acesti anticorpi prezinta o greutate... [continuare]

Lupusul eritematos sistemic (LES) este o boala autoimuna sistemica, ce afecteaza unul sau mai multe aparate, prezentand o severitate foarte variabila, de la forme benigne, cu afectare limitata, cutanata si articulara, pana la forme cu afectari viscerale multiple. Testarea celulelor lupice a fost utilizata pana de curand pentru confirmarea diagnosticului de lupus eritematos sistemic. In prezent, acestia au fost inlocuiti de testarea anticorpilor antinucleari. [continuare]

Complexele imune circulante rezulta in urma legarii imunoglobulinelor (anticorpilor) organismului de antigene, rezultand un complex circulant antigen-anticorp, ca de exemplu in poliartrita reumatoida, complex care este distructiv pentru articulatie. [continuare]

Grupul sangvin ABO este cel mai important sistem sanguin din medicina transfuzionala din cauza reactiilor hemolitice severe de transfuzie. Analiza se recomanda in determinarea tipului de sange. Exista 4 grupe de sange principale: A, B, O si AB si 2 antigene specifice: A si B: - grupul A are antigenul A si anticorpul B; - grupul B are antigenul B si anticorpul A; - grupul AB are antigene A si B si nu are anticorpi A si B; - grupul O nu are antigene A si B, insa are anticorpi A si B. Exista si al treilea tip de antigen, denumit factor Rh. Acesta este negativ sau pozitiv. Antigenii OAB sunt dezvoltati cu mult inainte de nastere. Copiii dobandesc anticorpi OAB in mod pasiv de la mama inainte de nastere. [continuare]