Oximorfona

Oximorfona este un puternic analgezic opioid, semisintetic, derivat din tebaina (opiaceu natural), cu o actiune de 6-8 ori mai intensa decat cea a morfinei.
Se foloseste ca analgezic in cazul durerilor moderat-severe:
- ca medicatie preoperatorie;
- in cazul infarctului miocardic acut de ventricul stang ce asociaza edem pulmonar.

Oximorfona se prezinta sub forma de cristale sau pulbere alba, inodora,care devine bruna pe masura ce este expusa la lumina.

In prezent,oximorfona se administreaza injectabil sau sub forma de supozitoare.

Intoxicatia acuta cu oximorfona se caracterizeaza prin:
- deprimare respiratorie;
- somnolenta progresiva pana la coma;
- flascitate musculara;
- piele rece si umeda;
- bradicardie si hipotensiune.
In cazuri severe se poate instala apneea, colapsul circulator cu posibilitatea instalarii stopului cardiac.

Toxicitatea se manifesta prin aparitia miozei, greata si uneori miscari involuntare ale musculaturii extremitatilor distale (mai ales la pacientii care iau concomitent medicamente de tipul relaxantilor musculari).

Oximorfona este un opioid foarte puternic, efectul euforic fiind comparabil cu cel al heroinei (sau chiar mai intens).

Consumul cronic de oximorfona este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a definidependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatd e teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectelesubstantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu riscvital - sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fostconsumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatorii sindromului de dependenta.
5. Euforie.