Glaucomul, o afectiune in crestere care ameninta vederea

Presiunea intraoculara crescuta apare, de regula, din cauza unui dezechilibru intre producerea si drenajul umorii apoase, lichidul care mentine forma si functionarea globului ocular.

Atunci cand drenajul este insuficient sau blocat, lichidul se acumuleaza, exercitand presiune asupra structurilor oculare sensibile.

In timp, aceasta presiune afecteaza fibrele nervului optic, ducand la pierderea treptata a campului vizual.

Una dintre particularitatile glaucomului este evolutia sa lenta si adesea silentioasa.

In stadiile incipiente, majoritatea pacientilor nu prezinta simptome evidente, ceea ce face ca boala sa ramana nediagnosticata ani la rand.

Primele modificari apar, de obicei, la nivelul vederii periferice, iar pacientul poate observa dificultati in orientare sau in perceperea obiectelor aflate lateral.

Pe masura ce afectiunea avanseaza, campul vizual se ingusteaza progresiv, aparand asa-numita "vedere in tunel".

Diagnosticarea glaucomului se bazeaza pe un examen oftalmologic complex, care nu se limiteaza doar la masurarea presiunii intraoculare.

Evaluarea aspectului nervului optic, testarea campului vizual si examinarea unghiului de drenaj sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului si a tipului de glaucom.

Depistarea precoce este cruciala, deoarece tratamentul poate incetini sau opri progresia bolii, dar nu poate reface vederea deja pierduta.

Exista mai multe forme de glaucom, cele mai frecvente fiind glaucomul primar cu unghi deschis, caracterizat printr-o evolutie lenta si insidioasa, si glaucomul cu unghi inchis, care poate debuta brusc si reprezinta o urgenta medicala.

Alte forme includ glaucomul congenital, glaucomul secundar si glaucomul cu presiune normala.

Simptomele glaucomului in stadii incipiente

In formele frecvente, mai ales in glaucomul primar cu unghi deschis:

- lipsa simptomelor evidente,

- vedere aparent normala,

- pierderea discreta si lent progresiva a vederii periferice (de obicei neobservata initial).

De aceea, multi pacienti afla ca au glaucom in urma unui control oftalmologic de rutina.

Simptomele glaucomului pe masura ce boala progreseaza

Pe masura ce nervul optic este afectat:

- ingustarea campului vizual („vedere in tunel”),

- dificultati de orientare, mai ales in spatii aglomerate,

- lovirea frecventa de obiecte aflate lateral,

- adaptare mai dificila la lumina scazuta.

Vederea centrala este, de regula, pastrata pana in stadii avansate.

Simptomele glaucomului cu unghi inchis (forma acuta)

Aceasta este o urgenta medicala si se manifesta brusc:

- durere oculara intensa,

- inrosirea ochiului,

- scaderea rapida a vederii,

- halouri colorate in jurul luminilor,

- cefalee severa,

- greata si varsaturi.

Fara tratament rapid, poate duce la pierderea permanenta a vederii.

Simptomele glaucomului congenital (la copii)

Pot include:

- lacrimare excesiva,

- sensibilitate la lumina (fotofobie),

- marirea aparenta a ochilor,

- opacifierea corneei.

Aceste semne necesita evaluare oftalmologica imediata.

De ce simptomele apar tarziu

Glaucomul afecteaza initial fibrele nervului optic responsabile de vederea periferica, iar creierul compenseaza mult timp pierderile, motiv pentru care pacientul nu percepe modificarile decat cand boala este avansata.

Complicatiile glaucomului sunt serioase si includ pierderea permanenta a vederii, reducerea semnificativa a calitatii vietii si, in formele acute, dureri oculare intense, greata sau tulburari severe de vedere.

Din aceste motive, controalele oftalmologice periodice sunt esentiale, mai ales pentru persoanele cu factori de risc precum varsta inaintata, antecedentele familiale sau anumite afectiuni sistemice.

Un studiu recent evidentiaza o crestere alarmanta a cazurilor de glaucom, subliniind necesitatea urgenta a screening-urilor regulate, mai ales pentru persoanele cu risc crescut.

Aceasta afectiune oculara poate duce la pierderea vederii, dar un diagnostic timpuriu poate face diferenta.

Studiul recent indica o crestere semnificativa a cazurilor de glaucom in Marea Britanie, estimandu-se ca numarul total al cazurilor va depasi 1,6 milioane pana in 2060.

Aceasta crestere este asociata cu imbatranirea populatiei si cu factori genetici si de stil de viata.

Studiul a analizat date demografice si medicale pentru a proiecta aceasta crestere, subliniind importanta screening-ului regulat pentru persoanele cu risc crescut, inclusiv cei cu antecedente familiale de glaucom si persoanele peste 40 de ani.

Acest studiu nu schimba liniile directoare actuale privind tratamentul glaucomului, dar subliniaza importanta preventiei si a diagnosticului timpuriu.

Screening-ul regulat poate contribui la identificarea timpurie a afectiunii, permitand interventii care pot incetini sau preveni pierderea vederii.

Nu este cazul sa ne panicam, dar este esential ca persoanele aflate in categoriile de risc sa acorde o atentie deosebita controalelor oftalmologice regulate.

Desi nu exista o metoda garantata de prevenire a glaucomului, unele masuri pot reduce riscul.

Este recomandat sa efectuati controale oftalmologice regulate, sa adoptati un stil de viata sanatos prin dieta echilibrata si exercitii regulate, si sa va protejati ochii de traume.

Controlul tensiunii arteriale si gestionarea stresului pot, de asemenea, reduce riscul de glaucom.

In cazul suspiciunii de glaucom, medicul de familie este punctul de plecare pentru orientare si trimiterea catre investigatii de baza.

Totusi, diagnosticul si managementul afectiunii sunt realizate de specialisti in oftalmologie.

Investigatiile uzuale includ masurarea presiunii intraoculare, evaluarea campului vizual si examinarea nervului optic.

Diagnosticul si tratamentul sunt cel mai bine gestionate intr-un centru specializat in afectiuni oculare.

Specialistul oftalmolog este responsabil pentru stabilirea diagnosticului exact, evaluarea severitatii si monitorizarea evolutiei bolii.

Este crucial sa discutati cu un medic daca observati schimbari in vederea periferica, pete intunecate in campul vizual sau dureri oculare. De asemenea, persoanele cu antecedente familiale de glaucom ar trebui sa fie evaluate periodic de un oftalmolog.

Intrebari frecvente

1. Cum pot preveni glaucomul? Desi preventia completa nu este posibila, controalele oftalmologice periodice si un stil de viata sanatos pot reduce riscul.
2. Cat de des ar trebui sa fac un control oftalmologic? Persoanele peste 40 de ani ar trebui sa faca un control oftalmologic la fiecare 1-2 ani, mai frecvent daca exista factori de risc.
3. Care sunt simptomele timpurii ale glaucomului? Simptomele timpurii includ pierderea treptata a vederii periferice si, in cazuri avansate, vedere tunelara.
4. Glaucomul poate fi tratat? Da, tratamentele, de obicei sub forma de picaturi pentru ochi sau interventii chirurgicale, pot incetini progresia bolii.
5. Glaucomul duce intotdeauna la orbire? Nu, daca este diagnosticat si tratat devreme, progresia poate fi incetinita, prevenind pierderea semnificativa a vederii.
6. Este glaucomul ereditar? Da, antecedentele familiale pot creste riscul de dezvoltare a glaucomului.
7. Ce riscuri sunt asociate cu netratarea glaucomului? Netratarea poate duce la deteriorare progresiva a nervului optic si pierderea ireversibila a vederii.

Surse si referinte
https://medicalxpress.com/news/2026-01-uk-glaucoma-cases-higher-million.html
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/glaucoma/symptoms-causes/syc-20372839
https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-glaucoma