Importanta vitaminei D in dezvoltarea osoasa a copiilor

Doar cateva alimente (unele tipuri de peste) contin in mod natural vitamina D si este dificil sa obtii suficienta vitamina D doar din alimente.

Majoritatea oamenilor isi obtin doar aproximativ un sfert (sau chiar mai putin) din necesarul de vitamina D din alimente.

Cea mai mare parte a vitaminei D este produsa de piele atunci cand aceasta este expusa la soare.

Pe langa faptul ca provoaca probleme cu oasele si muschii, exista dovezi ca un nivel scazut de vitamina D este legat de alte probleme de sanatate, inclusiv: un risc mai mare de cancer intestinal, boli de inima, hipertensiune arteriala, accident vascular cerebral, probleme cu imunitatea (modul in care organismul combate infectiile) si boli autoimune (inclusiv diabet).

Vitamina D (calciferol) este o vitamina liposolubila de doua tipuri:

- Vitamina D2 (ergocalciferol), pe care organismul o primeste in cantitati foarte mici prin consumul de alimente vegetale, ciuperci si drojdie.

- Vitamina D3 (colecalciferol), pe care organismul o primeste in cantitati mari din doua surse diferite. In primul rand, prin consumul de carne, ficat, galbenusuri de ou, peste gras (somon, macrou si ton), uleiuri de ficat de peste, lapte si produse lactate.

Multe persoane cu nivel scazut de vitamina D nu prezinta simptome, dar unii copii cu nivel scazut de vitamina D prezinta dureri osoase si musculare.

Nivelurile foarte scazute de vitamina D pot duce la oase moi, provocand rahitism la copii si o afectiune numita osteomalacie la adolescenti si adulti.

Rahitismul apare doar in perioada de crestere a copiilor – daca un copil are oase mai moi din cauza nivelului scazut de vitamina D, oasele se pot indoi si pot provoca „picioare arcuite” sau „genunchi indoiti”, precum si alte modificari.

Nivelul scazut de calciu poate provoca, de asemenea, convulsii (atacuri sau crize), in special la bebelusii mici.

- Culoarea inchisa a pielii lor (melanina) actioneaza ca o protectie solara naturala si creste timpul de expunere la soare pentru a produce vitamina D in mod natural.

- Copii a caror piele este rareori expusa la soare, de exemplu, cei care stau in casa sau care poarta haine care o acopera.

- Prematuritatea

- Bebelusi alaptati care prezinta unul sau mai multi dintre factorii de risc de mai sus.

Laptele matern este cel mai bun tip de aliment pentru bebelusi, dar nu contine multa vitamina D.

Un bebelus isi va primi rezerva initiala de vitamina D de la mama; prin urmare, prezinta riscul de a avea un nivel scazut de vitamina D daca mama lor are un nivel scazut de vitamina D si/sau daca au pielea inchisa la culoare.

- Copii cu afectiuni care afecteaza modul in care organismul absoarbe si controleaza vitamina D, cum ar fi boli de ficat, boli de rinichi, probleme de absorbtie a alimentelor (de exemplu, fibroza chistica, boala celiaca, boala inflamatorie intestinala) si unele medicamente (cum ar fi unele medicamente pentru epilepsie).

- Medicamentos: Tabletele sau amestecurile de vitamina D pot fi in doza mica (administrate zilnic) sau in doza mare (administrate lunar sau mai rar

- Suplimente cu Calciu: Copiii cu nivel scazut de vitamina D au nevoie, de asemenea, de suficient calciu in dieta lor.

Incercati sa le oferiti doua pana la trei portii de lactate in fiecare zi (o portie de lactate este echivalenta cu un pahar de lapte, o cutie de iaurt sau o felie de branza).

Daca copilul are o alergie la lactate, discutati cu medicul sau nutritionistul dumneavoastra despre alternative.

- Expunere la soare: Pentru majoritatea oamenilor, nivelul scazut de vitamina D poate fi prevenit prin petrecerea timpului afara.

Este sigur sa stati afara fara protectie solara dimineata si dupa-amiaza tarziu, cand indicele UV scade sub 3.

In perioadele cu indice UV scazut, copiii ar trebui sa petreaca timp afara cu zone ale pielii descoperite.

- Sanatatea oaselor si a dintilor: Vitamina D este esentiala pentru absorbtia calciului si fosforului, care sunt vitale pentru construirea unor oase si dinti puternici si sanatosi.

Fara suficienta vitamina D, copiii pot dezvolta rahitism, caracterizat prin oase moi, fragile si deformate.

- Functia musculara: Vitamina D contribuie la contractia si functionarea corecta a muschilor.

- Comunicarea celulelor nervoase: Vitamina D joaca un rol in comunicarea celulelor nervoase, ceea ce este important pentru dezvoltarea generala.

- Sustinerea sistemului imunitar: Vitamina D este, de asemenea, legata de un sistem imunitar sanatos.

- Sanatate mintala: Cercetarile emergente sugereaza o legatura intre nivelurile de vitamina D si sanatatea mintala, inclusiv un rol potential in prevenirea depresiei.

- Prevenirea rahitismului: Rahitismul, o afectiune cauzata de deficitul de vitamina D, poate duce la diverse probleme osoase, inclusiv picioare curbate, crestere intarziata si durere.

- Crestere si dezvoltare generala: Nivelurile adecvate de vitamina D sunt cruciale pentru o crestere si o dezvoltare sanatoasa pe tot parcursul copilariei.

Vitamina D este importanta pentru sanatatea oaselor si a muschilor.

Cea mai mare parte a vitaminei D este produsa de piele atunci cand aceasta este expusa la soare. Este dificil sa obtii suficienta vitamina D doar din alimente.

Copiii cu pielea foarte inchisa la culoare, a caror piele este rareori expusa la soare sau care au anumite afectiuni medicale prezinta riscul unui nivel scazut de vitamina D.

Copiii cu un nivel scazut de vitamina D trebuie sa ia suplimente de vitamina D, sa petreaca suficient timp afara si sa consume suficient calciu din dieta.

Prea multa vitamina D poate, de asemenea, cauza probleme.

Bibliografie:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10060648/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3267978