Metoda utilizata pentru determinarea metalelor in diverse produse patologice
Pentru probarea diagnosticului de Infectie de tract respirator inferior, se recomanda urmatoarele analize si investigatii:
Metoda de electie pentru determinarea unui numar mare de metale este spectrometria cu absorbtie atomica.
Principiul de baza al masuratorilor de absorbtie atomica este atenuarea radiatiei de fundal specifica unui anumit element datorita absorbtiei suferita de acesta in proba atomizata. Raportul dintre radiatia initiala si cea atenuata ofera informatii despre concentratia elementului respectiv in proba analizata.
Probele de analizat trebuie sa fie atomizate sau vaporizate, utilizandu-se o flacara sau un cuptor cu grafit. Cuptorul cu grafit este un sistem electrotermic de atomizare care produce temperaturi foarte inalte, in jur de 3000ºC si furnizeaza astfel energia necesara pentru a distruge legaturile chimice din proba si a produce atomi liberi in stare bazala. Acesti atomi absorb radiatia luminoasa din spectrul UV sau vizibil si sufera o tranzitie spre nivele energetice mai inalte.
Concentratia analitului este determinata din cantitatea de radiatie absorbita, utilizandu-se o curba de lucru obtinuta in urma calibrarii instrumentului cu standarde de concentratie cunoscuta.
Componentele principale ale unui AAS (spectrometru de absorbtie atomica) sunt:
1) sursa de radiatie specifica anumitor elemente (lampa cu catod gol sau fara electrod);
2) compartimentul pentru proba, cu unitate atomizatoare (cuptor de grafit);
3) monocromator;
4) fotodetector;
5) computer pentru actionarea echipamentului si analiza datelor.
Sursa de radiatie a AAS trebuie sa contina elementul care este masurat in proba. Se folosesc lampi cu catod gol, construit din sau umplut cu elementul respectiv; sau lampi fara electrod al caror cilindru de sticla contine cateva miligrame din acest element.
Sursa de radiatie (denumita si radiator de fundal) emite energie radianta (spectru de linii) specifica unui anumit element, care traverseaza compartimentul probei. Aici radiatia este atenuata datorita absorbtiei de catre proba atomizata.
Spectrul de emisie al radiatorului de fundal prezinta mai multe linii. Masurarea absorbtiei cauzate de proba, insa, trebuie sa se faca folosind o singura linie de spectru. Aici intervine rolul monocromatorului, care suprima toate liniile de spectru cu exceptia uneia singure, astfel incat fotodetectorul sa primeasca numai radiatia de o anumita lungime de unda.
Semnalele primite sunt amplificate, procesate pentru determinarea unei valori si afisate pe ecranul computerului sau, eventual, imprimate pe hartie.
Principiul de baza al masuratorilor de absorbtie atomica este atenuarea radiatiei de fundal specifica unui anumit element datorita absorbtiei suferita de acesta in proba atomizata. Raportul dintre radiatia initiala si cea atenuata ofera informatii despre concentratia elementului respectiv in proba analizata.
Probele de analizat trebuie sa fie atomizate sau vaporizate, utilizandu-se o flacara sau un cuptor cu grafit. Cuptorul cu grafit este un sistem electrotermic de atomizare care produce temperaturi foarte inalte, in jur de 3000ºC si furnizeaza astfel energia necesara pentru a distruge legaturile chimice din proba si a produce atomi liberi in stare bazala. Acesti atomi absorb radiatia luminoasa din spectrul UV sau vizibil si sufera o tranzitie spre nivele energetice mai inalte.
Concentratia analitului este determinata din cantitatea de radiatie absorbita, utilizandu-se o curba de lucru obtinuta in urma calibrarii instrumentului cu standarde de concentratie cunoscuta.
Componentele principale ale unui AAS (spectrometru de absorbtie atomica) sunt:
1) sursa de radiatie specifica anumitor elemente (lampa cu catod gol sau fara electrod);
2) compartimentul pentru proba, cu unitate atomizatoare (cuptor de grafit);
3) monocromator;
4) fotodetector;
5) computer pentru actionarea echipamentului si analiza datelor.
Sursa de radiatie a AAS trebuie sa contina elementul care este masurat in proba. Se folosesc lampi cu catod gol, construit din sau umplut cu elementul respectiv; sau lampi fara electrod al caror cilindru de sticla contine cateva miligrame din acest element.
Sursa de radiatie (denumita si radiator de fundal) emite energie radianta (spectru de linii) specifica unui anumit element, care traverseaza compartimentul probei. Aici radiatia este atenuata datorita absorbtiei de catre proba atomizata.
Spectrul de emisie al radiatorului de fundal prezinta mai multe linii. Masurarea absorbtiei cauzate de proba, insa, trebuie sa se faca folosind o singura linie de spectru. Aici intervine rolul monocromatorului, care suprima toate liniile de spectru cu exceptia uneia singure, astfel incat fotodetectorul sa primeasca numai radiatia de o anumita lungime de unda.
Semnalele primite sunt amplificate, procesate pentru determinarea unei valori si afisate pe ecranul computerului sau, eventual, imprimate pe hartie.
