Elemente de baza in interpretarea rezultatelor testelor de laborator

Pentru probarea diagnosticului, se recomanda urmatoarele analize si investigatii:

Evaluarea medicala a rezultatelor testelor de laborator include de obicei doua etape:
- evaluarea transversala: compararea rezultatelor obtinute cu valorile de referinta, range-ul terapeutic sau limita de decizie clinica;
- monitorizarea longitudinala: compararea rezultatelor actuale ale pacientului cu cele anterioare.
Pentru interpretarea corecta a rezultatelor obtinute la determinarea diversilor analiti, laboratorul este obligat sa comunice in buletinul final valorile de referinta specifice sexului si grupei de varsta din care face parte pacientul testat.

Valorile de referinta pot proveni din urmatoarele surse:
- furnizate de producator pentru metoda de lucru respectiva, pe baza unor studii efectuate pe populatii selectate adecvat;
- literatura de specialitate (carti de referinta in domeniul medicinii de laborator), mai ales in cazul anumitor grupe de varsta (nou-nascuti, varstnici);
- studii proprii ale laboratorului, in masura in care laboratorul are acces la datele clinice ale populatiei testate.
O mentiune importanta legata de valorile de referinta este aceea ca acestea se aplica in general la 95% din populatia testata, astfel ca va exista mereu un procent redus de subiecti sanatosi la care valorile anumitor analiti sa fie situate in afara intervalului de referinta stabilit. Din acest motiv, pentru a evita confuziile de diagnostic si investigatiile inutile, se recomanda ca interpretarea rezultatelor testelor de laborator sa se faca intotdeauna in contextul clinic al pacientului.
In situatia in care apar valori critice la anumite teste de laborator, care impun o decizie terapeutica de urgenta, laboratorul isi asuma obligatia de a comunica rezultatele medicilor si pacientilor cat mai repede posibil.
Pe langa grupa de varsta si sex, este important sa se tina cont, in cazul anumitor analiti, de existenta altor factori care pot influenta sau interfera cu rezultatele. Sunt descrise astfel doua categorii de factori:
- factori biologici de influenta: determina modificari in vivo ale unui analit, independent de metoda utilizata; aceste modificari sunt de regula tranzitorii si influenteaza temporar rezultatul;
- factori de interferenta: actioneaza dupa recoltarea probei (in vitro) si conduc la un rezultat care nu corespunde cu nivelul real al analitului in organism (false cresteri sau scaderi). In continuare vor fi prezentati pe scurt factorii biologici, interferentele medicamentoase, variabilele preanalitice legate de modul de recoltare, prelucrare, stocare si transport al probelor si interferentele generate de prezenta anticorpilor endogeni.

Factori biologici
Factorii biologici (variabili si invariabili) care pot exercita influente si principalele teste de laborator afectate sunt:
1. Factori de origine etnica - dublul si triplul test de sarcina.
2. Altitudine - CRP creste pana la 65%, Hb si Ht cresc pana la 8%, creste nivelul de acid uric; scade creatinina urinara, clearance-ul la creatinina, estriolul si transferina;
3. Ritmul circadian - Cortizolul este crescut in cursul zilei si scade in cursul noptii; Potasiul prezinta o concentratie scazuta dupa-amiaza fata de valorile matinale.
4. Greutate corporala - persoanele obeze prezinta concentratii mai mari de acid uric, colesterol, LDH, insulina si glucoza postprandiala.
5. Variatii sezoniere - T3 scade cu 20% vara.
6. Ciclul menstrual - FSH, LH, estradiolul si progesteronul prezinta variatie ciclica; Fe si fosforul scad la menstruatie; Colesterolul scade la ovulatie.
7. Alimentatie - dieta hiperproteica determina cresterea ureei si a acidului uric. Dieta bogata in grasimi creste nivelul de colesterol si trigliceride; Inanitia scade nivelul colesterolului, al trigliceridelor, ureei, T3 si T4 si creste nivelul creatininei si al acidului uric.
8. Consumul de cafea - acidul vanilmandelic, metanefrinele (se va evita consumul cafelei cu 72 ore inaintea recoltarii).
9. Consumul de alcool - efecte acute (2-4 ore) - scade glicemia si creste acidul uric; efecte cronice - creste GGT, AST, ALT si VEM.
10. Consumul de droguri - Morfina creste amilaza, lipaza, AST, ALT, fosfataza alcalina, prolactina, TSH si scade nivelul insulinei; Heroina creste pCO2, T4, colesterolul, potasiul si scade nivelul albuminei si pO2; Cannabisul creste nivelul sodiului, potasiului, clorului, ureei, insulinei si scade nivelul creatininei, glucozei si acidului uric.
11. Fumatul - efecte acute (1h) - creste nivelul de cortizol. Efecte cronice - creste nr de eritrocite, Hb, Ht, nr de leucocite si neutrofile, colesterolul total si LDL colesterol, Pb, Cd, Cu, CEA si scade nivelul de prolactina si HDL.
12. Efortul fizic - creste CK, AST, ureea, glucoza, albumina, acidul uric, ACTH, cortizolul, hormonul de crestere si scade nivelul de insulina.
13. Stresul emotional - creste nivelul prolactinei, cortizolului, TSH, hormonului de crestere, insulinei, albuminei, fibrinogenului, glucozei si colesterolului.
14. Interventiile chirurgicale - in faza postoperatorie imediata creste VSH, CRP, fibrinogenul, ureea, nr de leucocite, si scade nivelul albuminei si a colesterolului.
15. Sarcina (modificari comparativ cu femeile sanatoase negravide):
a. trimestrul I:
- sodiu - modificat cu <2%;
- potasiu - scade cu 2-10%;
- calciu - scade cu 2-10%;
- magneziu - scade cu 2-10%;
- clor - modificat cu <2%;
- creatinina - scade cu 11-30%;
- uree - scade cu 11-30%;
- acid uric - scade cu 11-30%;
- bilirubina - scade cu 31-100%;
- glucoza (a jeun) - scade cu 11-30%;
- glucoza (postprandial) - creste cu 2-10%;
- proteine totale - scad cu 2-10%;
- albumina - scade cu 2-10%;
- IgG - scad cu 11-30%;
- IgM - scad cu 2-10%;
- fosfataza alcalina - scade cu 2-10%;
- ALT - scade cu 2-10%;
- AST - scade cu 2-10%;
- Amilaza - creste cu 2-10%;
- GGT - scade cu 2-10%;
- LDH - scade cu 2-10%;
- colesterol - modificat cu <2%;
- HDL-colesterol - creste cu 11-30%;
- trigliceridele - cresc cu 31-100%;
- sideremie - modificata cu <2%;
- CTLF - creste cu 11-30%;
- feritina - scade cu 11-30%;
- hemoglobina - scade cu 2-10%;
- hematocrit - scade cu 2-10%;
- VEM - modificat cu <2%;
- numar eritrocite - scade cu 2-10%;
- leucocite - cresc cu 11-30%;
- limfocite - modificate cu <2%;
- monocite - cresc cu 31-100%;
- neutrofile - cresc cu 31-100%;
b. trimestrul II:
- sodiu - modificat cu <2%;
- potasiu - scade cu 2-10%;
- calciu - scade cu 2-10%;
- magneziu - scade cu 2-10%;
- clor - modificat cu <2%;
- creatinina - scade cu 11-30%;
- uree - scade cu 11-30%;
- acid uric - scade cu 2-10%;
- bilirubina - scade cu 31-100%;
- glucoza (a jeun) - scade cu 11-30%;
- glucoza (postprandial) - creste cu 2-10%;
- proteine totale - scad cu 11-30%;
- albumina - scade cu 11-30%;
- IgG - scad cu 31-100%;
- IgM - scad cu 2-10%;
- fosfataza alcalina - creste cu 11-30%;
- ALT - scade cu 2-10%;
- AST - scade cu 2-10%;
- Amilaza - creste cu 2-10%;
- GGT - scade cu 11-30%;
- LDH - modificat cu <2%;
- colesterol - creste cu 2-10%;
- HDL-colesterol - creste cu 11-30%;
- trigliceridele - cresc cu >100%;
- sideremie - scade cu 2-10%;
- CTLF - creste cu 31-100%;
- feritina - scade cu 31-100%;
- hemoglobina - scade cu 2-30%;
- hematocrit - scade cu 2-30%;
- VEM - modificat cu <2%;
- numar eritrocite - scade cu 2-30%;
- leucocite - cresc cu 31-100%;
- limfocite - modificate cu <2%;
- monocite - cresc cu 31-100%;
- neutrofile - cresc cu >100%;
c. trimestrul III:
- sodiu - modificat cu <2%;
- potasiu - scade cu 2-10%;
- calciu - scade cu 2-10%;
- magneziu - scade cu 11-30%;
- clor - modificat cu <2%;
- creatinina - scade cu 11-30%;
- uree - scade cu 31-100%;
- acid uric - creste cu 2-30%;
- bilirubina - scade cu 11-30%;
- glucoza (a jeun) - scade cu 11-30%;
- glucoza (postprandial) - creste cu 2-10%;
- proteine totale - scad cu 11-30%;
- albumina - scade cu 11-30%;
- IgG - scad cu 31-100%;
- IgM - scad cu 2-10%;
- fosfataza alcalina - creste cu 31-100%;
- ALT - modificat cu <2%;
- AST - modificat cu <2%;
- Amilaza - creste cu 11-30%;
- GGT - scade cu 2-10%;
- LDH - creste cu 2-10%;
- colesterol - creste cu 11-30%;
- HDL-colesterol - creste cu 11-30%;
- trigliceridele - cresc cu >100%;
- sideremie - scade cu 2-10%;
- CTLF - creste cu 31-100%;
- feritina - scade cu >100%;
- hemoglobina - scade cu 2-30%;
- hematocrit - scade cu 2-30%;
- VEM - modificat cu <2%;
- numar eritrocite - scade cu 2-30%;
- leucocite - cresc cu 31-100%;
- limfocite - modificate cu <2%;
- monocite - cresc cu 31-100%;
- neutrofile - cresc cu >100%;

Interferente medicamentoase
Interferentele exercitate de medicamente asupra testelor de laborator sunt numeroase, de aceea trebuie luate in considerare atunci cand se interpreteaza rezultatele. Medicamentele pot exercita atat efecte in vivo (influente biologice), cat si in vitro (interferente fizico-chimice).
Cateva din principalele tipuri de interferente medicamentoase sunt:
1. Influenta biologica in vivo:
- fenitoinul duce la cresterea nivelului GGT prin inductie enzimatica;
- alopurinolul determina scaderea acidului uric prin inhibitie la nivel hepatic;
- ciclofosfamida determina scaderea colinesterazei prin inhibitie enzimatica la nivelul plasmei;
- contraceptivele orale determina cresterea cuprului palsmatic prin cresterea proteinelor de legare;
- novobiocinul determina cresterea bilirubinei indirecte prin competitie cu procesul de glucuronidare;
- warfarina determina scaderea proteinei C prin efectul sau antivitaminic;
- cisplatinul determina cresterea creatininei prin efectul sau citotoxic.
2. Interferente fizico-chimice in vitro:
- teofilina scade nivelul bilirubinei interferand cu reactia diazo;
- rifampicina creste nivelul bilirubinei interferand optic prin culoarea galbena;
- metronidazolul determina scaderea glicemiei prin interferenta cu metoda hexokinazei.

Variabilele preanalitice legate de modul de recoltare, prelucrare, stocare si transport al probelor
Postura
La trecerea din clinostatism in ortostatism se produce o transvazare a apei din compartimentul vascular in cel interstitial, intr-un procent de aproximativ 8%. Astfel, se inregistreaza o crestere de 3-8% a nivelului de proteine serice si a componentelor legate de proteine, daca proba este recoltata imediat dupa un ortostatism prelungit si nu se asteapta cel putin 10 minute de decubit dorsal. Parametrii la care se observa cresterea concentratiei sunt: Hb, Ht, nr. de eritrocite, nr.de leucocite, proteine totale, albumina, imunoglobuline, colesterol si calciu. La pacientii care prezinta edeme modificarile sunt si mai pronuntate.

Durata stazei venoase
Compresia venoasa exercita aceleasi efecte ca si schimbarile posturale din clino- in ortostatism, datorita hemoconcentratiei. Astfel, concentratia proteinelor totale poate sa creasca cu pana la 20% dupa o staza venoasa de 10 minute. Din acest motiv, se recomanda ca durata aplicarii garoului sa nu depaseasca 2 minute.

Ultima ingestie de alimente
Ingestia de alimente inainte de recoltare determina o crestere a nivelului glucozei, fosforului si bilirubinei, o crestere mai accentuata a potasiului si ALT, precum si o crestere moderata sau usoara a acidului uric, proteinelor totale, calciului si colesterolului. Continutul in grasimi al mesei determina nivelul trigliceridelor.

Proceduri efectuate in scop diagnostic si terapeutic
Recoltarea probei dupa masaj sau punctie prostatica poate induce valori crescute ale PSA si fosfatazei acide.
Injectiile intramusculare cu anumite substante (benzodiazepine, clorpromazina, lidocaina, fenobarbital) pot determina cresteri ale CK. Contaminarea probelor de laborator cu solutii perfuzabile reprezinta cel mai frecvent tip de interferenta preanalitica in spital. De aceea, recoltarea probei de sange nu trebuie sa se faca niciodata proximal de locul perfuziei si se recomanda ca laboratorul sa fie informat despre tipul substantelor administrate si momentul la care s-a efectuat prelevarea probelor. O mentiune speciala este legata de recoltarea probelor de pe cateterele intravenoase si intraarteriale. Canula trebuie spalata in prealabil cu ser fiziologic, iar primii 5 mL de sange trebuie aruncati inainte de recoltarea propriu-zisa a probei de sange. Recoltarea pentru probele de coagulare de pe lateterele contaminate cu heparina este in mod critic influentata, astfel ca pentru determinarea APTT si a timpului de trombina se recomanda ca o cantitate de sange echivalenta cu dublul volumului cateterului sa fie aruncata inainte de prelevare.

Hemoliza
Este definita ca eliberarea in ser sau plasma a componentilor intracelulari din eritrocite, leucocite si trombocite.
Hemoliza este recunoscuta de obicei  prin aspectul rosietic, mai mult sau mai putin intens, al serului sau plasmei dupa centrifugarea probei. Hemoliza poate induce modificarea anumitor parametri in materialul testat. Acesta constituie un factor de influenta biologica daca eliberarea constituentilor celulari s-a produs in vivo sau un factor de interferenta in vitro daca eliberarea componentelor s-a produs dupa recoltarea probei. Probele intens hemolizate sunt respinse de obicei de laborator in faza preanalitica. Desi incidenta sa este foarte scazuta, trebuie luata in considerare si posibilitatea existentei unei hemolize intravasculare (in vivo), deoarece respingerea unei astfel de probe constituie o dovada de malpraxis. In cazul unei hemolize intravasculare vizibile, nivelul haptoglobinei serice este foarte scazut sau nedetectabil, iar bilirubina indirecta este crescuta, pe cand in hemoliza in vitro acesti parametri sunt in limite normale, iar valoarea potasiului este mult crescuta.
Hemoliza in vitro se poate produce in urmatoarele situatii:
- aspirarea puternica a sangelui, in special in cursul punctionarii venelor superficiale si mai ales daca se folosesc ace groase;
- obstructia partiala a unui cateter venos sau arterial; ca urmare a acestui fapt aspirarea este mai intensa daca recoltarea se face cu o seringa;
- recoltarea probei cu o seringa si distribuirea sa in mai multe tuburi;
- agitarea puternica a tubului;
- centrifugarea precoce a probei, inaintea incheierii procesului de coagulare;
- centrifugarea probei partial coagulate la pacienti aflati sub tratament cu anticoagulante orale;
- presiune pozitiva sau negativa in tuburile de recoltare;
- diluarea sangelui cu solutii hipotone;
- congelarea-decongelarea sangelui total;
- stocarea sau transportul sangelui integral intr-un interval de cateva zile, in conditii ambientale.
Efectele hemolizei pot fi clasificate in functie de mecanismul implicat:
- cresterea constituentilor intracelulari in fluidul extracelular; se inregistreaza astfel niveluri ridicate de LDH, potasiu, AST, Fe;
- interferenta optica prin culoarea hemoglobinei; gradul interferentei depinde de lungimea de unda la care se face citirea analitului, tipul blank-ului si reactivului;
- interferarea constituentilor intracelulari cu reactiile chimice folosite pentru analiza componentelor din ser/plasma: ex.: activitatea peroxidazica a hemoglobinei interfera cu metodele diazo de determinare a bilirubinei si induce valori fals scazute, iar adenilkinaza eliberata interfera cu determinarea CK.

grade hemoliza

In laboratoarele Synevo exista urmatoarea procedura de comunicare a rezultatelor la testele de biochimie, in functie de gradul hemolizei:
- hemoliza usoara - parametrii afectati sunt CK, K, AST, LDH cu cresterea valorilor acestora. In acest caz nu se va lucra sau nu se va comunica rezultatul pentru LDH; pentru ceilalti parametri se va aplica comentariul - ser usor hemolizat; valorile CK, K si AST ar putea fi influentate.
- hemoliza moderata - parametrii afectati sunt K, LDH, AST, CK, Fe - cu cresterea valorilor si cu scaderea valorilor ALP, Bil D. In acest caz nu se va comunica rezultatul acestor parametri.
- hemoliza intensa - sunt afectate toate testele biochimice si se recomanda repetarea recoltarii.
In cazul testelor de coagulare, probele hemolizate nu vor intra in lucru. Testele de imunochimie sunt evaluate de producator pentru interferentele analitice induse de hemoliza; in prospectele reactivilor este precizat un nivel limita al hemoglobinei serice, care daca este depasit poate induce interferente.

Lipemia
Probele de ser si plasma pot avea uneori un aspect turbid datorita cresterii continutului in lipoproteine. In majoritatea cazurilor, turbiditatea este produsa de cresterea nivelului trigliceridelor, datorata fie cresterii chilomicronilor, fie a VLDL, fie a ambelor tipuri de lipoproteine.Deoarece probele normale nu prezinta nici un grad de turbiditate decat in cazul in care recoltarea s-a efectuat dupa o masa bogata in lipide, aspectul lipemic este intotdeauna consemnat in laborator si comunicat in buletinul final de rezultate.In timp ce gradul hiperlipemiei are relevanta diagnostica, prezenta lipoproteinelor in concentratii crescute in proba pacientului poate constitui un factor de interferenta pentru determinarea anumitor analiti:
- interferenta optica (este afectata masurarea absorbantei);
- interferenta biochimica (este afectata determinarea proteinelor totale);
- interferenta fizica (este afectata determinarea electrolitilor).
Opacitatea si turbiditatea serului sau plasmei lipemice sunt observabile usor, cu ochiul liber. Alternativ, turbiditatea unei probe poate fi masurata de analizor prin citire la o lungime de unda cuprinsa intre 660-700nm. Gradul interferentei cu fiecare metoda poate fi cuantificat prin adaugarea unei cantitati din serul hiperlipemic intr-o proba clara, analizand apoi separat concentratia ambelor probe. Fiind cunoscut ca anumite teste sunt influentate de serul/plasma lipemic(a), trigliceridele din proba pot fi inlaturate prin ultracentrifugare sau precipitare, proba urmand a fi retestata dupa ce grasimile au fost indepartate. In unele cazuri, schimbarea metodologiei de lucru poate fi de ajutor in eliminarea interferentei serului lipemic cu unii parametri de laborator. Astfel, citirea la o lungime de unda secundara poate compensa turbiditatea, masurand concentratia prin comparatie cu proba martor.
In laboratoarele Synevo exista urmatoarea procedura legata de comunicarea rezultatelor in cazul probelor lipemice:
- lipemie usoara - nici un parametru nu este afectat;
- lipemie moderata - creste nivelul bilirubinei totale si a magneziului si scade nivelul acidului uric. Pentru Bil T si acid uric se comunica rezultatele cu urmatorul comentariu: Ser moderat lipemic; valorile Bil T si a acidului uric ar putea fi influentate. Pentru magneziu se va lucra cu o dilutie a probei si se va comunica rezultatul obtinut;
- lipemie intensa - toate testele pot fi afectate. Pentru trigliceride, colesterol total si HDL colesterol se vor comunica rezultatele obtinute. Restul testelor se vor efectua cu o dilutie a probei si se vor comunica rezultatele obtinute.

Icterul
In laboratoarele Synevo exista urmatoarea procedura legata de comunicarea rezultatelor in cazul probelor icterice:
- ser usor/moderat icteric: nici un parametru nu este afectat;
- ser intens icteric: parametri afectati sunt ALT, AST, colesterol total, creatinina, GGT, trigliceride, BIL T­, Mg­; pentru trigliceride, colesterol total, Mg si creatinina nu se vor comunica rezultatele; pentru ALT, AST, BIL T, GGT se vor comunica rezultatele cu urmatorul comentariu: Ser intens icteric. Valorile ALT, AST, BIL T si GGT ar putea fi influentate.

Contaminarea probelor cu eritrocite
Aceasta situatie se produce in cazul stocarii sau transportului indelungat al probelor de sange integral, centrifugarea acestora fiind efectuata tardiv. Parametri afectati: GLU,  LDH,  K. Cand se obtin astfel de rezultate, laboratorul Synevo va contacta medicul/laboratorul care a prelucrat probele de sange pentru a afla cand s-a efectuat centrifugarea acestora. Nu se vor comunica rezultatele la acesti parametri in cazul unei probe vechi.

Interferentele generate de prezenta anticorpilor endogeni
Procedurile analitice din hematologie, imunohematologie si chimie clinica pot fi afectate de prezenta anticorpilor endogeni.
Aglutininele la rece
Titruri crescute de aglutinine la rece indreptate impotriva eritrocitelor conduc la aglutinarea acestora si afecteaza numaratoarea electronica a celulelor astfel:
- numarul de eritrocite este scazut in prezenta unei concentratii normale a hemoglobinei;
- VEM este mult crescut;
- valorile calculate ale hematocritului sunt scazute, rezultand valori crescute ale HEM si CHEM;
- numarul de leucocite si trombocite este fals crescut. Frotiul de sange evidentiaza prezenta aglutinatelor eritrocitare. Numaratoarea de celule va fi repetata dupa incubarea probei la 37ºC timp de 30 minute. Aglutininele la rece pot interfera si cu determinarile de grup sanguin.

Crioglobulinele
Crioglobulinele cristalizeaza in probele tinute la temperatura camerei; rezulta particule de diverse forme care pot mima leucocitele si se obtin astfel valori fals crescute ale numarului de leucocite. Mai mult, concentratiile crescute de crioglobuline pot afecta numararea eritrocitelor, determinarea hemoglobinei (fenomen de floculare) si numararea trombocitelor (pseudotrombocitoza). Examinarea frotiului de sange pune in evidenta cristalele floculate, colorate albastru inchis in prezenta unui numar normal de leucocite.

Anticorpii dependenti de EDTA
Aglutininele la rece sau alti anticorpi activi in prezenta EDTA pot induce o falsa scadere a numarului de trombocite (pseudotrombocitopenie). Cu cat  determinarea numarului de trombocite se efectueaza mai tarziu fata de momentul recoltarii, cu atat pseudotrombocitopenia este mai accentuata. In functie de marimea si forma lor, agregatele trombocitare pot fi numarate ca leucocite, rezultand astfel un numar fals crescut de leucocite. Frotiul de sange permite evidentierea agregatelor trombocitare.

"Macroenzimele"
Posibilitatea formarii de complexe cu imunoglobulinele ("macroenzime") a fost demonstrata pentru toate enzimele ce prezinta relevanta diagnostica. Ca urmare a acestui fapt se inregistreaza un timp de injumatatire crescut al acestor enzime ce se asociaza cu o activitate enzimatica intensificata. Acest fenomen se intalneste cu predilectie la pacientii varstnici ce prezinta afectiuni cronice.
Exemple:
- macrocreantinkinaza (CK) tip I si II determina valori fals crescute ale activitatii CK-MB;
- macroamilaza se caracterizeaza prin activitate serica crescuta, fara a fi insotita de cresterea excretiei urinare.

Paraproteinele
In cazul in care se analizeaza o proba ce contine paraproteine trebuie avute in vedere  posibilele  interferente exercitate de acestea prin unul din urmatoarele  mecanisme:
- efect de anticorpi;
- pseudohiponatremie;
- hipervascozitate;
- activitate de crioglobuline si formare de gel.
Precipitarea paraproteinelor creste turbiditatea serului si induce o crestere aparenta a absorbantei luminii la fiecare lungime de unda. Ca urmare a acestui fapt pot aparea rezultate atat fals crescute, cat si fals scazute la anumiti parametri: bilirubina, creatinina, fosfor, sideremie, uree, acid uric.

Autoanticorpii
Autoanticorpii circulanti, in special cei indreptati impotriva hormonilor tiroidieni, pot constitui un factor important de interferenta in determinarea hormonilor T3 si T4. Hormonul tiroidian marcat se va lega de autoanticorpi determinand rezultate incorecte (in testele competitive vor rezulta valori fals scazute).

Anticorpii heterofili
Sunt anticorpi directionati impotriva imunoglobulinelor provenite de la numeroase specii animale. Printre acestia se numara anticorpii umani anti-soarece (HAMA), care reactioneaza cu anticorpii monoclonali proveniti de la soarece din testele imunochimice. HAMA interfera prin urmatoarele mecanisme:
- prin atasarea de anticorpii de captura determina schimbarea conformatiei situsului de legare sau inhiba steric legarea Ag de Ac de captura, obtinandu-se astfel rezultate fals scazute;
- promoveaza agregarea intre Ac de captura si Ac marcat, chiar in absenta antigenului, conducand la rezultate fals crescute.

Factorii reumatoizi
Factorii reumatoizi sunt anticorpi de tip IgM cu specificitate impotriva fragmentului Fc al IgG umane. Ei interfera cu testele imunochimice intr-un mod similar cu anticorpii heterofili.

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum