nick007

Buna Nick, Hristos A inviat! Multumesc ca ai raspuns mesajului meu.Asa cum ai spus, este mai usor sa vorbesti cu un prieten vitual. Sper ca nu este prea pretentios cuvantul "prieten" dar pe langa faptul ca esti totusi un necunoscut mi-ai aferit cateva cuvinte frumoase care m-au ajutat in momente de confuzie. Unii oameni nu inteleg de ce, cei mai slabi, au nevoie de un sprijin moral chiar si de la o persoane pe care nu o cunosti. Poate ca sunt multi cei care au preconceptii, poate ca si eu am anumite rezerve atunci cand ma gandesc ca mi-am afisat viata pe un site.Era modul meu de a gasi un raspuns, unele sfaturi m-au ajutat dar, asa cum am spus, numai al tau a relationat cu dorinta mea de a gasi un raspuns. Nu stiu care este tratamentul sufletului, nu stiu daca procedez corect ca iti scriu dar incerc sa ma privesc in oglinda si sa me descopar. Cum sunt eu? Ma stapaneste timiditatea, teama ca nu reusesc, dorinta de a ma autodepasi si totodata imposibilitatea de a merge mai departe. Am fost crescuta fara a avea dreptul la replica, fara a imi putea dezvolta personalitatea si convingerea ca nu reusesc sa-mi depasesc limitele. Nu caut la tine un raspuns dar , pentru moment, consider ca aceasta alegerea de a comunica cu un necunoscut ma determina sa fiu rationala, sa privesc dincolo de cuvintele pe care le-am primit in adolescenta si care m-au marcat, avand convingerea ca dincolo de ele am o personalitate puternica tocmai pentru ca am rezistat. Imi pare rau ca la 29 de ani nu am reusit sa merg mai departe si nu ma simt echilibrata emotional iar actiunile mele ma tradeaza.Imi este teama sa ma exprim direct unui necunoscut, imi tremura vocea , pulsul imi creste si as intra in pamant. Peste 6 luni voi incepe munca si ma gansesc cu groaza ca ma voi duce la interviu in fata NECUNOSCUTULUI iar timiditatea ma va trada. Daca eram lasata sa-mi exprim sentimentele, gandurile nu tocmai corecte , daca eram lasata sa fiu eu ,ASTAZI nu mai eram asa si poate ca nu iti mai ocupam timpul.Numai bine!