Dorinta de a fi mama, cum sa-i spun partenerului de viata???

Buna ziua! Nici nu stiu cum sa incep... Suntem impreuna de 2 ani si casatoriti de 10 luni , diferenta de varsta dintre noi este de 10 ani, eu ac***a 32 de ani; el din cele doua casnicii are 4 copii, cu toate ca locuiesc fiecare la mame, el trimitandu-le la fiecare luna pensia alimentara. A fost candva un moment, la un botez si i-am adresat intrebarea "si noi cand?" , nu intelesese ce doresc sa spun, desi a analizat problema si mi-a spus "stii bine situatia, am deja 4 copii" dupa care la 10 min m-a vazut ca am luat directia de a pleca de la eveniment, in lacrimi i-am spus "Nu inteleg de ce m-ai cerut de sotie, de ce nu ai ales o femeie care are deja copil. Sa inteleg ca eu nu voi fi niciodata mama?" . A venit repede dupa mine sa ma opreasca si mi-a zis "Vei fi si tu intr-o zi mama, dar stii prea bine situatia financiara pe care o avem!"

Imi doresc cu disperare sa am un prunc din sangele meu, nu pot vedea copiii lui ca si pe copiii mei, vreau sa vad orice etapa a propriului meu copil de crestere, educatie etc.. nu vreau sa par egoista in privinta lui, nu am nimic cu ceilalti 4, dar nu ma simt atrasa nici ca mama vitrega (in vacantele cand isi vad tatal) sa fiu mai apropiata de ei, mereu sufar dupa ceea ce nu pot avea. Ne iubim foarte mult si il iubesc foarte mult si nu as renunta la un altul, am trecut prin multe relatii unde barbatii asa zisi iubiti si-au batut joc de sentimentele mele.

Asta daca in cazul unui comentariu rautacios primesc pe acest forum ... nu schimb partenerul pentru nimic in lume, sper ca voi reusi sa-l schimb.

De la acel eveniment nu am mai deschis discutia, desi sufletul meu plange cand vad ca nu vad nimic din partea lui. Nici nu stiu cum sa aduc vorba sa putem discuta despra asta, mi-e teama sa nu se supere.

Mi-e teama si acum de mine daca as putea da nastere unui copil ori si ori ... Am avut in trecut o operatie si mi-a fost extirpat ovarul drept in proportie de 85%, medicul imi recomandase dupa interventie sa iau Yasmin pt a evita aparitia altor chisturi, dar din pacate am avut nenorocul ca dupa 2 ani sa fac tromboza venoasa profunda si in jur de 3 ani jumate am urmat Sintrom. Ma tem ca din cauza asta uneori o sa am vestea la o investitie ginecologica sa-mi zica din start...nu poti fi niciodata mama. Cred ca pentru mine s-ar termina totul, as vedea numai negru in fata mea...

I-am spus sotului meu ca anii trec si mi-e teama ca va fi o zi cand nu mai pot da nastere nici unui prunc, cu toate ca nu am putut sa-i spun va fi cel mai fericit om ca nu pot deveni mama. Nici nu stiu, cum sa-i spun ca mi-a sunat ceasul de a deveni mama , desi mi-e teama si de rezultatele medicului sa imi zica ca nu as putea avea copii niciodata, mi-e teama, simt ca innebunesc. Asta e momentul nefericit al vietii mele.

Un sfat va rog!

P.S. el este de origine greaca si nici nu traim in Romania


Multumesc anticipat!