Schizofrenia si alte tulburari psihice

Adreseaza o intrebare comunitatii Schizofrenia si alte tulburari psihice

Cum sa scap din capcana de a-l mai considera un om normal?

Postat de d3044 cu 4 ani in urma

Buna ziua! Pentru mine situatia in care ma aflu este destul de clara, insa as vrea si parerea unui specialist pentru a avea incredere in mine si a lua deciziilie corecte, si pentru a-mi demonstra ca s-ar putea sa am dreptate. Am o relatie de multa vreme cu un baiat care mi-a facut viata un clavar, nu prin lucruri pe care le face, ci prin multe pe care nu le face. Banuiesc ca este psihopat, sau ma rog, sociopat din moment ce i-am studiat comportamentul destul de in amanunt si e clar ca este antisocial. Nu are nicio reactie la lucrurile bune, nici la cele rele, nu e deloc induiosat de suferinta mea, atunci cand ma doare ceva, cand sufar din cauza lui, nu constientizeaza atunci cand face rau, are impresia ca bineinteles eu sunt nebuna si el e perfect sanatos si face totul corect. Uneori e violent, impulsiv e intodeauna, nu poti sa deschizi un subiect cu el ca se aprinde imediat, nu se ocupa de cariera lui, e multumit cu ceea ce are nu vrea sa faca niciun pas inainte, fuge de responsabilitate, nu ii place sa se duca la serviciu, nu ii place sa faca nimic , mai ales cu mine, decat hobby-urile lui, sa stea pe net, si sa se uite pe diferite site-uri toata ziua. Doarme foarte mult, uneori pana la 6 seara, e obsedat insa de corpul lui, de cum arata, ia tot felul de pastile, de vitamine, de preparate sa arate bine, se opreste pe la toate oglinzile sa se admire, si nu actioneaza decat in interesul lui intotdeauna. Ii place sa bea foarte mult in fiecare saptamana se duce in cluburi, si singura disctractie este sa bea. Am observat ca nu are acest comportament doar fata de mine , ci de toata lumea, minte pe toata lumea cu lucruri marunte,si chiar si cu lucruri garve, si apoi crede si el, insala, cu familia se poarta la fel, nu-l misca nici boala mamei lui nici daca fratelui lui ii este rau, insa daca i s-ar intampla lui ceva ar fi un capat de lume. Daca se intampla sa raceasca, totul in jurul lui se prabuseste, toata lumea trebuie sa il ingrijeasca, se simte pe moarte. De asemena simte nevoia sa faca pe victima mereu, sa ne faca sa ne fie mila de el, sa ii fim indatorati pentru NIMIC, sa ne fie chiar teama daca nu-l ajutam in vreun fel. In momentul cand ii reprosez lucruri pe care le face nelalocul lor, el este de gheata, vad in ochii lui ca pentru el, vorbesc limbi straine. Am crezut un timp ca e mai prostut si nu stie, apoi ca e nesimtit si le face intentionat sa ma necajeasca, dar apoi mi-am dat seama le face si nu-si da seama de nimic, le face din plictiseala, pentru ca oricum nu le constientizeaza. Problema e ca m-a facut sa imi pierd increderea in mine, sa ma subestimez, sa ma supun lui, sa ma simt indatorata, si sa-mi fie teama, si sa n-am curajul sa-l parasesc, desi ma secatuieste de energie si de rabdare. Pur si simplu in loc sa inlatur un rau, ma adaptez. Pentru el nu sunt un om, o iubita, o persoana, care are sentimente si care trebuie iubita, sunt un fel de trofeu, si se comporta ca si cum as fi un obiect. De fapt cu toata lumea se comporta asa, de la parinti la colegi de serviciu, la prieteni, avand cu acestia o relatie tip parazit. Vreau sa am puterea sa recunosc ca acest om nu are constiinta si nu simte ceea ce noi ceilalti simtim, sa nu mai incerc sa-l fac pe el sa inteleaga pentru ca nu va intelege niciodata, si sa nu ma mai las pacalita de farmecul lui superficial si sa nu mai sufar, pentru ca altfel imi voi pierde mintile. Te aduce in stare sa crezi ca tu esti nebuna si ai nevoie de ajutor. Partea proasta e ca eu, chiar am nevoie de ajutor :) Si as vrea sa le deschid ochii oamenilor care au astfel de persoane in preajma, sa nu le mai caute scuze si sa incerce sa relationeze emotional cu ei, ci sa fuga, pentru ca acesti oameni sunt bolnavi si periculosi, insa paradoxal arata la fel ca noi . Multumesc

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • hope (cu 2 saptamani in urma)
    • 0

    Cu cat intelegi mai repede cine este, cu atat sansele de a iesi din panza de paianjen creata de el sunt mai mari. Sunt oameni nascuti goi, in interior. Nu se vor schimba niciodata, asa ca nu va agatati de iluzii desarte. Nu faceti decat sa va prelungiti chinul emotional, sau si mai rau sa nu mai nimeriti niciodata iesirea, din labirintul creat de ei. Marea arta e sa il poti identifica, sa poti intoarce spatele( indiferent de ce promisiuni auzi in urma ta) si sa constientizezi, indiferent ce acuze iti va aduce, ca nu tu esti vinovata ca ati ajuns aici.Din pacate, nu esti decat o victima, in insectarul cu sute de alte victime, de pe peretele lui, pe care din cand in cand le mai atinge ca sa vada daca mai au o urma de viata in ele. Nu ramane la colectie. Invata sa zbori din nou. Asta e cea mai mare lovitura pentru acesti "oameni". Si stiu ce vorbesc.

    Raspunde
  • bu (cu 11 luni in urma)
    • 0

    Din partea cuiva diagnosticat cu sociopatie ,,usoara,, . De ce trebuie sa suportati daca simtiti ,,raceala,,? In momentul in care raceala e permanenta persoana in cauza este indiferenta total. Singurul care ramane(in cantitati mici) este orgoliul. Adica sunteti un ornament in casa. In cazul meu o fata cu probleme la mansarda de alt soi:)) a reusit sa ma tina departe de indiferenta. Nu incercati sa fiti fata aia:*

    Raspunde
  • rr (cu un an in urma)
    • 0

    Buna. am exact aceeasi problema si as vrea sa vorbesc cu cineva despre asta, care a reusit sa treaca peste.multumesc

    Raspunde
  • Rover (cu un an in urma)
    • 0

    Cunosc o persoana de acest gen. Ca sa fiu scurt si la obiect:
    exista o lupta in alegerea facuta initial..."m-a atras prin farmecul lui" si comportamentul de zi cu zi ...in care in loc sa evoluezi impreuna...ai numai frane.
    Oameni buni - cu persoana potrivita langa tine poti "sparge muntii cu pieptul" nu sa te complici in situatii penibile ce se invart doar in universul unuia!!!
    Luati decizia cat mai repede ...si rana se vindeca ..iar viata poate sa ajunga de 1000 de ori mai in fata!!
    Si va spun ca stiu ce vorbesc: lene, puturosenie, el le stie pe toate, sindromul "sunt cel mai destept", fara sa ii pese de ceilalti, cu o atitudine rece si schimbatoare, dupa cum ii favorizeaza directia, - devine nociv devine obsedant sa te uiti ce decizii ia acest individ...aruncat in societate ca si noi..si care nu se intreaba niciodata ..oare eu am ceva ?...oare trebuie sa imi dau si eu seama de ceva pe lumea asta?...
    Bafta!!

    Raspunde
  • Rover (cu un an in urma)
    • 0

    Cunosc o persoana de acest gen. Ca sa fiu scurt si la obiect:
    exista o lupta in alegerea facuta initial..."m-a atras prin farmecul lui" si comportamentul de zi cu zi ...in care in loc sa evoluezi impreuna...ai numai frane.
    Oameni buni - cu persoana potrivita langa tine poti "sparge muntii cu pieptul" nu sa te complici in situatii penibile ce se invart doar in universul unuia!!!
    Luati decizia cat mai repede ...si rana se vindeca ..iar viata poate sa ajunga de 1000 de ori mai in fata!!
    Si va spun ca stiu ce vorbesc: lene, puturosenie, el le stie pe toate, sindromul "sunt cel mai destept", fara sa ii pese de ceilalti, cu o atitudine rece si schimbatoare, dupa cum ii favorizeaza directia, - devine nociv devine obsedant sa te uiti ce decizii ia acest individ...aruncat in societate ca si noi..si care nu se intreaba niciodata ..oare eu am ceva ?...oare trebuie sa imi dau si eu seama de ceva pe lumea asta?...
    Bafta!!

    Raspunde
  • Rover (cu un an in urma)
    • 0

    Cunosc o persoana de acest gen. Ca sa fiu scurt si la obiect:
    exista o lupta in alegerea facuta initial..."m-a atras prin farmecul lui" si comportamentul de zi cu zi ...in care in loc sa evoluezi impreuna...ai numai frane.
    Oameni buni - cu persoana potrivita langa tine poti "sparge muntii cu pieptul" nu sa te complici in situatii penibile ce se invart doar in universul unuia!!!
    Luati decizia cat mai repede ...si rana se vindeca ..iar viata poate sa ajunga de 1000 de ori mai in fata!!
    Si va spun ca stiu ce vorbesc: lene, puturosenie, el le stie pe toate, sindromul "sunt cel mai destept", fara sa ii pese de ceilalti, cu o atitudine rece si schimbatoare, dupa cum ii favorizeaza directia, - devine nociv devine obsedant sa te uiti ce decizii ia acest individ...aruncat in societate ca si noi..si care nu se intreaba niciodata ..oare eu am ceva ?...oare trebuie sa imi dau si eu seama de ceva pe lumea asta?...
    Bafta!!

    Raspunde
  • Rover (cu un an in urma)
    • 0

    Cunosc o persoana de acest gen. Ca sa fiu scurt si la obiect:
    exista o lupta in alegerea facuta initial..."m-a atras prin farmecul lui" si comportamentul de zi cu zi ...in care in loc sa evoluezi impreuna...ai numai frane.
    Oameni buni - cu persoana potrivita langa tine poti "sparge muntii cu pieptul" nu sa te complici in situatii penibile ce se invart doar in universul unuia!!!
    Luati decizia cat mai repede ...si rana se vindeca ..iar viata poate sa ajunga de 1000 de ori mai in fata!!
    Si va spun ca stiu ce vorbesc: lene, puturosenie, el le stie pe toate, sindromul "sunt cel mai destept", fara sa ii pese de ceilalti, cu o atitudine rece si schimbatoare, dupa cum ii favorizeaza directia, - devine nociv devine obsedant sa te uiti ce decizii ia acest individ...aruncat in societate ca si noi..si care nu se intreaba niciodata ..oare eu am ceva ?...oare trebuie sa imi dau si eu seama de ceva pe lumea asta?...
    Bafta!!

    Raspunde
  • raluca (cu un an in urma)
    • 0

    Ce am citit pe site-urile de mai sus m-a facut sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Am impresia ca trăiesc un film. Încă sunt socata ca omul de care m-am îndrăgostit nu există, că a reuşit să îmi distrugă încrederea în mine, că a reuşit sa ma faca sa ma simt oribilă , urâtă, rea ...... Am impresia ca articolele de mai sus au fost scrise despre noi! Tot ce "iubea" la mine în câteva luni a realizat ca nu exista, am părut cu potenţial, am multe probleme, nu am realizat nimic, nu mă aranjez suficient, nu munceam suficient, nu mă straduiam suficient.....aş vrea intr-un mod idilic ca aceste persoane sa fie înfierate, sa ne putem apara nu sa le lasam libere sa rănească si alte persoane. Da! Salvează-te! Dar oare e ok ca nu ne pasă ca o sa faca rau si altora cu pretul propriei salvari?

    Raspunde
  • raluca (cu un an in urma)
    • 0

    http://m.adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/te-ai-indragostit-psihopata-semnele-trebui-sa-ti-dea-gandit-1_52a5ba84c7b855ff56925c86/index.html

    Raspunde
  • raluca (cu un an in urma)
    • 0

    http://m.ziare.com/life-style/psihopatii-sunt-printre-noi-cum-ii-recunosti-1156163

    Raspunde
  • raluca (cu un an in urma)
    • 0

    http://www.artdevivre.ro/ce-te-faci-cand-iubesti-un-psihopat/

    Raspunde
  • krissa (cu un an in urma)
    • 0

    Va scriu aceste lucruri pentru ca nu am cu cine sa vorbesc si in al doilea rand ca sa-mi confirmati niste banuieli voi cei care ati trecut prin asa ceva. O sa va explic mai pe scurt ce mi s-a intamplat: in luna februarie a acestui an am cunoscut pe cineva. Aceasta persoana era iubitul prietenei mele de la vremea respectiva. El este casatorit cu doi copii mari, cu functie si multi bani. Si eu sunt casatorita dar nu am copii si relatia mea nu merge atat de bine. Toate aceste lucruri le discutam cu prietena mea, respectiv iubita lui. Noi eram foarte bune prietene. Asa a aflat el de mine. Ea ii povestea toata viata mea iubitului ei. El o facuse dependenta de el, o vedeam cum sufera, uneori era fericita, alteori era foarte trista, el o suna mereu sa-i spuna ca o iubeste. Nu pricepeam de ce se poarta asa cu ea pentru ca ea doar il iubea. Era foarte important pentru el sa spuna mereu “te iubesc”. Ea parca era setata cand raspundea la telefon, in loc de “buna” spunea “te iubesc”. Ea era casatorita si a vrut sa divorteze pentru el. O coplesea cu cadouri si plecari pentru ca are foarte multi bani.
    Ea ii vorbea lui mereu de mine pentru ca eram prietene bune. I-am starnit interesul si intr-o zi a spus ca vrea sa ma cunoasca. Am cunoscut un om atat de politicos si manierat, ca uneori ma enerva. Il admiram pentru felul in care se poarta si era atat de atent la toate detaliile. Ne invita mereu in oras la diferite intalniri, era foarte darnic, generos. Eu o luam asa ca pe o gluma, ca pe o joaca. Se arata foarte interesat de viata mea si de tot ceea ce fac eu. Imi ziceam…”uite, cineva caruia ii pasa de mine…” Cu timpul n-am mai vrut sa merg la toate intalnirile lor. Mi se parea aiurea ca apar eu, in peisaj, mereu. Nu aveam ce sa caut cu ei. El devenea foarte iritat. Si o punea pe ea sa ma sune sa ma convinga sa vin. Cateodata ma enervam foarte tare pentru ca nu pricepeam de ce insista. Eu stiam ca nu am nici o treaba cu el. Nu banuiam nimic. Nu ma uitam la el ca la un posibil partener. Stiam ca e cu prietena mea si gata.
    De cand ma cunoscuse, am aflat ulterior de la el, se “indragostise” chipurile de mine. Mi-a adus flori de 1 si 8 martie…sub pretextul ca sunt cea mai buna prietena a iubitei lui. Nu mi se parea nimic ciudat. Daca toti barbatii ar fi ca el…imi spuneam in gand. Aflase cu foarte mare dibacie numarul meu de telefon si adresa de mail fara ca noi doua sa banuim ceva. El doar se folosea de ea ca sa ma atraga pe mine. O punea sa ma sune sa vin la intalnirile lor atunci cand vedea ca eu nu vreau sa vin. In mintea lui isi imagina mereu ca face dragoste cu mine dupa cum mi-a marturisit ulterior.
    Dupa vreo 5 luni de relatie cu prietena mea, a parasit-o fara motiv in luna martie si el mi-a marturisit ce simte pentru mine. Mi-a spus ca pentru el increderea e de baza si ca prietena mea nu are incredere in el si e foarte posesiva, asta fiind motivul pentru care s-au despartit. Ne-am intalnit sub pretextul ca eu sunt prietena lor cea mai buna si sa-i ajut sa se impace. Nu banuiam nimic. Am fost socata sa aflu cat de mult “ma iubeste” el pe mine. Eu am refuzat sa mai am vreun dialog cu el. Era foarte nervos ca refuzam sa vorbesc cu el. Au inceput sa curga mailuri de iubire, telefoane, mesaje. Incepuse sa ma ameninte ca daca nu vorbesc cu el va afla prietena mea si sotul meu ca ne-am intalnit si ca are camere de luat vederi. Sau ca vine dupa mine la birou unde lucrez si ar fi bine sa-i raspund la telefon. Nu mai puteam sa dorm noaptea si in acelasi timp exercita o forta atat de mare asupra mea. Ma obisnuisem cu el in viata mea timp de 2 luni cat l-am cunoscut si cat am iesit toti trei. Nu mi-l puteam scoate din gand orice as fi facut. Admiratia mea pentru el s-a transformat rapid in iubire. M-am trezit indragostita iremediabil desi negam orice sentiment si fugeam de el. Evitam orice contact cu el. El continua cu mailuri kilometrice, telefoane, mesaje…la care nu raspundeam. Eram hipnotiozata parca. Am raspuns intr-un final la telefoanele lui sperand ca il fac cumva sa se opreasca. Ii explicam ca nu am ce sa caut cu el, ca niciodata nu mai avusesem o relatie extraconjugala si cu atat mai putin cu un barbat insurat. El parca innebunise. Greseala a fost sa ma mai vad o data cu el. Dupa care de atunci, am ramas impreuna. Ma facuse sa-l doresc cu toata fiinta mea. Si timp de 6 luni am avut o relatie cu el. Ma facuse dependenta de telefon la fel ca pe prietena mea, imi spunea mereu ca ma iubeste, ma si facea sa sufar pentru ca imi doream sa-l vad si brusc din fat - frumos atent si iubitor devenise rece, distant, plictisit.
    In timp ce imi spunea ca ma iubeste si ma suna zilnic, se intalnea cu o alta femeie. Pentru ca asta era tactica lui. Pana intr-un final cand l-am
    si vazut, i-am reprosat si mi-a strigat ca eu sunt nebuna si am probleme psihice. Ca el niciodata nu e vinovat cu nimic. Ca el doar ma iubeste si e numai cu mine. Imi spunea ca eu nu pot renunta la el pentru ca lumea s-ar prabusi in jurul meu daca el nu m-ar mai suna. Si chiar asa era. Eram dependenta de el ca de aer. Ii spuneam ca sufar, ca nu pot sa dorm, ca nu sunt nebuna. Ma suna zilnic sa vada cum ma simt si ma sfatuia sa am grija de mine ca trebuie sa-mi revin. Ma simteam atat de dezamagita si de folosita si de mintita dar nu puteam sa renunt la el. Au fost zile cand nu am putut sa merg la birou. In septembrie relatia s-a terminat brusc. Nu a mai sunat. I-am scris un mail in care i-am spus tot de gandesc despre el, ca e un mincinos si ca el are mari probleme si ar trebui sa mearga la psiholog. Mi-a spus prin mail ca l-am jignit foarte tare si ca sunt foarte posesiva si sufocanta si sa uit de el. Pana la urma era tot vina mea. I-am zis ca m-a facut sa sufar foarte mult si mi-a raspuns ca nu mi-a facut nimic. Mi-a facut el mie ceva? Abia acum mi-am revenit dar m-a facut sa-mi pierd increderea in mine total si am pierdut-o si pe prietena mea. As vrea sa discut cu ea sa-i explic toata povestea pentru ca ea nu stie nimic din toate astea. Nu stiu cum s-o fac. Ce credeti despre toate aceste lucruri? Si ce as putea sa fac in legatura cu prietena mea?

    Raspunde
  • Elena (cu un an in urma)
    • 0

    buna, haide sa vorbim in particular ce na ajutat pe mine sa depasesc o situatie poate ca la fel de grea ca si a ta ..ti-am vazut si postul anteriorm gasesti adresa mea daca dai clik pe pagina personala ...lasa-mi id-ul tau la acea adresa si vorbim .
    numai bine!

    Raspunde
  • gina patriche (cu un an in urma)
    • 0

    am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe























    am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe?

    Raspunde
  • gina patriche (cu un an in urma)
    • 0

    am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe























    am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe?

    Raspunde
  • Aura (cu un an in urma)
    • 0

    ..si eu sunt in aceeasi situatie. Dar eu doresc sa scap si nu pot pentru ca ma santajeaza emotional, ca se omoara si o sa-l am pe constiinta....
    E bolnav.....dar nu ma intereseaza decat sa scap.

    Raspunde
  • andreia (cu un an in urma)
    • 0

    ...traiesc si eu acum acelasi cosmar...cu o persoana identica in descrierea ta....parca sunt eu in locul tau... te rog..scrie-mi..cum sa dau de tine? simt ca m-ai putea ajuta..

    Raspunde
  • flory (cu un an in urma)
    • 0

    si eu am trecut prin asa ceva de curand este ingrozitor

    Raspunde
  • ajutorr (cu un an in urma)
    • 0

    am si eu o situatie asemanatoare:( numai ca eu vreau sa ma despart ,nu-l mai suport.dar ma tem,caci el intotdeauna ma sperie ca nustiu ce o sami faca,ca o sa ma prinda pe drum si o sami para rau.
    si credetima ca chiar e in stare.nush ce sa fac

    Raspunde
  • ana (cu un an in urma)
    • 0

    Si eu ma aflu intr-o relatie de genul pe care a descris-o initiatoarea acestui topic. Suntem impreuna de 15 ani, casatoriti de 5 si abia in urma cu 2 ani, din cauza unui soc legat de viata lui profesionala i s-a declansat o boala psihica. A avut 3 internari, pentru ca refuza tratamentul. De 3 luni iar sta fara tratament, si boala lui s-a indreptat spre paranoia. Tot ceea ce a descris initiatoare acestui topic, plus multe altele ii caracterizeaza viata . Bineinteles ca neaga boala. De o saptamana a plecat de acasa, fiind fortat de parintii mei, care abia acum au aflat ce se intampla cu el. Desi stiu ca e bolnav, ca nu va accepta tramentul, psihoterapie, tot sufar. A fost un om exceptional , si s-a purtat f frumos cu mine, pana la primul episod psihotic.Ma simt f vinovata , dar nu mai am energie. Nu imi accepta ajutorul, nu are incredere in mine. Nu intelege ca il iubesc foarte tare, dar nu pe omul care este acum, ci pe cel care a fost inainte de 2011. Imi este si foarte mila de el. Ma uit cu groaza la ce a fost si ce a ajuns.E foarte greu.

    Raspunde

Posteaza raspuns


Activitate comunitate

mai mult