Cum sa scap din capcana de a-l mai considera un om normal?

Buna ziua! Pentru mine situatia in care ma aflu este destul de clara, insa as vrea si parerea unui specialist pentru a avea incredere in mine si a lua deciziilie corecte, si pentru a-mi demonstra ca s-ar putea sa am dreptate. Am o relatie de multa vreme cu un baiat care mi-a facut viata un clavar, nu prin lucruri pe care le face, ci prin multe pe care nu le face. Banuiesc ca este psihopat, sau ma rog, sociopat din moment ce i-am studiat comportamentul destul de in amanunt si e clar ca este antisocial. Nu are nicio reactie la lucrurile bune, nici la cele rele, nu e deloc induiosat de suferinta mea, atunci cand ma doare ceva, cand sufar din cauza lui, nu constientizeaza atunci cand face rau, are impresia ca bineinteles eu sunt nebuna si el e perfect sanatos si face totul corect. Uneori e violent, impulsiv e intodeauna, nu poti sa deschizi un subiect cu el ca se aprinde imediat, nu se ocupa de cariera lui, e multumit cu ceea ce are nu vrea sa faca niciun pas inainte, fuge de responsabilitate, nu ii place sa se duca la serviciu, nu ii place sa faca nimic , mai ales cu mine, decat hobby-urile lui, sa stea pe net, si sa se uite pe diferite site-uri toata ziua. Doarme foarte mult, uneori pana la 6 seara, e obsedat insa de corpul lui, de cum arata, ia tot felul de pastile, de vitamine, de preparate sa arate bine, se opreste pe la toate oglinzile sa se admire, si nu actioneaza decat in interesul lui intotdeauna. Ii place sa bea foarte mult in fiecare saptamana se duce in cluburi, si singura disctractie este sa bea. Am observat ca nu are acest comportament doar fata de mine , ci de toata lumea, minte pe toata lumea cu lucruri marunte,si chiar si cu lucruri garve, si apoi crede si el, insala, cu familia se poarta la fel, nu-l misca nici boala mamei lui nici daca fratelui lui ii este rau, insa daca i s-ar intampla lui ceva ar fi un capat de lume. Daca se intampla sa raceasca, totul in jurul lui se prabuseste, toata lumea trebuie sa il ingrijeasca, se simte pe moarte. De asemena simte nevoia sa faca pe victima mereu, sa ne faca sa ne fie mila de el, sa ii fim indatorati pentru NIMIC, sa ne fie chiar teama daca nu-l ajutam in vreun fel. In momentul cand ii reprosez lucruri pe care le face nelalocul lor, el este de gheata, vad in ochii lui ca pentru el, vorbesc limbi straine. Am crezut un timp ca e mai prostut si nu stie, apoi ca e nesimtit si le face intentionat sa ma necajeasca, dar apoi mi-am dat seama le face si nu-si da seama de nimic, le face din plictiseala, pentru ca oricum nu le constientizeaza. Problema e ca m-a facut sa imi pierd increderea in mine, sa ma subestimez, sa ma supun lui, sa ma simt indatorata, si sa-mi fie teama, si sa n-am curajul sa-l parasesc, desi ma secatuieste de energie si de rabdare. Pur si simplu in loc sa inlatur un rau, ma adaptez. Pentru el nu sunt un om, o iubita, o persoana, care are sentimente si care trebuie iubita, sunt un fel de trofeu, si se comporta ca si cum as fi un obiect. De fapt cu toata lumea se comporta asa, de la parinti la colegi de serviciu, la prieteni, ac***a cu acestia o relatie tip parazit. Vreau sa am puterea sa recunosc ca acest om nu are constiinta si nu simte ceea ce noi ceilalti simtim, sa nu mai incerc sa-l fac pe el sa inteleaga pentru ca nu va intelege niciodata, si sa nu ma mai las pacalita de farmecul lui superficial si sa nu mai sufar, pentru ca altfel imi voi pierde mintile. Te aduce in stare sa crezi ca tu esti nebuna si ai nevoie de ajutor. Partea p***a e ca eu, chiar am nevoie de ajutor :) Si as vrea sa le deschid ochii oamenilor care au astfel de persoane in preajma, sa nu le mai caute scuze si sa incerce sa relationeze emotional cu ei, ci sa fuga, pentru ca acesti oameni sunt bolnavi si periculosi, insa paradoxal arata la fel ca noi . Multumesc