Ce sa fac, va rog un sfat ?!

cu totii avem perioade in care suntem confuzi si nu stim ce sa alegem.. si eu am trecut prin ceea ce treci tu acum si te inteleg..parerea mea e sa incercati sa va vedeti dar in calitate de amici ..si sa discutati privind totul din perspectiva unor amici..asta o perioada..si asa o sa vedeti cum va simtiti..daca era mai bine cand erati impreuna sau daca va e mai bine separati.. succes..

buna.imi pare rau ca treci printr-o perioada dificila din viata ta.este greu atunci cand pui sufletul si mintea sa aleaga dar mai ales cand trebuie sa alegi dintre doua persoane dragi.spui ca alaturi de el te simti completa dar nu poti sa renunti la familie.ceea ce nu am inteles este de ce exista un conflict intre mama si iubitul tau.nu pot sa spun mai mult caci nu am inteles de ce acestia nu se inteleg,dar cert este ca ar trebuii sa ii vorbesti deschis mamei tale sa ii spui ca el este barbatul pe care il iubesti,care te iubeste te respecta si vrei sa fi alaturi de el.roag-o sa fie de acord cu relatia voastra si sa nu te puna sa alegi intre ei.uneori suntem nevoiti sa facem alegeri dar nu pentru ca cineva ne cere asta.tu i-ai spus iubitului tau ce ar insemna pentru tine sa faci o alegere?i-ai spus ca situatia te depaseste si ca tu suferi cel mai mult?el ar trebuii sa inteleaga cat de dificil e pentru tine.pupici

Mama i-a spus ce nu-i convine la el (cum ca vrea sa ma duca de nora la tara, ca nu ma apreciaza valoarea mea, ca nu sunt facuta de tara) etc. Si el a raspuns pe masura. De aici au inceput problemele, dar situatia asta a fost abia dupa ce am fost ceruta de sotie si am primit verigheta. Petru mine si el a fost o drama, am plans multe nopti, eu chiar am trecut printr-o depresie. Cand imi amintesc, cu drag de clipele frumoase plang.

spui ca mai comunicati dar mai discutati despre relatia voastra sau totul este rece?cand el ti-a spus sa lasi totul si sa mergi cu el tu i-ai dat vre-un raspuns? sau inca il asteapta?

Da discutam de relatia noasta, si cautam mereu cauza, suferim impreuna si uneori ne adresam cuvinte dulci ca-n vremurile bune. I-am explicat ca mi-e imposibil sa ma rup de familia in care am crescut si i-am spus sa se puna in locul meu, el nu intelege ca sunt pusa la mijloc.

E f dificil ca cineva sa poata spuna procedeaza in felul acesta sau altul.

Iar eu cu desavarsire nu sunt experta... insa parerea mea este sa urmezi, cum spuneai ratiunea. Uneori inima ne poate juca feste ....dar e atat de greu uneori sa o urmam...

Insa daca vom avea ca prietena ratiunea, un lucru e sigur: ne vom pastra demnitatea. Si in fond ce e mai important in viata? Sa poti privi in ochii celuilalt cu stima de sine si demnitate... chiar daca, in spate, inima plange.

Imbraca-te frumos, machiaza-te si pleaca sa te plimbi prin oras ... te va ajuta sa faci si inima sa zambeasca! Si apoi, zi dupa zi, va fi tot mai usor ...

Iti doresc din tot sufletul sa treci cat mai usor peste momentele acestea grele pt tine!

acum inteleg.deci si el isi doreste sa fiti cum erati inainte si te vrea pentru el.este prea egoist.trebuie sa se gandeasca si la tine,la faptul ca nu poti sa renunti dintr-o data la tot.insa acum mai este inca o problema.ca nu ai sa stai cu parintii tai toata viata.ca trebuie si tu sa iti intemeiezi o familie.spune-i si mamei tale asta.si mai spunei ca, chiar daca l-ai alege pe el nu ar insemna ca renunti la ea.e dificil.acum totul depinde de tine.de ceea ce alegi tu.sincera sa fiu cu tine eu mi-am ascultat intotdeauna sufletul iar ratiunea am mentinut-o alaturi de mine mereu si am facut alegeri bune.daca tu esti fericita alaturi de el,te respecta,te iubeste nu vad de ce nu l-ai alege.dar despre ce distanta e vorba intre ai tai si el?

Mama mea ne-a spus amandorora: " Dupa ce va casatoriti sa va luati un acoperis deasupra capului, sa va dezvoltati propiul camin, si sa invatati sa va gospodariti singuri. Noi ca si parinti sigur ca va vom sustine. Pana atunci poate stati undeva in chirie sa va cunoasteti mai bine sau fiecare la parintii lui. Nu e bine sa stati cu noi sau cu parintii tai ca se isca discutii si nu e bine." La noi e mai greu ca suntem singuri la parinti. Dar aici ii dau dreptate mamei, nu pot sa merg in casa lor, ca nu ma simteam in largul meu, nu aveam intimitate.
E vorba de 30 de km, dar as fi fost deacord sa-i vedem si pe ai lui si pe ai mei, sa-i respectam la locul lor si noi sa ne vedem de viata noastra. Aici nu ne potriveam pentru ca el nu vedea numai casa de la tara unde a crescut.

e normal sa iti dea lacrimile cand te gandesti la momentele frumoase caci iti lipsesc.imi pare rau ca ai ajuns in acea depresie in care noi ca oameni intram atat de usor.important este sa te ti bine,sa iti revi si sa cantaresti bine situatia.spui ca daca te reintorci sau daca il alegi pe el nu mai ai nici o valoare.de ce spui asta? nu este asa pentru ca tu doar alegi iubirea.insa discuta cu el, convinge-l ca nu e bine cand trebuie sa alegi,negociati cumva sa ingaduiasca vorbele mamei tale.probabil mama ta se gandeste la binele tau si vrea sa ai o situatie buna si de aceea nu vrea "sa fi de la tara".

Da asai, nici un parinte nu vrea rau copilului sau, ei au mai multa experienta de viata si vad altfel lucrurile. De ce am mentionat ca "reintoarcerea ar insemna caderea mea ca om, nu as mai avea nici o valoare" Pai la orice greseala mi s-ar reprosa " Vezi tu ai venit la mine, cine ti-a facut cate ti-a facut, cine ti-a fost alaturi etc...." Sa fiu calcata in picioare.... nu........iar parintii lui nu m-ar mai putea privii ca pe fata lor, ar fi o pata intamplarea asta" Noi nu ne-am putut intelege nici in privinta religiei (el era maghiar, reformat si eu romanca, ortodoxa). Dorea sa trec la reformati desi am discutat de n'' ori cate cupluri sunt mixte si traiesc fericiti. Noi avem chiar in familie si nu am privit-o ca pe o piedica. Credeam ca va intelege.

acum da,spunand-umi mai multe inteleg mai bine.si are mare dreptate mama ta caci nici eu nu sunt de acord sa stau cu socrii in casa indiferent cat de cumsecade sunt.pentru ca nu exista intimitate si intotdeauna ar intervenii ei chiar si in certuri si multe altele.pai atunci el de ce nu a acceptat sa stati in chirie pana va puneati pe picioarele voastre?de ce tine neaparat sa stea cu ai lui? ar trebuii ca el sa inteleaga lucrurile astea si sa nu mai fie incapatanat.probabil si lui ii e greu sa se desparta de casa in care a copilarit.deci ii poti spune ca si tie iti e la fel de greu ca lui.multa bafta.incearca sa mai discuti cu el.poate pana la urma va intelege.e pacat ca relatia voastra care spui ca este puternica si stransa sa se rupa pe baza unor conflicte care pot fi aplanate.pupici

Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului

Draga mea iti multumesc pentru dojana, sigur ca e bine venita, dar, subliniez faptul ca asa simpt ca s-ar intampla, nu am zis ca s-a intamplat. As dori sa mai mentionez ca eu as fi vrut sa fim fiecare cu religia noastra(sunt multe cupluri mixte) si sa ne stabilim separat de parinti, sa formam un cuplu. Doar atat aveam nevoie, in rest relatia noastra era superba. El nu cedeaza din ideile lui. Eu as fi fost dispusa sa renunt la tot insa sa fie si el cu mine. Sa fim unul pentru celalat. I-am si demostrat asta prin faptul ca am plecat de acasa in chirie (nu pot sta in casa lui nemaritata, e pacat). Am suferit si sufar ca l-am iubit neconditionat dar asteptam sa ma inteleaga. Mama mea a zis ca nu se baga dar vrea sa ma vada fericita. Pana si parintii lui, minunati au fost deacort cu mine, El nu poate trece peste asta. In fata lui Dumnezeu toti suntem egali si in Biblie spune "Femeia isi urmeaza barbatul" si mai spune " Deoarece barbatul va lasa pe mama sa si pe tatal sau si se la alatura sotiei." Noi trebuie sa avem intimitatea de cuplu, Asta tot discutam si incerc sa-l fac sa intelega. Am zis sa fim prieteni deocamdata, sa nu rupem relatia de tot ca ar fi pacat.
Iti dau dreptate, ma iubeste foarte mult si eu la fel, ti-o spun cu toata sinceritatea.

As mai adauga ceva, daca eu trec la religia lui (reformata), si daca ma duc la ei acasa sa ma stabilesc, el are totul, dar ce compromis face. Eu ofer tot si ce primesc. Sa fi sigura ca nora tot nora este si ginere tot ginere este.

Da asai, dar cum am mentionat mai sus, Aveam dorinta sa ne mutam in chirie pana la casatorie si dupa nunta sa ne luam un acoperis deasupra capului. Sa ne formam caminul nostru, atata cer. El nu intelege lucrurile astea si eu ce sa fac, sufar in tacere si ii port tot respectul. Nu zic sa-i excludem pe parinti dar sa-i respectam la locul lor. De ce pare atat de greu de inteles.

Eu as argumenta : Degeaba ii oferi, persoanei dragi, stelele de pe cer daca-i ingradesti libertatea. E ca si cum i-ai lua aerul pe cere-l respira. Din marturiile lui reiese ca: "Trebuie sa uiti de ei (adica de parintii mei) si neamurile in fata carora nu ai valoare" sa vi dupa mine.
Ai mei l-au iubit foarte mult, si de la inceput i-au zis "copilul nostru", de multe ori se mandreau parintii de noi doi si ai lui ma iubeau, eram foarte fericit. Veneam la parintii mei si la ai lui. Cand noi am discutat despre posibila casatorie ne-am gandit la ce compromisuri trebuie sa facem. Am zis ca vom face casatorie mixta si cu locuitul mai vedem, el cam evita sa vorbeasca. In sfarsit am pus cartile pe masa, mama banuia ce va fi (a vazut altfel lucrurile, ca un om cu experienta). Daca stau sa privesc in urma, tot ce a zis ea s-a adeverit. Are si el dreptate dar si ea are dreptate.
Buna intrebarea:"...oare altii cum ar face sa le depaseasca?" asa zic si eu, degeaba.

oare tu ti-ai urmat barbatul orbeste?
si de ce femeile trebuie sa faca mereu compromisuri?
eu zic asa ...daca vor sa fie impreuna sa mearga amandoi in chirie un timp...si vor vedea ce va iesi...mult succes!

Sunt intr-u tot deacort cu tine. Asa am zis si eu sa stam o vreme in chirie un timp apoi sa punem noi tara la cale, ca suntem oameni matur.
Trebuie gandit si la consecinte: bun, eu merg cu el, renunt la absolut tot (sa nu mai am sustinerea fam) si sa ajung sa patesc ceva care sa rupa relatia eu oare cum credeti ca ramn? Pe umarul cui plang, ca el e bine mersi cu ai lui si eu sunt fiul ploii.
Privind din punct de vedere legal, parerea mea, merg la ei si in timp (poate intervine ceva si ma da afara, sa mai fie si un copil la mijloc) pierd si copilul ca legea nu mi-l da (nu am sa-i ofer conditii). De ce sa nu am acoperisul meu, sa ne organizam casa si familia asa cum vrem noi.
Poate credeti ca merg prea departe si ca exagerez dar nu e asa.
Sunt constienta ca daca ma casatoresc o fac din dragoste si am grija sa am o familia armonioasa dar tot asa constientizez ca viata nu e roza intodeauna. Niciodata nu se stie ce e ziua de maine.

Va multumesc.

Draga mea si eu am trecut prin ce treci tu...Pana la urma i-am spus mamei ca-l iubesc si ca nu vreau sa aleg.... Mi-am urmat barbatul. Ca si prietenul tau avea alta nationalitate, alta religie, alte idei cu privire la viitor (asta am aflat-o mai tarziu)...Imi e greu sa-ti spun ce a urmat...un cosmar de nedescris..in scut timp a calcat in picioare tot ce am avut eu de oferit.... m-am intors acasa, la mama, cu sufletul si trupul ranite...acum am un bebe mic si dulce, dar ranile sunt inca acolo si dor foarte tare.... Nu spun ca prietenul tau se va comporta ca al meu, dar iti spun doar ca dragostea nu-i de ajuns pentru a construi o relatie... Gandeste-te bine! Roaga-te! Testeaza-l! Un barbat care te iubeste nu-ti cere sa renunti la familia ta pentru el... asa procedeaza un barbat posesiv... Nut-i spun sa renuti, doar sa nu te grabesti.. Iti spun asta cu lacrimi in ochi, pentru ca oricat de tare suferi acum, nu se compara cu nimic din durerea ce te asteapta daca dai gres... Mult succes!

Sincer, cred ca ma intelegi foarte bine, pentru ca doar cine a trecut prin asta poate sa spuna. Iti multumesc de sfaturi.
Copilasul e marea bucurie, Dumnezeu sa aiba grija de voi si sa fiti sanatosi.
Te pup, cu prietenie, nasirc.

Toti avem probleme.Tu trebuie sa te gandesti ce e mai important pentru tine familia sau iubitul.Baieti mai sunt dar familia e mai greu sa o recuperezi daca o pierzi.Incearca sa il uiti de exemplu incearca sa esi cu un alt baiat uneori o iubire se vindeca cu o al iubire sunt sigura ca esti o fata foarte frumoasa asa ca nu merita sa suferi daca tu iai zis sa lase de la el si sa nu se ia cu mama ta dar daca el nu tea asculta nu e vina ta si incearca sa nu te invinovatesti numai tu are si el partea lui de vina.Incearca sa fii optimista.Te pup!

Mihaela, daraga, vreau sa fac un mic rezumat al unei povesti "Un tip iubea o fata (el roman si ea maghiara) au discutat 4 ani si s-au casatorit, dupa casnicie lucrurile au luat o alta intorsatura si se certau aproape zilnic, nu au mai avut tihna, in cela din urma tipul a pus punct la toate ( isi dorea o casnicie armonioasa si asa nu se mai putea) ea a ramas singura cu pretentiile si mofturile ei iar tipul s-a recasatorit dar e fericit" De multe ori eu chiar daca eram fericita, avea tendita sa ma tot corecteze, era mereu ocupat, nu ma prea scotea in oras, nu-mi acorda suficienta atentie, pentru el mai important sa-si faca treaba. E ok, inteleg da macar duminica sa fim doar noi doi, sa ne rasfatam sa calatorim, lui nu-i place sa mearga nicaieri, doar la ceva prieteni foarte apropiati. Nu-i placea daca mergeam la cunoscuti din partea mea. Venea doar de dragul meu si atat. Nu vedeam acea dorinta sa vina din placere asa cum eu mergeam la cunoscutii din partea lui. E foarte esential sa accept rudeniile sau prietenii din partea lui (practic sa ma integrez in familia lui, pe care i-a dat-o D-zeu) dar si el din partea mea. Daca astea apar acum cand nu sutem casatoriti cum va fi dupa. Era doar un exemplu, dar ma gandesc ca pot aparea altele.
Ai mare dreptate, familia e mai greu sa o recuperezi dar un barbat e imprevizibil, nu sti niciodata cand te lasa balta, sau isi schimba atitudinea. Aveam anumite temeri in ciuda dragostei care inca i-o port. Nu mai exista siguranta zilei de maine, stai cu un om o viata si nu-l cunsti. Prefer sa ramanem amici, sa-l respect si cam atat, nu vreau sa ma grabesc.
Multumesc.

draga mea,
vorbesti de oamenii carora ar trebuie sa le pese cel mai mult de ce si cum simti tu! Eu in locul tau as face asa: mi-as deschide sufletul si le-as spune deschis si parintilor si prietenului ce problema am si ce ma framanta, rugandu-i ca , de dragul meu, sa gasim impreuna o solutie bine intentionata, de buna credinta, care sa ne faca sa ne simtim bine pe toti!
I-as pune fata in fata si i-as invita sa discutam!
Cred ca e cea mai buna varianta!
Daca isi iubesc punctul de vedere si orgoliul mai mult decat pe tine....mai gandeste-te!
Succese! :-))

p.s.
Priveste lucrurile si din punctul lui de vedere! Si el isi asuma riscuri nu numai tu! Nu-ti face o obisnuinta din a-ti plange de mila! Nu e cazul! Parintii tai sunt acolo si in cazul in care lucrurile nu merg bine! Dar asta depinde de voi! Tu prea pui raul in fata! Daca il vrei pe baiatul asta, du-te!! Iar parintii ti-i iubessti si respecti si de acolo de langa el! Eu cred ca de fapt nu prea stii ce vrei!! Asta e problema ta! Cand vei sti, ceilalti iti vor respecta hotararea! La tine insati ai de lucrat, nu la ceilalti!!

Iti multumesc mult de sfaturi. Ai foarte mare dreptate trebuie sa inteleg si punctul lui de vedere. De asta mi-e greu ca stiu, ca si el are dreptate dar si familia mea, de asta e foarte greu sa aleg. Sincer, eu stiu ce vreau, sa-l am langa mine dar si familia mea sa fie fericita si sa-l accepte. Chiar daca as merge cu el m-ar durea sufletul sa nu fiu sustinuta de ei. Nici la nunta noastra nu vor sa vina si chiar am stat de vorba si nu prea au iesit cum ne-am dorit discutiile. Nu stiu ce sa mai zic.......poate o pauza e bine venita. Avem nevoie sa ne linistim cu toti si sa lasam un timp.
Sa avem numai bine si intelepciune.

Am sa va spun, dragele mele ca dupa ce am discutat cu acest baiat pe care l-am iubit nespus,despre ce-mi doresc de la relatia asta, am zis sa asteptam sa se linisteasca apele si sa luam usor fiecare problema ce ne doare, sa nu ne pripim. Atunci am vazut adevarata fata a lui, a continuat sa-mi jicneasca familia si ma atace verbal, sa-mi reproseze tot ce a facut pentru mine, nu a mai avut respect de nimic, dar eu am fost calma cu el, incercand sa nu mai dau apa la moara. Mereu ii spuneam "Poate asa a fost scris sa trecem prin asta" tot timpul incercam sa-l temperez, dar sufeream groaznic, ca descoperise-m un alt om, pe care nu-l doream. A avut grija sa distruga tot ce a fost frumos intre noi doi, au ramas doar amintirile. Timpul imi dovedise ca nu m-a meritat si treptat m-am retras din viata lui.
Ionela draga, am ascultat sfatul tau, cu molta diplomatie si rabdare l-am trecut prin diferite "teste", si DA, ai avut perfecta dreptate, am ramas profund dezamagita, doar ca eu nu am facut marele pas.
Va multumesc mult de sfaturi.

Draga mea,
As fi vrut sa nu am dreptate, pentru ca stiu ce tare doare, insa daca ai fi facut pasul, ar fi durut si mai tare. Timpul vindeca totul, insa din pacate experiente de genul acesta ne fac sa devenim din ce in ce mai neincrezatoare in sentimentele si sinceritatea barbatilor. Sa nu cazi in gresala mea si sa devii o persoana rece, pentru ca tot ce s-a intamplat a fost doar o lectie, poate cam dura, dar eficienta. Fi pregatita sa iubesti din nou, dar analizeaza bine inainte de a ajunge la un angajament. Si sa nu-ti para rau de nimic, te-ai trezit la timp.... Iti urez sa fii fericita si sa-ti gasesti jumatatea si sa ai parte si tu de fericirea pe care o o am eu alaturi de micutul meu!
Ionela