Avortul

Adreseaza o intrebare comunitatii Avortul

as vrea sa stiu daca mai sunt sanse sa raman insarcinata?

Postat de kisss_camy cu 4 ani in urma

sunt o studenta si pana la varsta de 20 ani din pacate am trecut prin doua avorturi prin aspiratie care doctorul sustine ca au decurs normal, nu am avut nici un fel de probleme dupa doar usoare dureri in timpul actului sexual dar acestea nu sau simtit in mod repetat de ex cam de 3 ori pe luna. acum 5 zile mi-am facut un test de sarcina si a iesit pozitiv am fost la un control ginecologic si mi s-a comunicat ca sarcina este foarte mica inca nevizibila dar intradevar sunt insarcinata. eu si prietenul meu nu avem posibilitatea de a creste un copil asa ca trebuia sa urmez iarasi un avort.
care este metoda pe care mio recomandati pt a avorta? si daca mai sunt sanse ca in urma acestui avort sa mai pot sa am copii?

Raspunsuri la aceasta intrebare

Posteaza un raspuns
  • mihaela (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Dupa un avort , exista intradevar riscul sa nu mai poti avea un copil, se pot infunda trompele si multe altele,asta este problema majora, nu metodele prin care se poat face un avort,in ziua de astazi un chiuretaj se face foarte usor prin aspiratie si cu anestezie generala. Parerea mea este sa te gandesti foarte bine inainte de ai face acest pas, sa nu regreti mai tarziu. Si eu am trecut prin asta de 2 ori,ultima data deja aveam un baietel de 6 ani si din cauza situatiei financiare am renuntat,am facut depresii post avort,mi am dat seama ca am facut cea mai mare greseala din viata mea, deja au trecut 7 luni si tot imi pare rau pt ce am facut, acum incerc sa raman si vad ca nu se mai intampla. asta este.Sper sa te gandesti bine ce faci, multa bafta iti doresc!

    Raspunde
  • ena (cu 4 ani in urma)
    • 0

    si eu am facut un avort in urma cu un an si de atunci am mai inercat sa raman dar degeaba..........ganditi-va bine fetelor.e ceva ce mai tarziu il vreti dar uneori nu se mai poate

    Raspunde
  • anonim (cu un an in urma)
    • 0

    acum 3 ani am avut un avort,aveam 3 luni si de atunci nu am mai ramas gravida.oare mai am vreo sansa???

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Anca (cu 4 luni in urma)
    • 0

    Da Laura k " mult mai bine" e sa ai un copil dacă nu ai Posibilitățile necesare... Dislike!!

    Raspunde
  • mirela (cu 4 ani in urma)
    • 0

    fata mea, te-ai stricat de cap asculta-ma ca pentru nici un barbat nu merita sa suferi...suntem in secolul stiintei, de ce iti expui sanatatea, cand exista anticonceptionale si nu numai?

    Raspunde
  • raluca (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da primul era vara sa vreau eu si altoilea deja eram casatorita

    Raspunde
  • ely (cu 4 ani in urma)
    • + 1

    sunt pline farmaciile si supermarketurile de prezervative,si voi va terminati fizic si psihic avortand copii.parca traim in epoca de piatra

    Raspunde
  • Marius (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Parerea mea este sa nu face-ti avort sunte-ti tinere,unde sunt 2 incape si un al treilea nu o sa muriti de foame nu va fie frica,este un simplu copilas lasat de dumnezeu care trebuie pastrat,tii la dat cu un anume scop iar tu dai cu piciorul,Astai parerea mea.uitati de avort

    Raspunde
  • a (cu 4 ani in urma)
    • 0
  • mara.verona (cu 4 ani in urma)
    • 0

    nu vreau sa comentez,vreau doar sa pun si eu o intrebare acum 2 ani am facut un avort,eram in 5 luni ,acum sunt casatorit si vreau sa fac bebe dar nu reusesc,mie frica sa merg la medic pt ca ma tem sa nu mi spuna ca no sa pot face bebe.se poate sa nu mai pot face bebe?va rog un raspuns

    Raspunde
  • florina (cu 4 ani in urma)
    • 0

    da te inteleg pentru k si eu am patit asa si sunt disperata nu stiu ce sa fac k imi doresc foarte mult un bebe

    Raspunde
  • elena (cu 4 ani in urma)
    • 0

    un copil este o binecuvantare profita de ea nu se stie niciodata ce se poate intampla poate cand o sa ti-l doresti dumnezeu nu va fi atat de ingaduitor cu tine(cu noi toate care avortam)si eu am facut un avort la 24 de ani acum am 28 si intr-un an am pierdut 2 sarcini este foarte greu ptr ca mil doresc enorm poate daca nu avortam la 24 de ani acum ma bucuram de puiutul meu

    Raspunde
  • liliana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am facut avort de 5 ori ,acum sunt 2 ani de cand nu raman insarcinata,ma feresc si nu folosesc nimic .e posibil sa am probleme?

    Raspunde
  • liliana (cu 4 ani in urma)
    • 0

    am facut 5 avorturi,mai pot sa raman insarcinata?

    Raspunde
  • lory (cu 2 ani in urma)
    • 0

    ai mai putut sa ramai gravida dupa 5 avorturi? k si eu am 4 avorturi si urmeaza sa il fac si pe al 5 ai mai rmas gravida?

    Raspunde
  • andreea (cu 4 ani in urma)
    • 0

    e foearte sifikil

    Raspunde
  • andreea (cu 4 ani in urma)
    • 0

    nu as avea kurajul asta

    Raspunde
  • tudorache iuliana claudia (cu 4 ani in urma)
    • 0

    iuliana cu 8 luni in urma. am facut un avort si nu a mai ramas de atunci gravida dupa sarcina,la un timp am loat aticoceptionale aproximativ 2 luni .si tot ma intreb de ce nu am ramas gravida pana acuma ,daca nu mai pot face un bebe asi vrea va rog un ras

    Raspunde
  • ana-maria (cu 4 ani in urma)
    • 0

    Fetelor nu faceti nici un avort.Si eu imi doresc foarte mult un puiut si sper sa ma ajute dumnezeu.Nu am facut niciodata nici un avort si nici nu voi face.Va urez bafta celor ce vreti sa faceti un puiut

    Raspunde
  • anca (cu 3 ani in urma)
    • + 1

    fata nu mai face avpot te rog eu am facut si sunt disperata nu mai face ai facut 2deje

    Raspunde
  • Crissu (cu 3 ani in urma)
    • + 2

    Am facut un avort cand avea deja 10 saptamani.Daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai lua aceasta decizie care te distruge atat fizic dar mai ales sufleteste.Ganditi''''va inainte de asta k e un suflet de om care nu a gresit cu nimic pe lumea asta,mai ales fata de cea care il poarta in pantece.Eu una am avut un caz mai dificil si de aceea am recurs la asta desi am incercat din rasputeri sa il pastrez,iar pe cel cu care eram l''''am desconsiderat ca a fi om.As prefera sa fiu singura printre straini fara familie,dar sa nu fi omorat un mic sufletel...dar acum nu mai pot face nimic decat sa ma rog la Dumnezeu si la Fecioara Maria sa aibe grija de el si sa ma creada ca regret.Nu vreau sa fiu ierta''''ta pentru ca fapta asta nu are iertare.Omori un om si esti in puscarie, dar cand ii faci asta unui suflet nevinovat traiesti toata viata cu regret si cu durere in suflet.Vi''''o spun din propria experienta:NU FACETI ASTA!O SCOALA POATE FI ORICAND TERMINTA,UN BARBAT POATE FI GASIT ORICAND UN BAN POATE FI CASTIGAT...DAR UN SUFLET NU POATE FI ADUS INAPOI LA VIATA!Aveti grija de voi!Va pup!

    Raspunde
  • ramona (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Doresc un sfat am facut 2 avorturi si 2 ani am folosit pille karissa iar acuma de 6 luni le am lasat imi doresc un bebe dar inca nam ramas in sarcinata am fost la doctor si mia spus ca e totul in ordine dar de ce dureaza asa mult si nu raman in sarcinata va rog sa imi dati un sfat

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    buna seara!!!
    am si eu o intrebare mai bine zis nelamurire…
    cum sa va zic…eu aveam ciclu si eram in a 4 zi eram in colant si el in pantaloni blugi si ne.am jucat un pic fara sa ne dezbracam doar asa dar a fost atingeri niste miscari m.am urcat pe el si chestii din astea si la un moment dat am simtit cv ud si la el da si la mn…se poate sa raman insarcinata?
    astept rasp urgent

    Raspunde
  • mariana (cu 3 ani in urma)
    • 0

    am un an de cand sunt cu sotul meu impreuna neam casatorit acum 7 luni si tot ancerc sa raman ansarcinata dar nu reusesc ce pot sa fac ''Nici o data nu neam protejat si tot nu raman.Va multumesc mariana 23 ani bucuresti.

    Raspunde
  • elena (cu 3 ani in urma)
    • 0

    Sunt insarcinata in 6 saptamani si nu stiu ce sa fac!!! Va rog frumos sa imi dati un sfat! In perioada in care am ramas insarcinata am avut relatii intime si cu un alt barbat si nu sunt sigura ca sotul meu este tatal copilului! Cand eram mai mica am mai facut un avort si mi-e frica sa mai fac unul, dar daca sotul meu nu este tatal copilului? Ce ma fac? Trec printr-o perioada extrem de dificila, simt ca nu as vrea sa mai traiesc.... va rog ajutati-ma!!!!

    Raspunde
  • popescu marinela (cu 2 ani in urma)
    • 0

    daca am avortat un copil cand aveam 18 ani....aum am 23....pot sa mai fac copil...?????????????

    Raspunde
  • loredana (cu 2 ani in urma)
    • 0

    buna,tuturor am si eu o intrebare la varsta de 19 ani mi-a dat dumnezeu primul meu bebe si lam avortat stiu nu am nici o scuza pot spune doar ca am fost sub influenta unei ioconstiente profunde,dar va rog sa ma intelegeti in perioada aceia ereau foarte multe divergente intre abele familii(parinti mei si ai lui) plus ca eu aveam o varsta frageda si el si mai si avea 18 ani dar ne iubeam asa cum o facem si acum suntem impreuna de 6 ani deja sunt sotia lui a fost primul barbat in viata me, nu decisesem la momentul acela venirea unui bebe dar a venit dupa urmare unui tratament cu tantum rosa si un tip de ovule care nu mi-l amintesc am ramas insarcinata,imprejurimile nu ne-au oferit nici cea mai mica sansa de al pastra am fi fost dati in strada va jur nu ma condamnati am facut o gresala enorma regret si acum la 22 de ani,problema sta in felul urmator am facut ciuretajul la 2 luni cu apoximatie dar dupa vre-o 3 saptamani de la chiuretaj aveam aceleasi simtome de somnolenta greata si dureri abdominale am decis sa-mi fac un ecograf sa vad ce-i ineregula cu starea mea si am aflat ca in copilul inca erea in mn nu stiu ce mi-a facut acea doctora dar copilul nu mi-la scos sub nici o forma, prin urmare am vrut sa-l pastrez si am consultat un ginecolog particular care ma sfatuit sa nu o fac pt ca risc ca la nastere sa-l nasc cu malformatii sau in scurt timp as putea pierde sarcina pt ca sau luat niste chegulete de sange care aveau un rol si nu imi poate garanta ca copilul meu va fi sanatos,deci am avortat a doua oara de data asta am reusit,in schimb de atunci si pana acum au trecut 4 ani si nu am mai ramas nu am folosit niciodata anticonceptionale doar prezervativ timp de 3 luni am consultat N medici si din tara si din exterior toti imi spun ca sunt fertila si ca pot avea un bebe,dar ma indoiesc a trecut ceva timp de atunci si pana acum nici o speranta credeti ca risc sa nu mai am niciodata un bebe?:( cat de crud ar fi raspunsul am sa-l accept doar va rog sa fiti sincere. daca astai pedeapsa pentru crima care am facut-o cred ca-i una pe masura faptelor mele si nu pot decat sa o accept:( va multumes!

    Raspunde
  • ana maria (cu un an in urma)
    • 0

    dumnezeu sa ne mai dea copii celor care am avortat si vrem sunt in aceasi situatie vreau bebe si nu mai vine ,nu mai stiu ce sa fac si unde sa merg .dumnezeu sa ne ierte de pacatul asta care inca ma nelinisteste ,de 2 ani nu mai raman insarcinata .sa aveti parte de copii si sanatate .

    Raspunde
  • loredana (cu un an in urma)
    • 0

    eu mi am inceput viata sexuala la 17 ani jumatate iar dupa 5 luni am ramas insarcinata,nu jtiam ce sa fac pt ca eram prea mica,asa ca am vb cu mama ji cu mama prietenului meu ji amandoua m.au convins sa fac avort
    am stat 3 ani cu tipul respectiv dupa care ne.am despartit.dar de atunci nu am mai ramas insarcinata
    au trcut cam 5 ani de atunci ji sunt cu un alt tip care isi doreste foarte tare un copil,pe care cred eu k nu il mai pot oferii
    miam facut mai multe controale ji medicii miau spus la fel k nu mai pot face copii.eu acum jtiu sigur k nu mai pot avea copii dar prietenul meu nu jtie...
    asa ca doamnelor RENUNTATI LA AVORTURI

    Raspunde
  • cecilia (cu un an in urma)
    • 0

    handicapatelor cum sa faceti avort..de var taia si voua cineva mainile si picioarele pe viu sa vedeti ce simte un copil nevinovat..da chiar asa traiti in epoca de piatra nu sunt destule metode contraceptive.va bate dumnezeu criminalelor

    Raspunde
  • Ionela (cu un an in urma)
    • 0

    respect Cecilia pentru comentariul tau nu exista nici o scuza pentru avort.Eu sunt insarcinata in 7 saptamani mi-am dorit mult acest copil si chiar daca sunt intr-o depresie puternica,nu am servici nici eu nici tatal copilului pentru care din pacate nu mai simt nimic .Risc sa pierd scoala pentru ca nu prea pot sa fac nimic.Am greturi si ameteli groaznice si cu toate astea nu voi avorta.Fetelor renuntati la ideea asta de ce a-ti mai permis sa ramneti insarcinate daca vreti sa scapati de copii?Voi aveti idee cati banii cheltuie femeile cu probleme d einfertilitate si cat isi pun viata in pericol sa aiba un copil si voi ii ucideti.Mi tarziu la batranete cand veti fi singure si neajutorate va veti aminti de acei copii care puteau fi singura voastra alinare.Oare nu era ami usor sa rezistati 9 luni ,sa duceti sarcina pana la capat decat sa suferiti toata viata?Nu vreau sa judec pe nimeni numi Dumnezeu poate face asta dar nici nu pot trece nepasatoare dupa ce am citit cuvintele astea ingrozitoare pe care l-ati scris.Mergeti la biserica si caitiva pana nu e inca prea tarziu nu mai cautati motive logice pentru ca nu exista.Mai bine faci un copil si il da spre adoptie sau il abandonezi in maternitate decat sa il ucizi.Va doresc la toate sa aveti parte d eo maturizare spirituala cat mai rapida si sa aveti parte de sanatate si liniste voi si familiile voastre.

    Raspunde
  • anonim (cu un an in urma)
    • 0

    eu am 22 de ani si pana acuma am facut 5 avorturi.....am intrebato pe doctorita mea cand am facut ultimu avort daca voi mai ramane si mi-a zis daca pana acuma ai ramas ai sa ramai sigur acuma numai dumnezeru stie....eu va dau un sfat care vrei sa facetii copii faceti dragoste in zilele cele interzise....dupa calendaru ciclului......de exaesti bolnava 5 zile nu poti face nimic dupa ce iti trece.10 zile poti face sex fara problema ca nu ramai.5 zile iar trb sa faci pauza daca nu vrei sa faci copil....sau daca vrei sa faci bebe ii dai bataie si 10 iar ai voie ca ramai....asa ii la mn daca fac in alea 5 zile raman

    Raspunde
  • felicia (cu un an in urma)
    • 0

    buna daca nu te superi cat te-a costat avortul acum 2 ani si cum a procedat ca si nepoata mea are 16 ani si e insarcinata in 5 luni si nu vrea maicasa sal lase si nu stie cat ar costa

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''''''''''''''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    la 5 luni sa faca avort???DOAMNE ce mare pacat sa ii fie rusine este o criminala acel bebelus e un suflet nevinovat la 5 luni perfect format cum ii poate da in cap sa il ucida si asa mare???cand peste mai putin de 4 luni il va strange in brate?si nu stie individa ca si legal dupa 10 saptamani poate sa faca puscarie?nu ii e pic de mila de acel sufletel nevinovat isi va dorii ea copii si nu ii va mai da Dumnezeu asa ii doresc,poate chiar sa si crape pe masa incercand sa faca crima,bebelusul acum doarme linistit in burta ei de ucigasa in pantecele ei de fiara bestie si nu stie micutul ca nenorocita lui de mama va urma sa lase un strain sa bage cutitul in el si sa il faca bucati,in loc ea ca "mama"sa il apere si sa ii ofere dragoste,poate acel copilas ar fii fost sprijunul ei la batranete,rusine familie de criminali,intrebati cat costa ca sa luati viata unui om lipsit de aparare in loc sa il ajutati,asa sa va ajute si Dumnezeu pe voi

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''''''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • Laura (cu un an in urma)
    • 0

    Despre avorturi - poezie de Parintele Ilie Cleopa

    Oare mama sa mai fie
    Aceea ce-si omoara fiii?
    Care fiara vreodata
    Si-a omorât a sa fata?

    Nici o fiara, tu sa stii,
    Nu-si omoara ai sai fii,
    Numai mama cea crestina
    S-a facut ca o haina.

    Este mai rea ca o fiara,
    E de plâns si de ocara
    Ca ea îsi omoara fiii
    Si este vas al urgiei.

    A lui Dumnezeu urgie
    O va munci pe vecie
    Ca pe pruncii ei cei vii
    Ea i-a dat la casapii.

    Pe la doctori i-a ucis,
    Cu gheena ea s-a aprins
    Ca nevinovatii prunci
    I-a supus la grele munci

    Spre a fi taiati bucati
    Si aruncati prin galeti.
    Vai si-amar de-acele mame
    Ce si-au mâncat a lor carne.

    Nu carne de dobitoc
    Care se frige la foc,
    Ci carne de oameni vii,
    De nevinovati copii.

    Sa stiti voi, mame nebune,
    Ca altfel nu va pot spune,
    Care-avorturi ati comis,
    De doua ori ati ucis.

    Nevinovatilor prunci
    Le-ati dat îndoite munci;
    Trupul lor nevinovat
    În cutit l-ati aruncat.

    Sufletul lor chinuit
    De lumina l-ati lipsit,
    Ca botez n-au apucat
    Si-n lumina n-au intrat.

    Iar în ziua de apoi
    Ei va vor pârî pe voi,
    Ca de viata i-ati lipsit
    Si raiul n-au mostenit.

    Iar când voi o sa muriti
    Iadul o sa-l mosteniti.
    Plângeti acum cu amar
    Ca sa scapati de tartar.

    Cât mai este vreme-acum
    Mergeti la duhovnic bun,
    Cu lacrimi sa va caiti
    Si sa va marturisiti,

    C-ati ucis pe-ai vostri fii
    Si i-ati omorât de vii,
    Cu moartea cea mai amara
    Voi i-ati scos din viata afara.

    Pruncii cei nevinovati
    Stau în bezna aruncati,
    Caci mamica lor haina
    N-a vrut sa le dea lumina.

    Dumnezeu la început,
    Pe Eva când a facut,
    Cu un nume tainuit
    "Viata" pe ea a numit.

    Si i-a spus copii sa nasca,
    Cu-al ei lapte sa-i hraneasca,
    În dureri sa nasca fii,
    Spre-a fi mama celor vii.

    Iar voi, mamelor nebune,
    Moarte semanati în lume,
    Din a dracilor povata
    Omorâti si nu dati viata.

    Diavolul usor va-nseala
    Si va prinde cu momeala,
    Caci acela la-nceput
    Omorâtor s-a facut.

    Iara voi lui ati urmat,
    Savârsind mare pacat,
    Omorând pruncii de vii,
    Ducându-i la casapii.

    N-ati fost voi izvor de viata,
    Ci spre moarte-ati fost povata.
    N-ati voit sa nasteti prunci
    Si veti primi grele munci.

    De aceea voi sa stiti:
    Nu puteti femei sa fiti,
    Nu sunteti femei de seama,
    De nu vreti sa fiti si mama.

    Ori paziti voi fecioria
    Si lasati casatoria,
    Spre a fi femei alese
    Si a Domnului mirese.

    De nu-ti place fecioria,
    Sa iubesti casatoria,
    Sa duci sarcina de mama,
    Sa fii femeie de seama.

    Sa nu te faci roaba placerii
    Si unealta desfrânarii,
    Ci a nasterii durere
    Sa o primesti cu placere.

    Ca pedeapsa vei avea
    Si de iad nu vei scapa
    Porunca de n-o pazesti
    Si de nasteri te feresti.

    A te mântui doresti,
    Durerea sa o primesti.
    Durerea-ti aduce tie
    Cereasca împaratie.

    De-ai ucis baiat sau fata
    Ce ar fi trait odata
    Poate ar fi fost un om vestit
    Ce pe multi ar fi izbavit.

    Poate-un împarat sau domn
    Sau vreun sfânt sau mare om,
    Care, de s-ar fi rugat,
    Suflete ar fi salvat,

    Pe multi ar fi mântuit,
    Chiar din focul cel cumplit,
    Pe multi ar fi ajutat
    Sa aiba sufletul curat,

    Iar de-ar fi fost el un sfânt
    Si om tare la cuvânt,
    Prin ale sale cuvinte
    Pe multi lumina la minte,

    Spre-a întoarce la lumina
    Si la vesnica odihna,
    Si a le fi spre lamurire
    Spre vesnica fericire.

    Mama, mama blestemata,
    Ai gândit tu vreodata,
    Când îti ucideai copiii,
    Ca acestia au sa-nvie

    În ziua cea de apoi,
    Când vom învia si noi,
    Si-au sa-ti ceara socoteala
    Pentru moartea lor amara?

    Pentru ca tu i-ai ucis
    Si-n întuneric i-ai trimis.
    Atunci ei te vor mustra
    Si-asa te vor întreba:

    "Cum ai îndraznit tu, mama,
    Mama cu inima de-arama,
    Ca sa ne ucizi pe noi
    Si sa ne dai la gunoi?

    N-ai gândit tu oare-atunci
    Ca în iad sunt grele munci
    Pentru cei rau ucigasi
    Care ucid copilasi?

    N-ai crezut ca vede Domnul
    Tot ceea ce face omul?"
    Vei da seama ce-ai facut
    Si câti copii ai crescut.

    Ai ales numai placerea
    Si ai ocolit durerea,
    Dar la judecata atunci
    O sa ai amare munci.

    Si pentru a ta placere
    Tu vei merge în durere
    Si-a lui Dumnezeu mânie
    Te va duce la pieire,

    În iad te vei osândi,
    Munca o vei dobândi,
    De nu te vei pocai
    Si nu te vei spovedi.


    N-AI VRUT SA FI MAMA

    Ce-am gresit eu, mama,VIATA sa mi-o iei?
    Ma alungi din tine, de ce nu ma vrei?
    N-am cum sa ma apar, sa strig... n-am putere.
    Te iubesc,mamico,cat nu poti tu cere.

    Unde mi-e mormantul, in care cimitir?
    N-ai vrut sa gust,mama,al VIETII SFANT POTIR.
    Iti voi zice "mama"chiar de nu esti mama.
    Striga-ma pe nume... nu stiu cum ma cheama!

    Mi-ai pus capat,mama, zilelor de vis,
    Te iubesc, mamico, chiar de m-ai ucis.
    Nu-mi cunosti tu chipul ca sa-l pui in rama,
    Desi mi-ai luat VIATA, tot mi-esti draga, mama.

    Glasul constiintei l-ai lasat deoparte.
    Tocmai tu, IUBIRE ma trimiti la moarte!?
    Tu din necredinta te-ai iubit pe sine,
    Eu cu atat mai tare te iubeam pe tine.

    Iar la Judecata cum sa te prezinti?
    Nu va fi scapare, n-ai sa poti sa minti
    Ucigasa fapta tu n-o poti ascunde,
    N-o sa ai cuvinte pentru a raspunde.

    Sunt atatea mame ce-si doresc copii,
    Dati-ne o sansa sa ramanem vii.
    Cin''sa planga, Doamne;noaptea-atator drame
    Cine sa trezeasca ZECI DE MII DE MAME.

    Am omorât un înger
    odata…,
    i-am sfâsiat vesmântul
    de lacrimi si suspine
    cu mâna mea patata
    de sânge si de crime.
    Si ce pacat… saracul…
    caci gura lui
    de-o viata,
    soptindu-mi la ureche
    ma-nsenina cu bine.
    Acum e dus…
    si-mi pare rau
    ca nu mai are cine
    sa-mi fie… îngeresc
    macar o clipa…
    Si iar pacat…
    caci el era iubire:
    eu – micul om din el,
    El – linistea din mine.

    Am omorât odata
    un înger
    si i-am furat din sânu-i
    gramada de minuni
    ce mi le-a pus în cale
    în drumul meu la vale
    din nastere spre moarte…
    Dar n-am putut-o duce
    cu mine…
    era prea grea
    si trupul meu prea singur
    ca s-o mai poata tine.

    Si-mi pare rau acum
    c-am stins din el
    seninul cer,
    caci nu mai are cine
    sa-mai paseasca-agale
    si uneori… timid
    pe lânga mine.
    E minunat când lumea-i
    facuta din lumina!
    El… îmi ducea minunea
    eu… ma duceam pe mine.

    Raspunde
  • elena (cu un an in urma)
    • 0

    din pacate si eu am facut avort acum 9 ani si regret din tot sufletul.acum imi doresc un copil foarte tare insa nu stiu daca o sa am ocazia sa l tin vreodata in brate.am pierdut doua sarcini intr-un singur an,una la trei luni si una la 5 luni jumatate,e groaznic si nu doresc nimanui sa treaca prin asta.ceea ce e mai dureros e faptul ca medicii imi spun ca eu sunt ok ca nu am nici o problema doar ca nu reusesc sa duc sarcina la capat
    sfatul meu e sa nu faceti avort niciodata indiferent de situatia in care va aflati
    toate au o rezolvare pe lumea asta

    Raspunde
  • George (cu un an in urma)
    • 0

    Da tu nu ai auzit de prezervativ?Durex , Billy Boy ceva :))

    Raspunde
  • elena (cu un an in urma)
    • 0

    buna la toata lumea ,am si eu o nelamurire.muncesc la un abator si ridic greutate de 15-18kg batele de mezeluri si foarte multe intro seara ,o sa imi afecteze cu ceva cand voi vrea sa fac bebe????imi zicea cineva ca noi femeile care nu avem copil sa luam larevederre k la cata greutate ridicam nu o sa mai putem face .si m-a pus pe ganduri k imi doresc ca la anu sa raman gravida.ast raspunsurile voastre.pa

    Raspunde
  • anonim (cu un an in urma)
    • + 1

    Buna seara tuturor . Am citit cu mare atentie toate comentariile voastre ... am ramas inmarmurita de durere. Cele care sunt in dubii in ceea ce priveste un avort si ceea ce presupune. Mare ATENTIE!!! : este foarte greu . Este o experienta traumatizanta atat fizic cat si moral . Am 16 ani , am trecut printr-un avort acum aproximativ 2 zile , si , ma simt groaznic . Pentru viitoarele mamici care nu au produs inca aceasta tragedie , va dau un sfat , NU O FACETI. Pe moment crezi ca , e o scapare dar , defapt este doar o aparenta , vrei fi traumatizata . Este foarte greu , ramai cu un gol mare in suflet urmat de accea intrebare : oare pot sa mai ramai insarcinata ? Nu sfatuiesc pe nimeni sa aleaga aceasta modalitate . Regret enorm ca am facut-o , daca as avea acum aceeias ocazie , as pastra copilul cu placere fara a mai sta pe ganduri . Deci , ganditi-va !

    Raspunde
  • paula (cu un an in urma)
    • 0

    inteleg durerea fiecaruia dar pe moment numai la chestia aia te gandesti daca ai si 18 sau 19 ani.e dureros dar eu cred daca faci avort la cateva saptamani poate mai ai sanse sa ramai insarcinata.am si eu o intrebare verisaora mea are 19 ani neimpliniti si ia intarziat ciclul deja 15 zile a facut 3 test si au iesit negativ a fost la ginecolog si inca nu sa vazut nimic,o doare cateodata burta si un pic sfarcurile sunt sensibil pe data cand trebuia sa ii vina ciclui avea dureri de sani si un pic de burtica oare e insarcinata va rog din suflet ast rasp.va pup fetelor si multa sanatate

    Raspunde
  • paula (cu un an in urma)
    • 0

    adica avea sintome ca ii vine ciclu va rog din suflet e disperata ce parere aveti?

    Raspunde
  • membru244860 (cu un an in urma)
    • + 1

    Pastreaza-l...pastreaza-l...k uite eu ma chinui de 4 luni si numai raman......as da orce sa mai raman odata ptr k imi doresc foarte mult...numai faceti fetelor asa pacat de moarte.../ptr k o sa vina vremea knd o sa va doriti si nu o sa mai puteti ...nu omorati o viata ......fara aparare pastreaza-l D-zeu te va ajuta sa il cresti ai sa vezi D-zeu nu va va lasa sa muriti de foame......

    Raspunde
  • ionela (cu un an in urma)
    • 0

    asa e e cel mai mare pacat posibil. si eu am facut 2 avorturi si acum regret.am incercat sa raman gravida dar nu am reusity .

    Raspunde
  • eleny (cu un an in urma)
    • 0

    vei face cea m-ai mare prostie sa dai afara si acest suflet,te sfatuiesc sa nu faci asa ceva,vei regr.eta, o felie de piine vei gasi sa-l cresti.eu am facut acest lucru prima mea sarcina lam dat afara si akm regret incerc de un an de zile dar nu reusesc nu face acest pas

    Raspunde
  • pufoasa (cu un an in urma)
    • 0

    Fetelor eu avorturi nu am facut pentru ca eu si sotu ne-am protejat vreme de multi ani(nu-mi placeau copii);acum dupa ani de casatorie mi-am dat seama ca am gresit,dar sar putea sa fie cam tarziu,nu raman insarcinata cu toate ca doctorul zice ca o sa raman;fetelor nu faceti ca mine, va dau un sfat: FACETI COPII IMEDIAT DUPA NUNTA(cred ca in viata totul se plateste si mai devreme sau mai tarziune ne vine randu la toti)succes pt cele care va doriti sa ramaneti insarcinate!

    Raspunde
  • florin spaniolu (cu un an in urma)
    • 0

    da e posibil

    Raspunde
  • laura (cu un an in urma)
    • 0

    ce fel de mama e aia care te sfatuieste sa avortezi? o colega din liceu a nascut cand eram in clasa a 12-a si pt asta a pastrat copilul, si-a dat bacul iar acu e anul 3 la facultate si studiaza farmacia. o solutie se gaseste cand iti doresti un copil. eu am o fetita de 4 luni, cand am ramas insarcinata eram aproape pe drumuri, eu si sotul meu lucram pt niste tigani care ne batjocoreau in ultimul hal, cand am aflat de bebe pe care ni l-am dorit din suflet ne-am luat bagajele si am plecat in strada si ne-am cautat de lucru, da pt asta acum avem casuta noastra (in chirie) sotul meu lucreaza zilnic 6-8 ore, iar eu lucrez 6 ore pe sapt. cand iti doresti un bebe nu exista nicio scuza sa il avortezi chiar daca esti in strada si nu ai ce manca!

    Raspunde
  • andrea (cu un an in urma)
    • 0

    imi doresc mult un copil in cerc de mult tinp nu am afacut nici odata avort sper sa am si eu intro zi copii sa va ajute dumnezeu pe toate sa va indepliniti dorinta de a avea un copil eu mam hotarat sa merg la medic sper sa fie totul bine...

    Raspunde
  • Tany 26 ani (cu un an in urma)
    • 0

    Buna fetelor!Eu tot sunt ucigasa ca unele dinte voi,am facut intrerupere de sarcina la 20 ani ,dupa care peste 4 luni mi-a murit cel mai scump om MAMA chiar de ziua mea de nastere,Dumnezeu nu ne iarta pentru ceia ce facem.Acum sufar indoit.Acum 5 saptamini am ramas insarcinata si stateam la dubii sa fac a doua intrerupere de sarcina sau sa las copilul.Asta noapte MAMA mi=a aparut in vis fapt pentru care ma convins sa las copilul,ma tem ca Dumnezeu sa nu-mi ia iarasi pe cinea la care tin foarte mult ,Fetelor nu faceti avort Dumnezeu oricum ne pedepseste mai devreme sau mai tirziu!

    Raspunde
  • zaya (cu un an in urma)
    • 0

    fetelor nu avortati niciodata un copil e ceva sfint eu in urma ku 2 ani am avortat si imi pare nespus de rau,sincer sa mai ramin insarcinata nu am incercat dar mie frica ca no sa pot aduce un copil pe lume care sal tin in brate sal sarut si sal mingii

    Raspunde
  • anoniM (cu un an in urma)
    • 0

    Draga mea deja nu mai intorici nimik
    Iti pare rau((Toti asa au spus(Multe cazuri am citit aici)
    Unii isi dau vita pentru ai salva cas bolnavi de boli netratabile
    Da voi ii avortati,unii kear nu isi anuntsa parintii fiindule frika ,posibil asta este o esire buna din situatie frara avort
    Fetelor ginditiva ininte de a lua viatsa unui copil((

    Raspunde
  • andreea (cu 10 luni in urma)
    • 0

    esti nebuna cum poti gandi asa.....aceeasi greseala am facut si eu.....dar nu ptr.ca am vrut ma doare sufletul....eu am avut incredere in cine nu a trebuit...discutam cu el despre un copil....vb.frum.si nu m am protejat tocmai ptr,ca am crezut in cuvintele lui....m am rugat neincetat la bunul Dumnezeu sa raman insarcinata....si cand am ramas.....mi a distrus sufletul spunea ca nu este pregatit....desi el are casa....are o firma....nu intelegeam la ce facea referire cand spunea ca nu este pregatit....nu era mai frum.daca spunea de la inceput ca nu este pregatit....ma protejam....si nu aj.sa fac un asemenea pacat....ma doare sufletul.....nu pot dormi noaptea.....nu mai fa un asemenea pacat un copil nu are nicio vina ca noi nu suntem in stare sa ne gandim!!o sa-ti para rau.....!!cand ai sa-ti doresti Dumnezeu nu o sa-ti mai ofere ocazia.....!!Lasa-l!!

    Raspunde
  • ella (cu 8 luni in urma)
    • 0

    eu am ramas gravida la 18 ani si nu eram casatorita, toti imi vb de avort dar eu categoric refuzam, era primul baiat din veata mea si ne intilneam de 3 ani, si asa am mers impreuna in pofida la toate gurile rele, in scurt timp am nascut un baietel perfect sanatos, iar cind avea 9 luni am jucat nunta, imediat dupa nunta am ramas din nou insarcinata, lumea a inceput a vb din nou multe si de toate, dar nam ascultat pe nimeni si uite ca azi am n baietel de 8 ani si o fetita de 6,7 luni si sintem o familie foarte fericita, dar intentionez sa spun ca am trecut prin multe greutati, dar D-eu nea ajutat si am trecut peste toate....

    Raspunde
  • ANA (cu 6 luni in urma)
    • 0

    nu te supara pe mn, dar in ziua de azi sa ramai insarcinata desi nu iti doresti un copil...se intampla doar din nesimtire...si de atatea ori.Nu va mai ganditi la DUmnezeu? nu sunt nimeni sa judec, dar cumparati-va prezervative...ca sunt mult mai ieftine decat un avort...sau drumul pana la medic...
    Jesus...:|

    Raspunde
  • mautza sora lu nanaci (cu 3 luni in urma)
    • 0

    draga mea Elena,eu sunt mai mult decat sigura k ati ramas gravizi amandoi,sau v-ati pisat pe voi precum cateii cand se bucura ca isi vad stapanu...

    Raspunde
  • danila Francisca (cu 2 saptamani in urma)
    • 0

    Protejeazate nu omora. Femei ca voi ar trebui pedepsite crunt

    Raspunde

Posteaza raspuns

Activitate comunitate

mai mult