Zinc (sange si urina)

Descriere

Zincul este un oligoelement esential, component al mai multor sisteme enzimatice. Este stocat în tesutul osos si muscular; mobilizarea din aceste depozite se realizeaza cu dificultate, chiar în conditiile unui deficit de zinc. Absorbtia intestinala creste atunci când se înregistreaza o scadere a depozitelor.
Deficitul de zinc determina inapetenta, tulburari de crestere (anomalii ale scheletului, alterarea sintezei colagenului), alopecie si întârzierea procesului de vindecare a ranilor; în cazul unui deficit sever se instaleaza hipogonadism si nanism care sunt ameliorate prin suplimentarea zincului. Pe de alta parte, trebuie mentionat faptul ca administrarea cronica a preparatelor orale de zinc interfera cu absorbtia cuprului si poate precipita deficitul acestuia.
Din punct de vedere industrial, zincul este un metal alb-albastrui, extras din minereuri si folosit în aliaje, în procesul de galvanizare a fierului pentru a preveni coroziunea si oxidarea, precum si în numerosi compusi utilizati în industria cosmeticelor si medicamentelor. La temperaturi apropiate de punctul de fierbere, zincul volatilizeaza si genereaza prin oxidare fumul de oxid de zinc.
Expunerea acuta la oxid de zinc determina iritatia tractului respirator, tuse, dureri toracice, cefalee, greata, febra si mialgii.
Clorura de zinc este un alt compus produs în generatoarele de fum chimic; inhalarea acestui material coroziv provoaca pneumonita chimica, obstructie bronsica si alveolara, uneori letale.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea zincului in plasma si urina:

Zincul seric:
- monitorizarea expunerii la zinc;
- evaluarea unui posibil deficit în caz de alimentatie parenterala prelungita, pacienti cu arsuri severe sau afectiuni cronice grave, alcoolici, diabetici, anorexici, dieta vegetariana, sindroame de malabsorbtie;
- confirmarea acrodermatitei enteropatice;
- monitorizarea administrarii orale de zinc în boala Wilson, monitorizarea administrarii intravenoase a zincului.

Zincul urinar:
- monitorizarea expunerii la zinc;
- evaluarea nivelurilor scazute de zin seric, precum si a compliantei la terapie a pacientilor cu boala Wilson.

Pregatire pacient

Zincul se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda spectrometrica cu absorbtie atomica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos;

Recipient de recoltare - vacutainer pentru metale ce contine EDTA sau heparinat de litiu ca anticoagulant;

Cantitatea recoltata - cat permite vacuumul;

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa plasma prin centrifugare si se transfera intr-un tub de plastic in vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasma).

Stabilitate proba - probele de ser/plasma si urina se mentin la temperatura camerei pana in momentul lucrului

Limite si interferente

Scaderea zincului seric se inregistreaza in stari febrile, sepsis, stres, infarct miocardic, terapie cu estrogeni (se produce o mobilizare a zincului din ser in ficat de catre interleukine). Valori scazute mai pot fi intalnite in uremie, fara sa existe o reducere a nivelului tisular.
Niveluri crescute ale zincului seric pot fi intalnite intr-o afectiune familiala, fara sa existe semne de toxicitate sau depozite crescute.
Deficitul de zinc este insotit de obicei de scaderea excretiei urinare; cu toate acestea deficitul se poate instala si in prezenta unor pierderi urinare excesive care pot sa apara in ciroza, anemii hemolitice, siclemie, alcoolism sau afectiuni renale cronice.