Mutatie factor V Leiden - detectie si genotipare

Descriere

Trombofilia reprezinta o conditie ereditara sau dobandita asociata cu o predispozitie individuala fata de evenimente trombotice.
Principalele manifestari clinice generate de trombofilie sunt: boala tromboembolica, avorturile recurente de cauza incerta, complicatii ale sarcinii (preeclampsie, retard de crestere intrauterina, apoplexia uteroplacentara, moartea fatului in uter, nastere prematura), sindroamele coronariene acute (angina instabila, infarct miocardic), necroza aseptica de cap femural.
Trombofilia trebuie suspectata in urmatoarele situatii clinice: evenimente trombotice survenite la pacienti tineri (<50 ani), tromboze recurente, antecedente familiale de afectiuni tromboembolice, complicatii multiple ale sarcinii, tromboze venoase in teritorii anatomice “neobisnuite”: vena porta, vene hepatice, mezenterice, cerebrale, etc.
Pana la 70% dintre pacientii diagnosticati cu o forma de trombofilie prezinta unul sau mai multe defecte genetice majore. Dintre acestea, factorul V Leiden si mutatia G20210A a protrombinei sunt responsabile pentru mai mult de jumatate din cazurile de trombofilie ereditara. Aceste mutatii sunt relativ recent descoperite (din 1994) si au la baza substitutii nucleotidice unice, care pot fi detectate in prezent prin tehnici moleculare.
Factorul V Leiden constituie o varianta anormala a factorului V ce devine rezistent la actiunea proteinei C activate (APC). Este generat de o mutatie punctiforma a genei de pe cromozomul 1q23 care codifica sinteza factorului V, prin substitutia guaninei (G) cu adenina (A) in pozitia 1691. In produsul proteic, substitutia nucleotidica se exprima prin inlocuirea argininei din pozitia 506 cu glutamina (mutatia R506Q). Factorul V astfel modificat este denumit factor Leiden, alterarea constand in modificarea situsului de legare a APC.
Ca urmare a acestei mutatii, factorul V Leiden este inactivat de 10 ori mai lent decat cel normal si persista mai mult timp in circulatie, cea ce conduce la o generare crescuta de trombina si astfel, la hipercoagulabilitate.
Analizele genetice au indicat faptul ca aceasta mutatie este responsabila de 85-90% din cazurile de rezistenta la APC.
Mutatia este transmisa autozomal co-dominant si este prezenta la aproximativ 3-7% din populatia caucaziana, fiind astfel cea mai frecventa cauza de trombofilie ereditara.
Aceasta mutatie a fost confirmata la pacienti cu tromboza venoasa profunda, embolie pulmonara, ocluzia venei centrale a retinei, tromboza sinusurilor cerebrale si tromboza venelor hepatice. Mutatia este depistata la 10-20% dintre pacientii aflati la primul episod de tromboza venoasa. De asemenea, 40% din pacientii <50 ani aflati la primul episod de tromboza venoasa si 60% din pacientele gravide cu tromboza venoasa sunt purtatori ai acestei mutatii.
Riscul de tromboza depinde de statusul homo- sau heterozigot pentru aceasta mutatie. Indivizii heterozigoti au un risc de tromboza de 4-8 ori mai mare decat persoanele cu factor V normal, in timp ce homozigotii prezinta un risc de 80-100 ori mai mare.
Riscul creste exponential la persoanele care asociaza si alti factori de risc trombotic, cum ar fi: coexistenta altor defecte genetice (deficit de proteina C, S, antitrombina III, mutatia genei protrombinei, mutatia genei care codifica metilentetrahidrofolat reductaza -MTHFR- si se asociaza hiperhomocisteinemie), consumul de anticonceptionale orale, sarcina.
Astfel, tromboza venoasa profunda si tromboza sinusurilor cerebrale apar mai frecvent la pacientele care iau anticonceptionale orale, gravide sau aflate in perioada postpartum.
Middendorf si colaboratorii sai au efectuat un studiu (2004) despre rolul factorului Leiden la pacientii cu infarct miocardic. Concluziile studiului au fost ca pacientii care prezinta mutatia factorului V Leiden au o predispozitie pentru infarctul miocardic iar factorii traditionali de risc pentru boala coronariana ar avea un rol mai putin important la acesti pacienti.
In ceea ce priveste complicatiile sarcinii, prezenta factorului V Leiden, ca si cea a mutatiilor genelor protrombinei si MTHFR, se asociaza cu un risc crescut de pierderi recurente de sarcina, in special in trimestrele II si III.
Screening-ul membrilor asimptomatici in familiile la care s-a depistat mutatia nu este recomandat pe scara larga, datorita riscului scazut de tromboze venoase letale. Cu toate acestea, investigarea poate aduce beneficii in situatiile in care se au in vedere sarcina sau administrarea de contraceptive orale, la persoanele care au antecedente familiale de tromboze venoase recurente aparute la varste < 50 ani. Persoanele care solicita testarea si cele care obtin un rezultat pozitiv trebuie informate in legatura cu implicatiile diagnosticului si cu semnele sau simptomele care necesita interventie medicala de urgenta.

Pentru un pacient, se raporteaza unul din cele 3 rezultate posibile:
- genotip salbatic homozigot (negativ pentru mutatia factorului V Leiden);
- genotip heterozigot (contine o alela salbatica si una mutanta pentru factorul V);
- genotip mutant homozigot (contine ambele alele mutante).

Recomandari

Pregatire pacient

Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda

Testul efectuat in laboratorul Synevo utilizeaza reactia de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR acumulat, prin masurarea fluorescentei emise; la sfarsitul ciclurilor de amplificare se efectueaza genotiparea, prin analiza curbei de topire.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20 ºC.

Limite si interferente