Lichid de ascita - determinari biochimice


Descriere

Cantitatea, in mod normal redusa, de lichid continut in spatiul dintre suprafata parietala si viscerala a seroaselor cavitatii pleurale, peritoneale, pericardice si articulare poate creste in cursul diverselor procese patologice locale sau de vecinatate, formand adevarate revarsate. Dupa mecanismele de producere si proprietatile fizico-chimice, revarsatele seroase se impart in transudate si exsudate. Transudatele se produc datorita unui obstacol mecanic circulator, pe cand exsudatele sunt consecinta diverselor procese inflamatorii sau neoplazice. Mecanismele patogene implicate in dezvoltarea transudatelor sunt reprezentate de perturbarea echilibrului dintre presiunea hidrostatica si presiunea coloidosmotica. Exsudatele inflamatorii, fata de care trebuie luat in considerare diagnosticul diferential cu procesele maligne, survin in contextul unei infectii tuberculoase, bacteriene sau in legatura cu o embolie pulmonara.

Pentru diagnosticul diferential intre exsudat si transudat, in practica se utilizeaza determinarea cantitatii de proteine din lichid, considerand ca o valoare a proteinelor totale sub 3 g/dL indica  un transudat, iar peste 3 g/dL indica un exsudat. Clasificarea revarsatului ca exsudat sau transudat este primul pas in stabilirea etiologiei acestuia. Alte investigatii biochimice recomandate pentru lichidul de ascita sunt: gradientul de albumina ascita/ser, colesterol, LDH, amilaza, trigliceride.

NOTA: determinarile biochimice din revarsate se efectueaza intotdeauna concomitent cu determinarile din sange; recoltarea sangelui trebuie facuta intr-un interval de timp foarte apropiat de momentul punctiei (+/- o jumatate de ora).

Diferentierea ascitelor aparute in asociere cu o boala primara benigna sau maligna, ca si diferentierea lichidelor de ascita infectate sau neinfectate, sunt de importanta cruciala pentru strategia diagnostica si terapeutica ulterioara. 83% din ascite sunt de cauza benigna, din care peste 90% se asociaza cu ciroza hepatica, iar restul cu alte cauze de hipertensiune portala (insuficienta cardiaca congestiva, sindromul Budd-Chiari, tromboza venei porte si venei hepatice), tuberculoza, pancreatita, lupusul eritematos sistemic, traumatisme, hipoalbuminemie, boli care afecteaza drenajul limfatic. Aproximativ 17% din ascite sunt de cauza maligna; dintre acestea 80% se asociaza cu afectare metastatica peritoneala (tumori de tract gastrointestinal, cancer ovarian, de san etc.), iar 20% sunt fara metastaze peritoneale, respectiv hepatocarcinom sau metastaze hepatice.

In unele cazuri poate fi prezenta o forma mixta de ascita, ca de exemplu, fie ciroza hepatica asociata cu peritonita bacteriana (prevalenta ascitei infectate la pacientii cu ciroza hepatica este de 20% in momentul spitalizarii) sau tuberculoasa, fie prezenta concomitenta a cirozei hepatice cu hepatomul.
Concentratia proteinelor totale in lichidul de ascita este influentata de concentratia proteinelor serice (relatie direct proportionala) si presiunea in vena porta, (relatie invers proportionala); depinde de asemenea de tratamentul diuretic. Un nivel cut-off de 2.5 g/dL permite clasificarea corecta conform conceptului transudat-exsudat in numai 56% din cazuri. Aceasta se datoreaza faptului ca proteinele totale sunt scazute in lichidele de ascita infectate desi este anticipata prezenta unui exsudat; pe de alta parte proteinele totale sunt crescute la pacientii cu insuficienta cardiaca la care se suspecteaza prezenta unui transudat. Niveluri scazute ale proteinelor totale apar in ciroza hepatica, carcinomul hepatocelular, in ascitele infectate; pacientii cu concentratii ale proteinelor totale <1 g/dL prezinta risc crescut de peritonita bacteriana spontana. Concentratii >3 g/dL sunt de obicei intalnite in peritonite bacteriene secundare, peritonitele tuberculoase, sindromul Budd-Chiari, ascita cardiaca si metastazele peritoneale (dar nu si in cazul in care exista simultan ciroza hepatica sau metastaze hepatice masive). Astfel concentratia proteinelor totale in lichidul de ascita este utila in mod special pentru administrarea profilactica de antibiotice pentru prevenirea peritonitei bacteriene spontane, diferentierea intre peritonita bacteriana spontana si cea secundara si in ascita din insuficienta cardiaca.

O valoare mai mare pentru diagnosticul diferential, decat conceptul transudat-exsudat, o are gradientul de albumina ser/ascita, deoarece gradientul albuminei se coreleaza direct cu hipertensiunea portala si, spre deosebire de determinarea proteinelor totale, nu este influentat de tratamentul diuretic sau paracenteza. Pacientii cu un gradient de albumina >1.1 g/dL pot avea hipertensiune portala, precum si forme mixte de ascita, carcinom hepatocelular sau metastaze hepatice. De asemenea determinarea colesterolului are cea mai mare utilitate diagnostica pentru diferentierea ascitelor de cauza non-maligna de ascitele de cauza maligna. Niveluri <45 mg/dL sugereaza o cauza hepatica, iar niveluri >45 mg/dL sugereaza o cauza peritoneala a ascitei.
Activitatea LDH-ului in lichidul de ascita provine din activitatea LDH-ului din granulocitele neutrofile sau din celulele tumorale. Astfel, in infectii si tumori concentratii crescute ale LDH-ului apar concomitent cu niveluri scazute ale glucozei.

Un raport amilaza din lichidul de ascita/amilaza serica >2 sugereaza pancreatita acuta.
In cazul ascitelor chiloase se pot determina in plus trigliceridele (nivelul trigliceridelor in ascita este mai mare decat in ser) sau electroforeza de lipoproteine (pentru detectarea chilomicronilor).
In afara testelor biochimice mentionate, un rol esential in diferentierea cauzelor benigne (portale/inflamatorii) de cele maligne il au numaratoarea de celule, examenul citologic pentru detectia celulelor tumorale, examenul bacteriologic, incluzand frotiuri colorate Gram/Ziehl-Neelsen si culturi pe medii aerobe si anaerobe; in functie de etiologia suspectata se pot adauga alte determinari biochimice (lipaza, bilirubina, glucoza) sau determinari de markeri tumorali in lichidul de ascita (in special CEA).


Recomandari

Recomandari pentru determinarea biochimiei lichidului de ascita:

- stabilirea etiologiei ascitei.

Pregatire pacient

Se aduce la cunostinta pacientului procedura de recoltare.

Metoda

Se foloseste metoda spectrofotometrica si imunoturbidimetrica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat -  lichid de ascita.

Recipient de recoltare
- flacon steril.

Volum proba - aproximativ 10 mL.

Cauze de respingere a probei - lichid vechi.

Prelucrare  necesara dupa recoltare - pentru determinari biochimice lichidul trebuie centrifugat si decantat in maxim 4 ore de la recoltare.

Stabilitate proba - 4 ore la temperatura camerei; 7 zile la  2-8° C; 6 luni la -20° C.



Limite si interferente

Ascitele benigne fara ciroza hepatica (sindrom Budd-Chiari, pancreatita, tuberculoza peritoneala) se pot prezenta ca exsudat.
Ascitele de origine maligna fara metastaze peritoneale se pot prezenta ca transudat; pe baza determinarii colesterolului se poate face diferentierea intre etiologia benigna si cea maligna; celulele tumorale nu sunt detectabile.

Atentie

Valorile rezultate la interpretarea analizelor pot sa difere de la un laborator la altul. Aceasta sectiune are caracter informativ. Garantia unei interpretari corecte poate fi oferita doar de laboratorul care a efectuat analizele.

Pentru a utiliza ghidul de interpretare al analizelor trebuie sa urmati pasii de mai jos.

  1. Selectati optiunea barbat / femei / copil in functie de persoana care a efectuat analiza;
  2. Introduceti valoarea din buletinul de analize in prima casuta;
  3. Selectati unitatea de masura a acesteia din a doua casuta (acolo unde este cazul);
  4. Apasati butonul "Interpreteaza" pentru a interpreta analiza

Interpreteaza aceasta analiza

barbat femeie copil pana in 12 ani
  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK