Bicarbonat (sange) sau rezerva alcalina

Descriere

Dioxidul de carbon total este alcatuit din CO₂ aflat in solutie sau legat de proteine, HCO₃^- , CO₃^2- si H₂CO₃. In practica, 80-90 % din CO₂ total este reprezentat de ionul bicarbonat (HCO₃^-).
Bicarbonatul constituie cea de a doua fractiune anionica plasmatica, de aceea concentratia sa este un indicator important al distributiei electrolitilor si al deficitului de anioni. Impreuna cu determinarea pH-ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul numeroaselor afectiuni insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica.
Cel mai frecvent, o valoare anormala a HCO₃^- semnifica o tulburare metabolica, mai degraba decat una respiratorie; astfel, scaderea HCO₃^- indica acidoza metabolica (ex.: diabet cu cetoacidoza) si cresterea HCO₃^- indica alcaloza metabolica (indusa, de exemplu, de varsaturi prelungite).
In acidoza respiratorie se produce ca mecanism compensator reabsorbtia HCO₃^- la nivelul tubilor renali, iar concentratia serica a HCO₃^- se modifica in functie de presiunea partiala a CO₂ (PaCO₂):
- in faza acuta HCO₃^- creste cu 1 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO₂;
- in faza cronica HCO₃^- creste cu 3.5 mmol/L pentru fiecare crestere cu 10mmHg a PaCO₂.
Pe de alta parte, in alcaloza respiratorie mecanismul compensator este reprezentat de cresterea excretiei renale a HCO₃^- , iar concentratia serica a HCO₃^- se modifica astfel:
- in faza acuta HCO₃^- scade cu 2 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO₂;
- in faza cronica HCO₃^- scade cu 5 mmol/L pentru fiecare scadere cu 10mmHg a PaCO₂.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea rezervei alcaline (HCO₃^-):

- impreuna cu determinarea pH-ului sanguin, dozarea bicarbonatului este utila in diagnosticul si tratamentul numeroaselor afectiuni insotite de tulburari ale echilibrului acido-bazic de cauza respiratorie sau metabolica.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial.

Metoda

Se foloseste metoda enzimatica (cu fosfoenolpiruvat carboxilaza).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Cantitate recoltata - cat permite vacuumul.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; tubul trebuie sa ramana inchis ermetic pana in momentul testarii, pentru a impiedica eliberarea CO₂ in atmosfera.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat si pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil cateva zile la 2-8^o C.

Limite si interferente

Interferente analitice:

In cazuri foarte rare prezenta gamapatiei, in special IgM (macroglobulinemia Waldenström) poate determina rezultate eronate.