Anticorpi Coxiella burnetii

Descriere

Coxiella burnetii, microorganismul ce cauzeaza febra Q, este un parazit extracelular, apartinand familiei Rickettsie.

Sursa de infectie cu Coxiella burnetii il reprezinta laptele bovinelor si ovinelor. De asemenea, studii recente au demonstrat ca soarecii sunt purtatori ai parazitului, dar si pisicile care sa hranesc cu acestia.

Infectia la om se realizeaza prin inhalarea particulelor de praf contaminate, a aerosolilor si prin manipularea si ingestia laptelui si a carnii infectate.

Perioada de incubatie a febrei Q este de aproximativ 2-3 saptamani. Simptomele sunt asemanatoare unei gripe.

Febra poate dura intre 7-14 zile. Boala poate progresa, ajungand pana la stadiul unei pneumonii atipice, ce poate determina sindromul de detresa respiratorie acuta, care poate fi letala.

In mod ocazional, febra Q poate cauza hepatita, de cele mai multe ori asimptomatica, sau poate deveni simptomatica, cu instalarea icterului, febrei, inflamatia ficatului si durere in ipocondrul drept.

Forma cronica a febrei Q este caracterizata prin inflamatia endocardului, ce poate aparea dupa luni sau ani de la infectie.

Netratata, endocardita poate fi fatala, insa daca tratamentul corect este initiat, rata mortalitatii scade sub 10%.

In cursul evolutie infectiei, membrana organismului sufera mutatii genetice in structura sa lipopolizaharida, denumite si variatie de faza.

Diferentierea dintre faza I si faza II a antigenului poate ajuta la determinarea infectiei cronice si a celei acute.

Este necesara testarea simultana a anticorpilor IgM si IgG pentru a determina prezenta anticorpilor din faza I sau II. Prezenta anticorpilor IgG in faza a II este un indice al formei acute a bolii.

Prezenta anticorpilor IgG in faza I se coreleaza cu existenta formei cronice.
In timpul formei acute, titrurile anticorpilor IgG specifice fazei II sunt mai crescute decat in faza I.
In timpul formei cronice, titrurile anticorpilor IgG specifice fazei I sunt mai crescute sau egale cu faza II.
In serurile acute timpurii, titrurile anticorpilor IgM specifice fazei II pot fi mai crescute sau pot aparea inainte de titrurile anticorpilor IgG din faza II.

Recomandari

Testul este recomandat in diagnosticarea febrei Q.

Pregatire pacient

Nu este necesara o pregatire prealabila.

Metoda

Se va folosi imunofluorescenta indirecta.

Limite si interferente

Testul detecteaza anticorpii totali, astfel ca nu permite diferentierea intre clasele de imunoglobuline IgG si IgM.

Rezultatul trebuie intotdeauna interpretat in contextul clinic al pacientului.