Tulburari de limbaj

Tulburarile de limbaj sunt dificultati care afecteaza intelegerea, exprimarea sau folosirea limbajului, vorbit ori scris.

Cele mai multe sunt diagnosticate in copilarie, cand limbajul si abilitatile de comunicare sunt in plina dezvoltare, dar ele pot aparea si la adult, de exemplu dupa un accident vascular cerebral, un traumatism cranian sau in unele boli neurologice.

Cel mai important lucru de clarificat de la inceput, pentru ca a produs multa suferinta de-a lungul timpului, este ca tulburarile de limbaj NU inseamna deficienta intelectuala.

In trecut, un copil care nu putea pronunta anumite sunete, care se balbaia sau avea dificultati la citit si scris era considerat, pe nedrept, mai putin inteligent.

Este o conceptie gresita, sa afirmi ca aceste dificultati tin de dezvoltarea sau functionarea limbajului, nu de nivelul de inteligenta. Multe dintre ele se amelioreaza semnificativ prin terapie logopedica inceputa cat mai devreme.

Tulburarile de limbaj sunt variate.
Tulburarile de pronuntie afecteaza rostirea unuia sau mai multor sunete, cea mai frecventa fiind dislalia (deformarea, inlocuirea sau omiterea unor sunete, precum R, S, Z sau L). Din aceeasi categorie fac parte rinolalia si dizartria, care au cauze diferite.

Tulburarile de ritm si fluenta includ balbaiala (balbismul), vorbirea prea rapida (tahilalia) si vorbirea prea lenta (bradilalia). Exista si tulburari de voce (disfonie, afonie), precum si tulburari ale limbajului scris, cum sunt dislexia (dificultatea de a citi), disgrafia (dificultatea de a scrie) si disortografia (dificultatea de a scrie corect).

Unele tulburari afecteaza dezvoltarea limbajului, copilul invatand sa vorbeasca mai greu sau avand dificultati in intelegerea ori exprimarea limbajului. Altele sunt dobandite, cum este afazia, care apare cel mai frecvent dupa un accident vascular cerebral sau alte afectiuni neurologice.

Fiecare tulburare are cauze, manifestari si metode de tratament specifice.

Un aspect linistitor, dar important de nuantat, este ca nu orice dificultate de vorbire la un copil mic e o problema.

Pana in jurul varstei de 4 - 4,5 ani, unele greseli de pronuntie sunt firesti, pentru ca aparatul fonoarticulator si sistemul nervos sunt inca in maturizare.

La fel, la prescolari poate aparea o balbaiala fiziologica, ocazionala, din decalajul dintre dorinta copilului de a spune repede ce gandeste si posibilitatile lui inca limitate de exprimare mai ales daca este insotita de tensiune, grimase sau evitarea vorbirii. - aceasta nu intra in sfera patologicului.

Exista insa semne care cer atentia unui specialist: copilul nu spune niciun cuvant cu sens pana la 18 luni; continua sa pronunte gresit sunetele dupa 4 ani; balbaiala persista sau se agraveaza; sau pare ca nu intelege cerinte simple potrivite varstei; apar dificultati semnificative care afecteaza invatarea. 

In aceste situatii, o evaluare la logoped este binevenita.

Un principiu de baza in logopedie este ca eficienta corectarii este cu atat mai mare cu cat terapia incepe mai devreme.

Motivul este simplu: orice tulburare de limbaj netratata se poate consolida ca o deprindere gresita in timp si va fi mai greu de corectat ulterior.

Dincolo de vorbire, aceste dificultati pot afecta increderea in sine, relatiile cu ceilalti copii, comportamentul si rezultatele scolare. Un copil care se balbaie sau care nu poate citi bine poate trai rusine, frustrare si anxietate, iar dificultatile de scris-citit netratate pot duce la rezultate scolare slabe.

De aceea, nu este recomandat sa fie ignorata o dificultate de limbaj care persista.

Interventia timpurie creste sansele unei recuperari complete sau semnificative, iar implicarea parintilor in exercitiile recomandate de logoped contribuie esential la succesul terapiei.

Evaluarea unui copil cu suspiciune de tulburare de limbaj incepe, de regula, cu o evaluare logopedica, iar tratamentul consta in principal in terapie logopedica adaptata tipului de tulburare si varstei.

La copiii mici, sedintele au adesea forma unor jocuri si includ exercitii pentru pronuntie, respiratie, auz fonematic si stimularea limbajului. 

Uneori, intarzierea de limbaj poate ascunde o problema de auz sau o tulburare de neurodezvoltare (de exemplu autismul sau ADHD-ul), motiv pentru care poate fi necesara o evaluare multidisciplinara.

Rolul parintilor este esential. Familia este primul mediu in care copilul invata sa comunice, iar incurajarea, modelul verbal corect si implicarea in exercitiile recomandate de logoped contribuie semnificativ la succesul terapiei. Cititul impreuna, povestile si conversatiile zilnice stimuleaza dezvoltarea limbajului, in timp ce ironizarea, criticarea sau grabirea copilului atunci cand vorbeste pot accentua dificultatile.

Pentru orice suspiciune de tulburare de limbaj, cel mai bun pas este consultul unui specialist. Evaluarea si interventia incepute la timp cresc sansele unei evolutii favorabile si pot preveni dificultatile emotionale, sociale si scolare pe termen lung.