Oreionul (parotidita epidemica sau infectia urliana)


Generalitati

Sus
Oreionul (parotidita epidemica sau infectia urliana) Vezi galerie foto

Parotidita epidemica (oreionul) este o boala infecto-contagioasa acuta, produsa de virusul urlian, care determina inflamarea glandelor salivare. Cea mai frecventa localizare este la nivelul glandelor salivare parotide. Aceasta boala infecto-contagioasa data de virusul urlian, afecteaza pe langa glandele salivare (cel mai frecvent parotide) si pancreasul, sistemul nervos si organele genitale.

Simptome

Sus

Incubatia este de aproximativ 14-18 zile. Simptomele initiale includ durerea de gat (odinofagie) sau urechi, pierderea poftei de mancare (inapetenta), oboseala, cefalee, febra moderata. In formele severe debutul poate fi brusc, cu febra ridicata, frisoane, varsaturi. Tumefierea glandelor parotide (uni- sau bilaterala) confera aspectul caracteristic de facies de ''para''. Uneori sunt afectate si celelalte glande salivare (sublinguale si submaxilara). Pana la 40% din cazuri pot fi asimptomatice.

Debutul bolii este brusc cu febra 38-39C, dureri de cap, dureri musculare, tensiune dureroasa a lojii parotidiene, de obicei bilateral, laringita catarala, dureri la masticatie, secretia salivara este redusa, limba este incarcata cu miros fetid. Tumefactia cedeaza in 7-10 zile fara sa supureze. La 5-12 zile de la afectarea parotidelor pot apare localizari extrasalivare de tipul orhitei urliene uni sau bilaterala la baieti, cu dureri in testicul si cresterea brusca a temperaturii, greata, varsaturi, agitatie, cu regresie in 10 zile. La fete, complicatia care poate aparea este ooforita, cu dureri in abdomenul inferior prin inflamarea ovarului. La ambele sexe, se pot intalni si urmatoarele complicatii, ca de exemplu mastita, pancreatita sau afectarea sistemului nervos cu meningita, encefalita sau mielita urliana.

Virusul poate afecta gonadele (glandele sexuale), pancreasul si sistemul nervos. Pana la 40% dintre baietii infectati cu oreion dupa pubertate prezinta o tumefiere dureroasa a testiculelor, numita orhita, care in cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare dupa o saptamana de boala, pacientul acuzand greturi, varsaturi si dureri intense localizate in etajul superior al abdomenului; de obicei evolueaza spre vindecare totala. Complicatiile nervoase (meningita, encefalita) pot apare fara parotidita asociata, fiind urmate de sechele pe termen lung (surditate).

Complicatii

Sus

Virusul poate afecta gonadele (glandele sexuale), pancreasul si sistemul nervos. La 5-12 zile de la afectarea parotidelor pot apare localizari extrasalivare de tipul orhitei urliene uni sau bilaterala la baieti, cu dureri in testicul si cresterea brusca a temperaturii, greata, varsaturi, agitatie, cu regresie in 10 zile. Pana la 40% dintre baietii infectati cu oreion dupa pubertate prezinta o tumefiere dureroasa a testiculelor, numita orhita, care in cazuri rare poate determina sterilitate.
La fete, complicatia care poate aparea este ooforita, cu dureri in abdomenul inferior prin inflamarea ovarului. La ambele sexe, se pot intalni si urmatoarele complicatii, ca de exemplu mastita, pancreatita sau afectarea sistemului nervos cu meningita, encefalita sau mielita urliana.
Pancreatita poate apare dupa o saptamana de boala, pacientul acuzand greturi, varsaturi si dureri intense localizate in etajul superior al abdomenului; de obicei evolueaza spre vindecare totala.
Complicatiile nervoase (meningita, encefalita) pot apare fara parotidita asociata, fiind urmate de sechele pe termen lung (surditate).

Mod de transmitere

Sus

Transmiterea este pe cale respiratorie, prin picaturi de secretii respiratorii si rar prin contactul cu obiecte (jucarii, vesela) contaminate cu saliva. Perioada de contagiune incepe cu 6 zile inainte de aparitia simptomelor, transmiterea bolii necesitand un contact prelungit cu cel infectat. Contagiozitatea este de 3 zile inainte si 4 zile dupa debutul bolii. Boala este mai frecventa la copiii intre 5-14 ani, in special iarna si primavara. Sursele de infectie sunt bolnavii sau cei cu infectii inaparente.

Tratament

Sus

Tratamentul este simptomatic. Imunizarea activa se face cu vaccin cu virus viu atenuat, utilizat ca trivaccin in asociere cu cel antirujeolic si antirubeolic. Se recomanda izolarea pacientului timp de 14 zile la domiciliu sau la spital, repausul la pat se mentine 10-14 zile.
Dieta va fi suplimentata cu alimente cu valoare nutritiva ridicata, mai ales lichide sau semisolide la inceput, iar in caz de pancreatita fara dulciuri, fainoase sau grasimi. Deoarece foarte rar s-au semnalat cazuri de diabet, ca urmare a pancreatitei urliene, se recomanda evitarea unui regim alimentar bogat in glucide.
Boala se declara obligatoriu numeric si se face dezinfectia continua si terminala.

56598 vizualizari, 13 Iunie 2005

Citeste si

Arhiva

Nu sunt articole inrudite