Implicatiile fumatului in patologia orala

Din ce in ce mai multe dovezi indica fumatul ca factor major de risc pentru parodontopatii (afectiuni ale tesuturilor de sustinere ale dintilor). Fumatul afecteaza prevalenta, extinderea si severitatea acestor afectiuni. Diverse studii realizate in America si Europa arata o prevalenta de 1,5 pana la 7,3 ori mai mare a parodontopatiilor la fumatori fata de nefumatori. De asemenea numarul de ani in care persoana a fumat este un factor semnificativ in pierderea dintilor, gravitatea cariilor coronare si de colet.
Mecanismele prin care fumatul actioneaza in boala parodontala nu sunt deplin elucidate. S-a demonstrat ca exista o modificare calitativa a microorganismelor implicate in producerea bolii parodontale la fumatori. De asemenea fumatul produce si o diminuare a raspunsului imun local prin scaderea numarului si afectarea functiilor neutrofilelor (celule de aparare) si o diminuare a producerii de anticorpi. S-a demonstrat si cresterea nivelului unor enzime cu rol distructiv tisular in conditiile afectarii microcirculatiei locale cu diminuarea aportului de sange si nutrienti.

De mare interes este si implicarea fumatului in aparitia cancerului in sfera oro-maxilo-faciala. Cancerul oral are o frecventa de 5% din totalul cancerelor, frecventa aparitiei fiind in continua crestere.
Studii realizate de diversi autori privind etiologia cancerului oral indica faptul ca tutunul, consumat sub diferite forme are un rol important in acest sens. 90% din pacientii cu cancer oral consuma tutun (tigarete, pipa, trabuc, tutun de mestecat). Fumatul tigaretelor pare a fi mai nociv decat al trabucului sau pipei. Diverse studii arata ca barbatii care fumeaza prezinta un risc de 30 de ori mai mare decat nefumatorii in declansarea tumorilor maligne orale, in timp ce fostii fumatori prezinta un risc de 9 ori mai mare decat nefumatorii.
S-a demonstrat o crestere a incidentei cancerului oral la femei in ultimii ani si o scadere la barbati in conditiile in care procentul barbatilor care au renuntat la fumat este mai mare decat cel al femeilor. Studiile arata ca aproximativ 90% din decesele provocate de cancerul oro-faringian la persoanele de sex masculin pot fi atribuite fumatului (la femei procentul este de 61%).

Ca si in cazul afectiunilor parodontale mecanismele de actiune nu sunt total cunoscute, ceea ce face ca tutunul sa fie considerat factor de risc si nu factor cauzal. Astfel, exista o relatie bine stabilita intre aparitia cancerului de buza si fumatul pipei, desi nu se poate evalua cu precizie riscul datorat caldurii produse comparativ cu riscul pe care-l prezinta materialul din care este realizata pipa sau continutul tutunului folosit.
S-ar parea ca tutunul determina distrugerea celulelor din mucoasa orala si oro-faringiana cauzand cresterea rapida a unor celule anormale in cursul proceselor de reparatie tisulara. Cercetari clinice si experimentale au demonstrat implicarea in aparitia cancerului oral a unor substante chimice ce determina modificari ale ADN-ului celular cu producerea de celule mutante. Aceste substante sunt reprezentate de gudroanele rezultate in urma arderii tutunului si a foitei de tigara in care au fost identificate aproximativ 12 hidrocarburi aromatice policiclice cu efect carcinogenetic (cele mai cunoscute fiind benz-antracenul, benzpirenul, metil-colantrenul).
Riscul aparitiei cancerului oral este in principal legat de numarul de tigari consumate pe zi precum si de perioada de timp in care s-a practicat fumatul. Riscul unui fost fumator de a dezvolta un cancer in sfera orala devine egal cu cel al unui nefumator abia dupa 10 ani de la renuntarea la fumat.

Este important de subliniat si importanta fumatului pasiv in aparitia cancerului, in conditiile in care in fluidele tisulare (implicit saliva) ale nefumatorului expus pot fi identificati constituentii fumului de tigara si diferiti metaboliti.
Toate aceste date justifica preocuparea serviciilor de sanatate pentru demararea unor campanii nationale anti-fumat, in conditiile in care efectele nocive ale fumatului pot fi diminuate sau chiar stopate.


Autor: Dr. Raluca Boatca, medic stomatolog, competenta chirurgie dento-alveolara
Clinica Stomatologica Velvet Dental