Faringita bacteriana - informatii esentiale

In etiologia faringitei bacteriene sunt implicatie diverse bacterii. Cel mai adesea este vorba de streptococul beta hemolitic de grup A. Denumirea aceasta se datoreaza comportamentului particular pe care il are in mediiile de cultura, acela de a determina zone extinse de hemoliza pe placile cu sange agar. Acest comportament ajuta foarte mult la identificarea microbiologica. Streptococii au particularitati care ii fac foarte susceptibili la a coloniza epiteliul faringian. Ei sunt capabili sa adere la mucoasa regiunii prin adezine, ceea ce favorizeaza foarte mult dezvoltarea lor la acest nivel.

Streptococii se transmit interuman pe calea picaturilor de saliva, fiind favorizata de aglomeratiile umane. In regiunile cu clima temperata, infectia se transmite mai frecvent in timpul iernii, probabil datorita tendintei oamenilor de a petrece mai mult timp in interior.
Alte bacterii implicate in aparitia faringitei bacteriene sunt:

1. Streptococii de grup C si de grup G
Determina faringita similara din punct de vedere clinic cu cea a streptococilor de grup A, insa evolutia poate fi spre agravare. Ei sunt mai degraba intalniti in cazul adultilor si mai putin la copii.

2. Neisseria gorrhoeae
Faringita apare ca o boala cu transmitere sexuala, prin contactul sexual oral, si este adesea asimptomatica.

3. Mycoplasma pneumonia
Devine din ce in ce mai frecvent implicat in faringite si adesea este raspunzator si de importante leziuni pulmonare, nu doar faringiene.
4. Specii de Yersinia

5. Corynebacterium diphteriae
Este relativ rar implicat in etiologia faringitelor, datorita programului de imunizari antidifteric. Daca apare o astfel de afectiune insa, ea este insotita si de semne si simptome pulmonare, stridor si tuse latratoare.

6. Chlamydia trachomatis si Chlamydophila pneumoniae
Sunt agenti rar implicati, insa nu trebuie neglijati, mai ales la adultii activi sexual.

Simptomele sugetive pentru o faringita bacteriana sunt:
- Durere in gat, cu debut brusc
- Odinofagie
- Cefalee
- Greata, varsaturi, dureri abdominal
- Stare generala alterata
- Mialgii si/sau artralgii

In general, aceste simptome au intensitate medie. In cazul in care apare exantem cutanat, conjunctivita, leziuni ulcerative, stomatita anterioara si diaree, ar trebuie luate in calcul si alte diagnostice posibile.

Anamneza este cea care incepe investigarea clinica a pacientului. Medicul poate afla astfel care sunt simptomele si care a fost debutul lor, care este istoricul medical al pacientului si daca acesta este primul episod sau au mai existat astfel de probleme in antecedente.
Examenul fizic general poate evidentia:
- Febra
- Eritem faringoamigdalian
- Uvula edematiata si inrosita
- Limfadenopatie locoregionala (ganglioni cervicali durerosi)
- Petesii localizate la nivelul palatului
- Rash scarlatiniform

Informatiile obtinute, atat in cadrul anamnezei cat si al examenului fizic, pot orienta diagnosticul si ajuta clinicianul in realizarea diagnosticului diferential.
Cele mai frecvente afectiuni incluse in acest diagnostic sunt reprezentate de:
- Faringita virala
- Mononucleoza infectioasa
- Abcesul periamigdalian
- Epiglotita
- Crup sau laringotraheobronsita
- Abces retrofaringian

Investigarea paraclinica a pacientului suspectat de faringita bacteriana include recoltarea de culturi din gat si dezvoltarea lor pe medii speciale, cu scopul identificarii agentului implicat in infectie. Culturile se recolteaza pe mediu steril, de preferat din regiunea posterioara a faringelui si amigdalelor.

Alte investigatii nu sunt necesare, decat daca diagnosticul nu este clar si trebuie in continuare diferentiata o posibila faringita bacteriana de supuratii, sinuzite si faringite. In aceste cazuri se pot realiza explorari imagistice: tomograf computerizat (CT), radiografii simple de regiune cervicala.

Tratamentul faringitei bacteriene nu trebuie inceput decat dupa ce medicul stabileste cu precizie etiologia bolii. In cazul in care se dovedeste ca, de fapt, nu este faringita bacteriana, ci virala si se practica tratament antibiotic, se face o mare greseala ce poate predispune la complicatii deoarece este perturbata flora bacteriana normala. Pacientul cu suspiciune de faringita trebuie consultat de un medic infectionist si de catre un otolaringolog, pentru a se stabili cu precizie caracterul bolii.

Faringita bacteriana necomplicata este o afectiune ce beneficiaza de tratament antibiotic. Scopul administrarii acestuia este eradicarea infectiei, reducerea morbiditatilor si prevenirea aparitiei complicatiilor. Antibioticul este prescris in functie de rezultatul antibiogramei, care stabileste sensibilitatea germenilor la numeroase clase de antibiotice. In cazul faringitei cu streptococ de grupa A se poate administra cu succes penicilina, amoxicilina. Tetraciclinele si trimetoprim/sulfametoxazol ar trebui evitate deoarece exista o rezistenta din ce in ce mai crescuta la acestea.

Exista numeroase cazuri de faringita autolimitanta, care se rezolva spontan, fara sa fie nevoie de tratament specific.
Specialistii recomanda cateva masuri ce pot ameliora durerea si starea generala, pana la remiterea bolii de fond:

1. Consumarea unor cantitati crescute de lichide calde sau fierbinti, de preferat ceaiuri cu lamaie, indulcite cu miere.

2. Efectuarea gargarei cu apa sarata (apa potabila in care s-a dizolvat o jumatate de lingura de sare la un pahar) de cateva ori pe zi.

3. Folosirea unui umidificator sau vaporizator care sa va tina gatul cat mai umed, pentru a se elimina senzatia dureroasa.

4. Consumarea lichidelor reci.

5. Consumarea acadelelor pentru a mai atenua din disconfortul local. Acestea nu trebui oferite copiilor mici deoarece exista riscul de inghitire si asfixie.

6. Administrarea de analgetice si antipiretice care se pot elibera fara prescriptie medicala, cum ar fi acetaminofen (paracetamol). Specialistii insista ca aspirina sa nu fie administrata copiilor deoarece poate declansa o complicatie cu prognostic nefavorabil, anume sindromul Reye. Aparitia lui este cu atat mai posibila cu cat etiologia faringitei nu era bacteriana, ci virala.

Majoritatea faringitelor au evolutie autolimitanta si trec de la sine intr-o saptamana. Administrarea tratamentului corect poate scurta insa evolutia bolii la doar cateva zile, reducand astfel semnificativ disconfortul general al pacientului.

Cele mai frecvente complicatii ale faringitelor bacteriene includ:
- Tumefactie semnificativa si obstructie a cailor respiratorii superioare
- Formarea unor abcese periamigdaliene sau retrofaringiene
- Sinuzita
- Otita medie
- Mastoidita
- Limfadenita cervicala

Complicatiile faringitelor cu streptococ betahemolitic de grup A pot fi sistemice si includ:

1. Aparitia bolilor valvulare cardiace - cel mai adesea este afectata valva mitrala, ajungandu-se la stenoza sau regurgitare mitrala.
2. Glomerulonefrita poststreptococica - apare la 1-3 saptamani de la o faringita netratata. Pacientii vor avea hematurie, edeme gambiere si hipertensiune arteriala.

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic, in vederea realizarii investigatiilor de specialitate si initierii unui tratament prompt, in cazul in care prezinta semne si simptome sugestive pentru faringita, mai ales daca aceasta nu trece in cateva zile, sau se agraveaza cu febra, adenopatie regionala sau eruptii cutanate.