Aspecte care definesc profilul farmacistului

Consideram necesar sa definim notiunea de medicament si aceasta pentru a avea o optica unitara asupra acestei entitati chimice, extrem de elaborate in care s-a investit o mare cantitate de energie stiintifica si materiala. Medicamentul poate fi definit prin urmatorii parametri:

- Structura chimica;
- Relatie structura - activitate biologica;
- Interactii electronice induse sau electromere in/intre structurile asociate;
- Efecte benefice si/sau toxice, cuantificarea lor ca urmare a interactiilor ireversibile dintre medicament si proteina celulara;
- Formele de tranzitie prin care poate trece sau nu molecula activa si daca una din formele de tranzitie este adevaratul medicament sau molecula mama;
- Procesele metabolice de rupere si refacere de legaturi chimice;
- Natura fragmentelor posibile, rezultate in urma activitatii metabolice;
- Translocarea acestor fragmente prin sitele membranare specifice;
- Forma farmaceutica adecvata scopului urmarit;
- Cunoasterea starilor metastabile prin care poate trece molecula activa;
- Dirijarea principiului activ, pe o perioada limitata sau continua, catre receptorii specifici, adica o dirijare catre teritoriul interesat, cu alte cuvinte, vectorizarea principiului activ;
- Fixarea corecta a timpului de administrare (cronobiologie), in functie de structura moleculei active, de subiect si de stadiul bolii;
- Cunoasterea cat mai exacta a valorii raportului actiune benefica/actiune toxica, valoare ce trebuie sa fie neaparat supraunitara;
- Cunoasterea timpului de injumatatire a moleculei active;
- Daca medicamentul poate induce sau nu independenta.

Evolutia notiunii de medicament, in ultimii 30-40 de ani, a insemnat mai mult decat s-a realizat in ultimii 200-300 de ani.
Medicamentul are mii de fete, niciuna independenta fata de cealalta. Astazi, aproape toate medicamentele sunt suspectate de actiune imunotoxica, unele chiar cu potential nefast. Imunosupresia indusa de unele (si nu putine) medicamente explica cauza infectiilor bacteriene, virale, fungice si chiar scaderea sau anularea apararii naturale a organismului impotriva cancerului.
Daca timpul de administrare a medicamentelor nu este bine stapanit, atunci placa turnanta a biotransformarii hepatice prin citocromul P 450, duce la un tablou de supradozaj.

Notiunea de farmacist clinician impune farmacistului obligatia profesionala de a ordona asocierea medicamentelor cu structuri diferite, inscrise intr-o prescriptie medicala, tinand seama de relatia dintre structura chimica si activitatea biologica, de metastabilitatea moleculei active, de raportul concentratiilor si dozelor administrate, chiar daca medicul scrie un anumit tip de administrare si acest lucru se obtine printr-o cooperare discreta si colegiala cu medicul in cauza.
Farmacistul are obligatia, printre altele, sa conserve medicamentul (un domeniu stiintific extrem de complex) in ideea de a pastra intacta activitatea terapeutica a moleculei active.
Din putinele notiuni expuse, reiese ca farmacistul, persoana cu studii academice si cu responsabilitati majore in actul terapeutic, nu poate fi considerat un comerciant, el fiind persoana care reprezinta turnoverul ultim si care este hotarator in vindecarea sau nonvindecarea starii patologice.
Farmacistul este singurul specialist care a avut dintotdeauna si trebuie sa aiba in continuare monopolul medicamentului pentru ca, printre multele atributii si raspunderi pe care le incumba profesiunea sa, el stapaneste toxicologia si securitatea medicamentului.

Autor: Dr. Farm. D. Hurduc
Sursa: Revista Galenus