Stii sa-ti intelegi copilul?

Vad adesea parinti si copii inclestati intr-o batalie de vointe, in dispute verbale, ba chiar lovindu-se unii pe altii, facand cu totii greseli peste greseli din care nimeni nu are nimic de castigat. Si imi pare rau sa ii vad asa suparati, ori furiosi, ori plictisiti, in loc sa-si zambeasca, sa se bucure din plin de clipele petrecute impreuna, cand stiu ce simplu ar putea sa fie daca lucrurile ar sta altfel.

Uneori e nevoie doar de un simplu cuvant, alteori doar de un zambet. Imi vin la consultatii oameni in toata firea care nu se mai inteleg cu parintii lor, nefericiti, care par ca nu-si pot gasi fericirea si multumirea de sine. Vin parinti care se plang de copiii lor cu care „nu stiu ce sa se mai faca” si, de fapt, copiii n-au nimic. Doar ca nu stiu cum sa comunice unii cu altii.

Si vreau sa ii ajut atat cat pot. Cat ma pricep. Cu o conditie: daca si ei vor sa se ajute, daca vor sa schimbe ceva incepand cu ei insisi si abia apoi cerandu-le si celorlalti sa se schimbe. Aceasta este partea cea mai grea. Nu vin cu solutii miraculoase, cu metode de disciplinare nemaivazute si nemaiauzite – unii s-ar putea sa fie surprinsi. Nu exista asa ceva, nici nu este nevoie.

Exista numai niste principii educationale universal valabile pe care trebuie sa le aplicam cu dragoste si din dorinta de a ne cunoaste copilul. Un parinte e ca un antrenor – isi pregateste copilul pentru viata, sa se descurce in societate, sa traiasca pe picioarele lui, sa convietuiasca frumos, in armonie cu ceilalti, sa isi faca un rost in viata si sa fie fericit. Fiecare greseala pe care o face se va rasfrange asupra copilului.

Fiecare antrenament ratat se va razbuna odata. Un antrenor sportiv bun, cu performante, poate fi un exemplu, metaforic vorbind. El creste generatii intregi de sportivi pe care ii transforma in campioni, desi niciunul nu este la fel cu ceilalti.
De ce? Pentru ca il evalueaza pe fiecare cu atentie, din start, si stie cum sa-si aplice metodele, adaptandu-le in functie de fiecare sportiv pe care il are pe mana. Il cunoaste, il intelege, il motiveaza, il ajuta, il creste. Asa e si in viata. Suntem, ne place ori nu, rezultatul propriei copilarii.

Autor: Irina Petrea
Sursa: Revista Sanatatea copilului