Tusea convulsiva (tusea magareasca)

Tusea convulsiva este o boala infectioasa si contagioasa, caracterizata zilnic printr-o tuse chinuitoare, caracteristica, ce dureaza cateva saptamani. Germenul care o produce este un cocobacil numit Haemophiluspertusis sau Bordetella pertusis.

Izvorul de infectie il constituie bolnavul de tuse convulsiva, care este contagios timp de 6 saptamani de la inceputul bolii. Transmiterea se face direct, prin aer, prin picaturile ce se proiecteaza in timpul tusei. Contagiozitatea bolii este foarte mare. Atinge indeosebi copiii, din momentul nasterii si pana la 7 ani. Nou-nascutul nu are imunitate transmisa de la mama. La sugar boala imbraca o forma grava, daca nu a fost vaccinat. De asemenea, este grava la orice copil debilitat. Gravitatea bolii se datoreste intensitatii spasmului tusei, bronhopneumoniilor secundare, reactiilor encefalitice. La adulti, boala se intalneste foarte rar. Imbolnavirea lasa imunitate solida si de durata.

Dureaza intre 7 zile si 14 zile. In timpul incubatiei nu apare vreun semn deosebit.
Boala evolueaza in 3 faze.
Faza de invazie (de debut, catarala) dureaza 7-10 zile. Inceputul este inselator, asemanandu-se ca o infectie banala a nasului si gatului. La inceput tusea este necaracteristica, dar devine din ce in ce mai frecventa si rebela la calmantele tusei. In acest stadiu boala este greu de recunoscut. Din pacate, in zilele respective contagiozitatea bolii este cea mai mare.
Faza de chinte (de stare, stadiul convulsiv). Tusea devine din ce in ce mai frecventa, spastica, pana apar accesele caracteristice: copilul tuseste sacadat, de 10 pana la 20 de ori, din ce in ce mai repede pana ce respiratia se opreste in expiratie; copilul se roseste si chiar se invineteste; este ceea ce se numeste chinta.

Dupa mai multe sacade de tuse urmeaza o inspiratie profunda, suieratoare, pe care autorii au asemanat-o cu zbieretul de magar, cantecul de cocos sau cu cotcodacitul gainilor; etapa inspiratorie poarta numele de repriza. Mai multe chinte si mai multe reprize formeaza un acces de tuse. Accesul de tuse este zguduitor, chinuitor, copilul se agita, este rosu la fata. Accesul se termina cu o expectoratie constituita din secretii si mucozitati alburii, vascoase, lipicioase, de multe ori copilul varsa. Accesele de tuse sunt variabile ca numar; in formele usoare cateva, in formele grave de zeci de ori, mai ales noaptea spre dimineata. Apogeul frecventei este spre a 3-a saptamana a bolii, in intervalul dintre accese, starea copilului este buna. Temperatura este normala; in caz ca apare febra, trebuie banuita o complicatie. Din cauza efortului de tuse copilul lacrimeaza, are conjunctivele rosii, pleoapele sunt umflate, iar fata se buhaieste. La copiii la care au aparut incisivii inferiori, se poate produce o ulceratie a fraului limbii, semn caracteristic al bolii. Uneori crizele apar la alimentatie, plans, schimbari de temperatura, fum etc.
Faza de convalescenta (de declin) apare spre a 5-a saptamana si se caracterizeaza prin rarirea si atenuarea acceselor de tuse. Totusi in lunile care urmeaza, cu ocazia infectiilor banale ale cailor respiratorii, tusea reapare, imbracand alura convulsiva.
Copiii mai nervosi pot tusi in acest fel multa vreme.
Diagnostic. In caz de crize tipice de tuse diagnosticul este usor de precizat. In schimb in formele atipice, usoare, care survin de obicei la copiii vaccinati, diagnosticul diferential este dificil. Unele pneumonii virale se confunda adesea cu tusea convulsiva (tuse asemanatoare, prelungita, leucocitoza, limfocitoza). De asemenea, se poate confunda cu mucoviscidoza.
Complicatii. Apar mai ales la sugari, la care boala este foarte grava. Daca febra depaseste 38,3°C se poate banui o complicatie pulmonara (bronhopneumonie, atelectazii, emfizem mediastinal, diseminarea unei tuberculoze preexistente, bronsiectazie), se pot ivi hemoragii (epistaxis, hemoptizie, hemoragii ale conjunctivelor, hemoragii cerebrale), toate fiind de origine mecanica. Convulsiile (exceptional de rare) pot fi date de asfixie sau de hemoragii cerebrale; pot aparea de asemenea in cadrul encefalitei. Cea mai frecventa cauza de deces este pneumonia.

Tusea convulsiva este o boala cu declarare obligatorie. Izolarea la domiciliu se impune timp de 30 de zile de la inceputul chintelor sau 5-6 saptamani daca a fost surprinsa din faza de invazie.

Vaccinarea este mijlocul cel mai eficace de profilaxie. La noi in tara, vaccinarea antipeitusis (A.R) se face cu vaccin asociat (Di-Te-Per - Difteric-Tetanic-Pertusis). Parintii sunt datori sa se prezinte la medicul de familie atunci cand se planifica vaccinarea respectiva. Rareori se intalnesc incidente si accidente dupa vaccinare. La copiii la care dupa prima sau a doua vaccinare cu Di-Te-Per a aparut un simptom neurologic, se va face in viitor bivaccin (Di-Te). De altfel, este recomandabil ca la copiii care au "suferit" la nastere (scorul Apgar mic) sa se faca vaccin fara fractiunea Pertusis (Per).

Se face cu antibiotice si cu medicamente linistitoare ale tusei. Antibioticele care s-au folosit in tratamentul tusei convulsive sunt eritromicina si ampicilina. Ampicilina este cel mai bine tolerata de sugari, dar este mai putin eficace decat eritromicina sau rovamicina, care se folosesc, de preferinta, in ultimul timp. Durata tratamentului este minim 8 zile.

In ceea ce priveste medicamentele linistitoare ale tusei, lista este lunga; din pacate eficacitatea lor este foarte redusa, iar multe dintre ele sunt contraindicate la sugar si copilul mic. Se vor evita supradozarile si prescriptiile de medicamente asociate pentru ca pot duce la deprimarea centrilor respiratori, stare de somnolenta permanenta. Alimentatia va fi formata mai mult din lichide, dar cu valoare nutritiva corespunzatoare. Se vor da mese mai dese; dupa chinta se va incerca sa se dea copilului sa manance.

Complicatiile sunt grave si se trateaza in spital. Complicatiile pulmonare sunt cele mai frecvente; cele nervoase sunt mult mai rare, dar foarte grave.