Hepatita B
Hepatita cu virus B este o boala contagioasa, cu transmitere parenterala (prin sange si fluide corporale), mai des intalnita la adulti, dar care poate sa apara si la copii (in special la adolescenti).
Etiologie (cauze)
Hepatita B apare in urmatoarele circumstante:
Hepatita cu virus B este mult mai periculoasa la copiii mici decat la adulti. Aproximativ 90% dintre copiii mai mici de 1 an si 30% dintre copiii intre 1 si 5 ani, infectati cu virusul B, vor dezvolta hepatita cronica. In schimb doar 3% dintre adolescenti si 6-10% dintre adultii imunocompetenti vor dezvolta o infectie cronica cu virus B.
Majoritatea copiilor peste 12 ani si adultii imunocompetenti (cu sistem imunitar corespunzator), vor elimina din organism virusul intr-un interval de 2-6 luni de la debutul bolii si pot fi considerati vindecati si necontagiosi.
Un procent dintre cei care nu reusesc sa elimine virusul intr-un interval de 1 an de la infectare, vor ramane purtatori cronici si pot dezvolta la un moment dat hepatita cronica.
Diagnosticul hepatitei B
Diagnosticul de certitudine al hepatitei B se realizeaza prin efectuarea unor teste de sange specifice (antigen HBs, antigen HBc, antigen Hbe, care semnaleaza prezenta virusului in sange si anticorpii anti HBs care arata raspunsul organismului la contactul cu virusul).
Exista si alte investigatii care ajuta la stabilirea diagnosticului si evolutiei bolii (ecografia abdominala, punctia-bioptica a ficatului, etc).
Simptome
Copiii cu hepatita B prezinta de obicei simptome destul de putine si necaracteristice, dintre acestea amintim:
Profilaxia hepatitei cu virus B
Una dintre metodele cele mai eficiente in profilaxia bolii, este administrarea vaccinului impotriva virusului B.
Vaccinul poate fi administrat inca de la nastere, in 3 doze succesive (prima doza intre nastere si 2 luni, a doua doza intre 4-6 luni si ultima doza in intervalul 12-18 lun). Acesta confera o protectie pentru aproximativ 15 ani, urmand sa fie administrat din nou dupa acest interval.
In cazul copiiilor nascuti din mame infectate cu virusul hepatic B, se recomanda administrarea imunoglobulinelor gamma specifice imediat dupa nastere, pentru a scadea riscul contactarii bolii.
Administrarea imunoglobulinelor este urmata de efectuarea vaccinului in primele 12 ore de la nastere, urmand ca celelalte doze sa fie administrate la 6 si respectiv 12 luni de la nastere.
Este important sa se stie ca in cazul mamelor cu hepatita B este recomandata nasterea prin operatie cezariana (scade riscul transmiterii virusului prin evitarea contactului cu secretiile vaginale contaminate). De asemenea, alaptatul este contraindicat deoarece virusul este secretat si la acest nivel si creste riscul imbolnavirii.
Tratament
Tratamentul etiologic al hepatitei cu virus B consta in administrarea interferonului (imunomodulator, antiviral, antitumoral) in asociere cu lamivudina sau ribavirina (medicamente antivirale).
Se pot incerca sau asocia si tratamente naturiste (ceaiuri, diete sau alte produse). Regimul alimentar recomandat in hepatite este unul de crutare (de protectie a ficatului), insa nu trebuie sa fie unul radical. Se pot consuma majoritatea alimentelor incluse intr-o dieta sanatoasa, insa sunt interzise alcoolul, fumatul si medicamentele hepatotoxice.
-
Interpretare simptome
semnificatia simptomelor si afectiunile probabile
Afla acum