Bulimia nervoasa

Incearca sa gasesti un medic nutritionist care o poate ajuta printr-o dieta sanatoasa si stabilirea unui plan de alimentatie bun.

In timpul cand mananca ar fi bine sa mestece incet, sa constentizeze ceea ce manca, sa savureze hrana. Cele mai bune alimente pentru ea, sunt acele alimente bogate in vitamine si saruri minerale. Un remediu bun este sa-si faca bai la picioare, dusuri reci, spalari complete cu otet de fructe, frectii...

nu e usor deloc, problema consta nu doar in ce sa manance, dar in emotiile pe care le are, imaginea de sine (se considera prea grasa sau nu vrea sa se ingrase), cu cine locuieste, cand si cu cine mananca de obicei. Este f greu sa revii la un comportament normal. O poti motiva aratandu-i efectele bulimiei. Nu ai cum sa le constientizezi la inceput, dar mai tarziu sunt f grave, o dai in boli cronice. Iti recomand mai intii sa gasesti pe net toate efectele descrise ale bulimie, si intr-adevar astea si sunt. Apoi daca nu se poate opri din mancat, ca de obicei nu ai cum sa te opresti oricata vointa nu ai avea (nu au cum sainteleaga asta decat persoanele care au suferit); atunci recomand cand are tentatia sa manance mult, sa manance produse hipocalorice (salate si fructe-care nu prea e placut sa le vomiti si nu o faci, plus ca se digera repede, si senzatia de stomac plin care este f deranjanta la o bulimica trece repede). E important e si de cat timp e bulimica, daca e de un an ... e mult mai usor, daca e de ani buni, e bulimie legata de depresie - e m mai greu, dar nu imposibil.

eu recomand ca medic in primul rand un psiholog sau mai degraba un psihiatru care poate sa prescrie preparate usoare care te destinde din tensiunea creata de emotiile de zi cu zi si senzatia de faome, necesitatea de a ingurgita pina la extrem. Nu e deloc simplu, si aparent nu pare o problema, dar e, si apreciaez Baisa ca tu ca prietena, vrei sa o ajuti, e greu sa iesi singura din asa ceva.

E bulimica de cativa ani insa in tot timpul asta a incercat sa se ascunda.Ma ingrijoreaza foarte tare faptul ca bea foarte multa apa minerala .Nu e daunatoare in cantitati mari pentru un bulimic?

Importante sunt cauzele care au declansat bulimia. Se poate ca prietena ta sa nu aibe o imagine prea grozava despre ea si despre greutatea ei sau sa fi trecut printr-o perioada stresanta. Oricum, are nevoie de ajutorul tau. Este foarte important sa o sustii si sa incerci sa comunici cu ea, incercand sa aflii de ce mananca in ritmul respectiv. Da, consumul ridicat de apa minerala, poate dauna oricui, datorita faptului ca apele minerale au un continut ridicat de sodiu si saruri minerale. Principala forma de psihoterapie utilizata in bulimie nervoasa este terapia cognitiv comportamentala care are rolul de a decentra persoana de la obiceiul de a manca si sa o focuseze catre alte activitati dar si de a creste autostima.

De obicei organismul are nevoie de toate substantele nutritive.In momentul in care urmam un regim alimentar ptr slabit ( facut la recomandarea diverselor persoane care l-au urmat si ele cu rezultate bune, sau au citit despre el), ne exfoliem organismul . El cauta sa recupereze si atunci apare bulimia.Ea este accentuata si de anumite stari emotionale, si de faptul ca mincam prea repede ( creierul da senzatia de satietate abia dupa 10 min-de aceea trebuie sa mincam incet).Fiica mea a trecut printr-o astfel de situatie.Am avut rezultate f bune cu unul dintre produsele naturiate( bio) de la Life-care pe baza de HOODIA GORDONI.Pacaleste creierul si da senzatia de satietate, in plus intensifica arderile fara a deregla metabolismul si vine cu toate elementele de care are organismul nevoie( vitamine , minerale, aminoacizi). Sint cadru medical, iar recomandarea am facut-o mai multor persoane, cu aceleasi rezultate f bune

Mariana, se pare ca degeaba esti cadru medical. Tu ai bagat pilule de dieta in regimul alimentar al fiicei tale a carei problema principala este tocmai dieta.
@Adrian: am citit de foarte multe cazuri in care persoane cu bulimie sau anorexie care refuzau tratament au dorit acest lucru dupa ce au vazut poze cu persoane care erau in stadiul terminal cu aceasta afectiune. Poti gasi filmulete pe you tube (sa nu ma bage la spam), trebuie doar sa scrii anorexia nervosa sau este unul in mod special: my fight with ana (ana vine de la anorexie). Cred ca vei gasi si cu bulimice, dar asta e numai un caz particular al anorexiei.
Ideea e ca daca ii arati anumite filmulete si vede ce efecte daunatoare are asupra organismului (mai ales bulimia care o sa-i distruga dantura in curand din cauza aciditatii mari din gura dupa ce vomeaza) poate vor avea efectul scontat si va cere singura ajutor. O poti face sa constientizeze cat de grav e si atunci va decide singura sa apeleze la un medic specialist, cum este cel recomandat mai sus.
Multa bafta iti doresc, si tie si ei, sa aiba forta

Am fost bulimica si inca mai am caderi. Cel mai dur pentru mine a fost ca a trebuit singura sa ies din asta, si e foarte greu sa o faci doar psihologic (adica din vointa). Am constientizat in timp ca e nevoie si de medicatie, pentru ca simti, efectiv simti cum organismul reactioneaza la orice fie produse(alimente, pastile) fie factori externi ce iti provoaca emotii. Nu am avut nici unde si nici la cine ma adresa fiind in imprejurari mai speciale, care mi-a accentuat stresul si tensiunea emotionala. Intr-adevar imboldul cel mai puternic a fost cand am constientizat ca sunt intre 2 drumuri: ori mor in cativa ani ori aleg sa traiesc. Efectiv bulimia te duce spre moarte, pentru ca te deshidratezi zilnic, incepi sa ai carente de ce vrei in organism: minerale, proteine, etc, unele ireverisbile, creerul nu iti mai functioneaza normal, mereu oboseala, stare de rau f dificil de descris.
Bea multa apa pentru ca deshidratezi dupa ce vomiti, si eu beam f multa apa si pana acum o fac chiar daca nu vomit. Uneori am impresia ca exagerez pentru ca simt ca retentia de apa in organism. Trebuie sa bea multa apa dupa ce vomite, altfel e chiar mai rau. Consilierile psihologice ce-i drept facute la distanta nu m-au ajutat, pentru in clipa in care iti apare tensiunea nervoasa care tine de secunde, timp in care iai decizia sa mananci sau nu, sau o a doua situatie este sa mananci mai departe sau nu - in aceste secunde nu ai cum sa contactezi psihologul etc. Eventual te poti opri de la pornire, dar foarte greu si nici nu e sigur, din respect pentru persoana care e cu tine in locuinta si care nu ai vrea sa te vada sau sa-ti remarce viciul.
Din ceea ce am trait ani de zile, am inteles ca cel mai important factor este cu cine locuiesti si daca persoana cu care locuiesti e dispusa sa te ajute. Te intoarce de la bulimie doar constientizarea efectelor, grave de altfel. Cativa ani in urma nu prea era informatie clara pe internet, doar descriere a bolii - lucru de care nu aveam nevoie ca informatie, stiam destul de bine cum se manifesta. Partea buna e ca iti revii, dar recuperarea tot e de lunga durata, de un an sa zic timp in care organismul incepe sa asimileze normal nutritientii de care era privat.
Daca locuiti impreuna ai putea sa o ajuti, gatind o vreme doar tu, sau impreuna, nicidecum ea singura, pentru ca poate pare stupid, dar reactia unei bulimici la mancare e diferita decat a unei persoane neafectate. F important, daca se crede grasa, sau are frica sa nu se ingrase, sa gatiti cat mai hipocaloric (eventual persoana fara probleme isi adauga in particular ceva mai caloric) - e mai bine sa mananci mai putin si mai hipocaloric, dar sa mananci, decat sa mananci mult si sa vomiti.
Sper ca v-am ajutat cu ceva, cat de putin posibil.

Imi dau seama ca este mai greu de cat ma asteptam din ceea ce vad si din ce imi scrieti dumneavoastra.Am incercat sa port o discutie normala cu ea despre aceasta problema insa din comportament imi dau seama ca incercand sa aduc in discutie subiectul bulimiei ii creez o stare de tensiune ,frustrare etc.Din cate am observat cunoaste majoritatea reactiilor adverse cunoaste factorii de risc la care se expune insa recunoaste ca a ajuns in stadiul in care bulimia pentru ea e un mod de viata.Imi povestea ca la un moment dat printre varsaturi se regaseau si firicele de sange dar nici acest lucru nu a impiedicat-o sa continue.
Credeti-ma pe cuvant ca nu stiu ce abordare sa folosesc ca nu cumva sa ma inteleaga greit.
Urmeaza sa ne mutam impreuna insa imi este teama ca daca abordarea mea nu va fii una ok va incerca sa se ascunda si sa isi continue ciclu in acelasi ritm...
Tin sa va multumesc foarte mult pentru sfaturi...cu ajutorul dumneavoastra reusesc sa inteleg mai bine ce se intampla cu ea .

Din contra mutandu-va impreuna ii va fi mai usor sa isi revina la un comportament alimentar cat de cat normal. Este si va ramaine frustrata sa vb cu tine, mai ales ca esti persoana draga si cand ajungeti sa discutati despre asta simte ca te dezamageste. Ei ii rusine de ea insasi cu atat mai mult de cei din jur. Dar sunt sigura ca in sinea ei se simte incurajata ca esti alaturi.

Sunt bulimica.. Si zilnic imi spun ca de maine incerc sa nu mai fiu

un site de ajutor:
http://www.your-bulimia-recovery.com/

Si eu sunt bulimica de un an de zile.. imi este foarte greu.. de multe ori imi zic ca nu mai mananc mult,imi iau suplimente,fructe,legume..dar dupa ce mananc, de multe ori chiar si legume,salate sau fructe am senzatia k as avea 100 de kg si imediat ma duc la oglinda si ma vad grasa, mi se pare ca am bratele groase,gusa,obrajii prea rotunzi,aripioare,burta prea mare,etc. oricum mi se pare ca vad o ”balena esuata”.. si ma simt groaznic,apoi imediat vomit.. ma uit iarasi in oglinda si e ok timp de cateva secunde apoi iarasi ma vad grasa.. aveam o greutate de 55 kg (1,63 cm) am tinut regim (nu mancam mai deloc si beam multa apa) si am ajuns la 49 kg apoi m.am ingrasat inapoi (51 kg) si am luat pastile de slabit.. am slabit inapoi si m.am oprit dupa care iar m.am ingrasat (59 kg) si am iceput iar cu salate fructe dar nu vedem nici un rezultat si ma saturasem.. am inceput sa nu ma mai abtin de la nimic,mancam tot ce pofteam si apoi regurgitam.. problema cred ca a fost iubitul meu de care m.am despartit.. credeam ca nu arat destul de bine ca sunt grasa,etc. si de aceea nu am ramas impreuna k nu eram destul de atragatoare.. acum sunt singura de 2 ani si ceva, am 48 de kg dar tot grasa ma vad si nici nu sun instare sa imi fac un iubit, orice barbat s-ar apropia de mine am tendinta sa il resping sau dak imi face un compliment cum ca arat bine sau sunt frumoasa mai simt luata la misto si am senzatia k vrea doar sa se culce cu mine sa ma foloseasca si automat inchei orice discutie si pastrez distanta.. nu stiu ce sa fac, nu am curajul sa merg la un psiholog.. uneori ma simt groaznic si am senzatia ca nu ma asteampa nimic bun in viitor k nu o sa am niciodata un sot,copi,familie..k toti ma resping si ma resemnez.. astep sa se termine tot..poate puteti sa imi dati un sfat..:(

nustiu

buna ziua,am o problema...ma simt foarte rau..am o mare problema ma simt foarte grasa si de fapt nu sunt..am slabit in ultimul timp dar eu tot ma simt grasa.Ce ma sfatuiti sa fac?