Cam complicat...sfatul psihologului

Membru anonim · acum 14 ani

Este ceva de facut sau de desfacut?
Buna ziua! Sunt impreuna cu "viitorul"meu sot de aproape 4 ani,avem o fetita de 2 ani,dar ceva probleme in cuplu.Am nascut in anul 2009 prin cezariana.Cu 3 saptamani inainte de a naste am avut o hemoragie si am fost diagnosticata cu cancer de col uterin.Cand am intrebat medicul de unde asa ceva,mi-a spus clar ca am HPV...am inteles ca purtatorul a fost tatal copilului care mi l-a transmis. In decembrie 2009 am nascut,iar in februarie 2010 am fost operata(histerectomie totala unde 18 tumori maligne au fost extirpate).Am facut chimioterapie si radioterapie timp de 2 luni,analize peste analize,dureri peste dureri,suferinta peste suferinta.Suport moral nu am avut prea mult din partea lui,cand eu eram in spital,dupa operatie,el era acasa asculta muzica si intra pe retele de socializare,de copil avea grija "cumnata"mea,el lucra numai de noapte cum lucreaza si acum.Doar facea drumurile cu mine unde trebuia sa merg la spital pt.tratament,de copil aveau grija parintii mei.
Dupa ce am inceput sa imi revin am cerut de la el sa fie mai atent cu noi,cu fata,cu mine,cu timpul pe care trebuie sa il petreaca impreuna cu noi,dar nu il intereseaza.raspunsurile sunt simple"lucrez de noapte,tu ce ai de facut? Ai rasfatat prea mult fata si de aceea nu vrea sa stea cu mine!" Fata nu vrea sa stea cu el,peste zi nu sta decat maxim 10 minute cu ea,nu se joaca ,nu ii da sa manance,nu iese la plimbare...este interesat decat sa doarma,sa manance,sa iasa afara 10 minute/zi cu catelusa si pleca la servici unde lucreaza ca paznic(adica nu face nimic).Eu am ajuns la concluzia ca desi este tatal copilului meu nu exista in casa decat cu numele si nu stiu daca merita sa merg mai departe,sa lupt sa il schimb sau sa termin aceasta "relatie".intre noi nu mai exista contacte sexuale pt.ca nu il suport(toata ziua nu il vad si sta inchis in camera departe de copil,iar cand vrea el sa facem dragoste,sa facem)...nu sunt animal.Am doar 30 ani,vreau sa fiu femeia care am fost,activa din pdv sexual,dar nu reuseste sa ma faca sa simt asta pt.ca nu vrea sa fie mai implicat decat cand trebuie sa isi atinga scopul.
Ma gandesc ca acest Inger care mi-a salvat viata,copilul meu,merita sa aiba un tata langa ea atat la propriu cat si la figurat,dar ma mai gandesc si ca poate gresesc luand decizia de a ma desparti de el.
Credeti ca este ceva de facut sau de desfacut? Oare ce pot face pt.a sterge din memorie nenumaratele spuse precum ca" nu stiu cum se face ca altele nu le-am imbolnavit si tocmai pe tine te-am imbolnavit cand erai insarcinata?" "esti dependenta de familia ta"(nu este normal? avand in vedere ca taiata pe burta fiind mama era cea care avea grija de fata,ca el zicea ca ii face ficatul varza daca o schimba?),dar am zis ca spun pe scurt si am tot scris...
Recunosc ca m-am inrait mai mult,m-am racit mult fata de el,m-am plafonat mult si poate aceste lucruri dauneaza si mai mult relatiei noastre,dar pur si simplu sunt confuza.Nu stiu ce sa fac??? Mereu sa il imping de la spate ceea ce trebuie sa faca si mereu sa imi raspunda ca este "obosit"(si el se uita la tv sau pe net) sau sa pun punct relatiei si sa cresc fata singura desi tatal ei,are momente cand parca il intereseaza de noi?
Nu stiu,nu mai stiu si de aceea cer sfatul unor psihologi pt.a nu face si alta greseala mai mare decat cea care am facut-o ca am ramas impreuna pana acum desi nu am simtit ca treb sa o fac? Unde si ce gresesc? Cum sa ma port sau sa il fac sa se poarte pt a duce mai departe relatia noastra?
VA MULTUMESC SI ASTEPPT RASPUNSURILE DVS.

Raspunde

−50%până la

Aplicația Sfatul Medicului

Prima ta întrebare, mai ieftin în aplicație

Descarcă aplicația și pune prima întrebare cu până la −50% reducere.

Scanează pentru a descărca aplicația SfatulMedicului

Scanează cu telefonul

Raspunsuri (4)

Buna

acum 14 ani

Barbatii sunt greu de schimbat, aproape imposibil. Unele femei sunt martire si sufera mai departe pastrand sotul, altele mai curajoase dar pe urma sufera luptand singure cu viata si la urma nici una nu este bine. Si pe urma se duce si barbatul de rapa caci un barbat parasit se autodistruge de regula, caci tot femeia tine familia. Este greu de ales si nu se poate alege nimic bun.
Cat despre HPV, nu este asa cum spune medicul si cum crede medicina. Cauza la cancer era deja prezenta in dvoastra, caci cancerul este in primu rand ceva pshic, "contagierea " si microbii nu joaca decat un rol neinsemnat. Se poate prezice ce tip de cancer face o femeie dupa cum traieste, cele care au probleme cu barbatii fac cancer de col sau de san. Deci nu v-ati imbolnavit de la contactul sexual ci mai degraba de la problemele sufletesti.

0 Raspunde

Steluta

acum 14 ani

De ce sa te vezi peste doi ani scriind aceleasi randuri la alta revista sau pe alt site sau pe alt blog... Daca crezi ca se poate schimba ceva pentru tine, si mai ales pt fetita ta, care si ea va deveni o femeie si va avea nevoie de un exemplu in viata, atunci mai incearca cu toata inima, cu toata rabdarea, si cu toata bunavointa ta, sa dai o sansa relatiei voastre.

"Iar banii nu aduc fericirea si nici nu iti incalzesc sufletul atunci cand ai nevoie nevoie."

0 Raspunde

Andrei

acum 14 ani

Buna, am citit cu interes postarea ta, si sunt de parere ca decat sa traiesti in minciuna si sa te prefaci ca ai o casnicie si tata la copil mai bine accepti realitatea si faci ce stii ca trebuie sa faci, dar nu ai curaj. Unora le ia mai mult timp sa vada adevarul altora mai putin. Parintii mei s-au despartit dupa 27 ani de casnicie fiindca pur si simplu nu le mai era bine impreuna. Cred ca asta ar trebui sa faci si tu. Macar asa ai o sansa sa cunosti pe cineva care sa te implineasca. Mi-ar placea sa aflu cum s-au rezolvat lucrurile pentru tine. PS Am mare admiratie pentru tine si sincer sper ca intr-o zi sa te simti implinita.Cat despre el....e un las lipsit de verticalitate si raspundere.

0 Raspunde

Dana

acum 11 ani

Am dat peste postarea ta intamplator si , trecand prin aceeasi situatie te inteleg perfect. Sfatul pe care ti l-as fi dat acum 3 ani, ar fi fost urmatorul : nu te crampona de un om care nu-ti este alaturi si la greu, care se iubeste mai mult pe sine si nu este capabil sa daruiasca...meritam mai mult de atat oricare dintre noi si cu atat mai mult , noi cele care am avut o a doua sansa la viata, trebuie sa ne pretuim ! Sunt sigura ca, dupa aceasta trauma ai privit viata cu alti ochi si ai invatat sa te iubesti. O asemenea experienta ne schimba perceptia asupra vietii total ! Multa sanatate si sper din tot sufletul, sa fi renuntat la acea persoana, chiar daca era tatal biologic al copilului tau.

0 Raspunde

Raspunde la intrebare

Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.