Viata mea este data peste cap raspuns medic

De unde stii, mai chik, ca nu o sa scrie Mikael o carte de mare succes despre cei care posteaza pe diferite site-uri mesaje, fara sa aiba ceva "constructiv" de spus? ''Oi fi fiind tu "mic si iti merge mintea" dar nu esti asa de istet incat sa-ti tii gura cand trebuie! Ai facut dovada de atatea ori... Pacat! Nu te mai obosi sa scrii IAR cine stie ca magarii ca nu voi mai intra pe acest topic.
Bafta, Mikael!

ce-mi place cand vad ca va ofticati!:)))

Cauta-l pe Dumnezeu si ai sa vezi cum toate lucrurile se rezolva.
Toata nadejdea sa ne fie in Iisus Hristos care vindeca si sufletul si trupul.
Poate daca am avea un gram de credinta lumea ar fi mai frumoasa si mai linistita si nu ar exista atata rau in lume.
Cauta un Sfant aproape sufletului tau. Roaga-te lui si ai sa vezi adevarate schimbari.
Trebuie doar sa stim sa cerem si ne va da cu adevarat de ce avem nevoie.
Domnul sa te intareasca si cu siguranta vei trece peste toate incercarile.

mikael cum mai merge treaba mai baiatule?

Se presupune ca atunci cand ajungem la o anumita varsta ar trebui sa devenim adulti, sa luam deciziile corecte, rationale in concordanta cu mediul social, famililal etc...Dezamagirea vine atunci cand realizam ca majoritatea adultilor nu sunt decat o continuare a copiilor de altadata, care inca incearca sa isi satisfaca anumite nevoi, sa umple goluri care se resimt....
Intr-o lume perfecta, utopica, strict bazata pe instincte si ratiune am fugi toti in lume, ne-am ridica de la birou si am rupe usa, am rupe caietele de scoala si am zice "pas" in fata tuturor activitatilor care ne plictisesc, ne obosesc si ne fac sa simt ca pierdem timp pretios din "singura viata" pe care o avem. In lumea reala insa, sunt sigura ca stim cu totii ca nu avem voie sa "trisam" de prea multe ori, ca ulciorul nu merge de prea multe ori la apa si ca nu tot ce zboara se si mananca...
Ce nu te lasa pe tine sa fii fericit cu nici una dintre cele doua femei - in special cu cea pe care tu sustii ca o iubesti - este constiinta. Esti constient ca s-a mers deja prea departe, ca te-ai pierdut pe tine in tot joculetzul asta de "du-te vin-o"....ca ai obosit incercand sa aflii cum e mai bine...
Este deja un film lung, prost...care trebuia sa se termine demult...au imbatranit si actorii...s-a invechit si decorul....Acelasi tu, aceeasi nehotarare, aceeasi neputinta de a te concentra pe ceea ce esti cu adevarat....Nefericirea ta rezulta din faptul ca ceea ce esti, ceea ce spui, ceea ce gandesti si ceea ce simti nu mai sunt de mult timp acelasi lucru...
Nimeni nu si-ar dori sa fie in situatia ta...nu este vorba de un barbat care poate avea oricand doua femei....este vorba de un barbat chinuit de faptul ca nu poate avea o singura femeie din toate punctele de vedere...
Pana la urma este adevarat ca trebuie sa ai grija ce-ti doresti....ca s-ar putea sa ti se intample...cand ti-ai dorit o a doua femeie...sunt sigura ca nu ti-ai dorit si tot chinul asta....dar tot odata....fii constient ca tu AI DORIT ca ea sa apara....
Asuma-ti responsabilitatea pentru tot haosul creeat....respira adanc si pune-te pe treaba...alege una dintre femeile astea doua, iubeste-o asumandu-ti riscul ca in fiecare zi ea s-ar putea sa te paraseasca si abia atunci vei simti ca traiesti...
Stiu...e tare dificil sa te arunci in gol...dar esti adult....iar copilul din tine, crede-ma, pana acum ar fi luat o decizie....copii sunt mai curajosi...

buna Mikael..................am citit cam tot ce s-a scris de la inceput in acest post............nu te judec si nici nu ma gandesc sa-ti dau sfaturi....................esti destul de matur sa decizi singur in cotro vei apuca in viata, doar o intrebare de curiozitate am...........de ce inseala barbatii?...si ca sa fiu mai concisa, in cazul meu : am 32 de ani, un baietel cu sotul meu de 6 ani si jumatate, 58kg, as. medical cu o facultate de economie terminata de 2 ani, zic eu ca nu-s muma padurii din moment ce mai primesc complimente ....si atunci de ce m-a inselat sotul meu ( acum sa nu crezi ca a si recunoscut, o tine pe-a lui, ca-si iubeste familia)................vreau doar o opinie din punctul tau de vedere.............incerc sa-l inteleg ...........si faza ca nu face sotia ce face amanta este o aberatie.......

La ce te referi? Esti cu sotia, amanta sau alta? Cum e viata ta acum, asa normala cum zici?

De ce inseala barbatii ?
Cred ca unii pentru curiozitate,unii pentru ca e normal sa aiba o amanta, iar unii pentru ca s-au saturat de relatie. Eu am facut parte din ultima categorie. Mai exista si varianta grupului de prieteni , care se lauda, cu ce au facut ei, chiar daca sunt doar vorbe goale. Dar cred ca raspunsul il gasesti in ceea ce ai facut . La mine s-au succedat o multime de probleme si am gasit refugiul in bratele celeilalte, care ma intelegea si tinea cu mine . Acum la tine nu stiu ce sa zic. Cica asa suntem noi barbatii niste porci, eu o recunosc. Sunt mult mai multe de povestit dar nu pot sa scriu chiar tot, ca in zilele noastre cu internetul asta ......nu stii

Marin, as vrea sa aud parerea ta de barbat...Eu sunt femeie, o amanta indragostita caruia el ii spune ca nu-si va parasi nevasta si copilul adoptat (17ani); spune ca nu poate trai o viata dubla, o familie dubla (desi nu i-am cerut sa se desparta), vine sa ma vada 20-30min/sapt, uneori facem si dragoste si-i povestesc si copilul nostru (unicul lui copil care este si autist dar se recupereaza bine), ma ajuta financiar. Nu stiu ce-l retine sa fie cu noi, cum gandeste un barbat. Sotia e casnica, pastreaza o relatie de aparenta cu el fata de copil care nici nu stie ca este infiat. E ceva diferenta de varsta intre noi (18ani). De 3ani de cand exista copilul nostru, el s-a "ramolit", cred ca-l macina gandurile. Chiar il accept asa cum e dar nu stiu daca el se gandeste, are incredere intr-o potentiala relatie de viitor intre noi. Nu e vorba de bani aici, am job si nu i-am cerut nimic ci doar i-am batut obrazul ca nu vine sa-si cunoasca copilul (a fost ca si disparut in timpul sarcinii desi m-a ajutat financiar cand am avut nevoie: nastere la privat, celule stem pt copil; s-a oferit singur dupa nastere, eu nu i-am cerut decat pt cele mentionate anterior si dupa ce s-a oferit, pt gradinita bani care ajuta acum la platirea a 50%din terapia de recuperare a copilului). Acum sunt constransa sa accept ajutorul lui pt a putea plati terapia copilului altfel as fi mai mandra. Are usa deschisa oricand, la orice ora... Imi spune ca a intrat intr-o rutina care-l omoara, ca vrea sa schimbe ceva fara sa distruga ce-a construit (cred ca se refera la familia lui), ca nu vrea sa-si cladeasca fericirea pe nefericirea altcuiva, ca nu-i va fi tata copilului ci doar cel mai bun prieten (desi nu-si petrece timp cu el, marea ,ea durere) dar eu mai sper...nu pot sa-mi explic de ce am incredere in el desi mi se pare las, fara coloana verticala. As vrea sa ma rup definitiv, sa dispar din viata lui dar mi-e teama...inca am nevoie de el financiar dar si mi-e greu sa cred ca nu va veni alaturi de copilul lui natural (repet: nu i-am cerut sa divorteze, nu fac presiuni asupra lui, l-as dor langa noi 100% dar e o alegere pe care tb s-o faca el). As vrea doar sa-si asume niste sentimente, trairi fata de mine si copil...

ia-ti soarta in propriile maini si vei fi satisfacut!