Sunt prinsa intre ciocan si nicovala.

Am 20 de ani si sunt impreuna cu prietenul meu de 3 ani, acesta este cu 8 ani mai mare ca mine. Pana acum am fost foarte indragostita de el, dar cam dr jumatate de an nu mai e la fel. S-a schimbat ceva... eu, el, noi? Nu stiu exact . Ideea este ca noi nu iesim foarte des sa ne distram sau chestii de genul. .. nu mai comunicam, nu mai stam mult impreuna, nu mai facem dragoste ca alta data, mi se pare ca totul e pe dos. El ma iubeste enorm, ar face orice pt mine si il apreciez din punctul asta de vedere, se intelege extraordinar si cu parintii mei, aici situatia e ok. Problema e ca nu ma mai atrage, nu mai simt nevoia sa ma apropii de el ca alta data, m-am scarbit pur si simplu.
Pe cealalta parte, ma inteleg foarte bine cu un coleg de-al meu, care fara sa vreau, mi'a intrat pe sub piele si m-am cam indragostit. Iubesc sentimentul, simt ca sunt fericita, ceea ce mie imi cam lipseste cu desavarsire. Ma gandesc mereu la el, fac si ore suplimentare doar pt a sta mai mult cu el, e un sentiment ce ma face sa ma simt din nou femeie. Ma gandesc si la faptul ca colegul meu are 22 de ani si ca el nu isi doreste ceva serios (o casnicie si copii) , cel putin nu momentan, iubitul meu cam da. Imi e frica de momentul cand va dori sa ma ceara in căsătorie iar eu voi refuza pentru ca ma simt prea tanara sa ma responsabilizez atat de repede. Vreau sa ma distrez, sa simt ca sunt tanara, sa imi traiesc tineretea, sa nu regret mai tarziu, cu iubitul meu nu pot face asta. Nu stiu ce sa fac, imi e frica sa iau o decizie. Desi sunt foarte indragostita de coleg, imi e mila de sentimentele iubitului meu. Ajutati-ma va rog!!!!