Se mai poate face ceva?
Salut!
sunt o persoana obisnuita, cu o viata banala, am o casnicie de 11 ani si putin, doi copii superbi dar totusi... lipseste ceva. imi tot spun ca am copiii sanatosi, ca asta e cel mai important, dar parca uneori simt nevoia sa am langa mine un om care, atunci cand ma priveste, vede persoana iubita, sa se uite la mine ca la ultimul om ramas pe pamant, am ajuns la concluzia ca fac parte din peisaj, ca sunt "ceva" de la sine inteles. partea cea mai grava (cred eu...) e ca nici nu-mi mai doresc sa se schimbe ceva, el asa a fost de la inceput, putin indiferent, a afisat mereu o nepasare (poate aparenta, poate nu...), foarte introvertit. nu mai vad sub nicio forma il el, in sotul meu, persoana langa care sa-mi doresc sa imbatranesc, nu stiu daca am simtit vreodata asta sau doar imi doream foarte mult sa simt asta in ceea ce-l priveste.
ceea ce inca ma tine in casnicia aceasta este comoditatea, ar trebui sa-mi caut eu, impreuna cu copiii, alt loc unde sa stam, in plus copiii sunt topiti dupa el, desi nu e un tata grozav (fiind extrem de egoist petrece timp cu ei numai daca are chef), mi-e tare groaza de momentul in care baiatul meu mai mare ma intreaba de ce nu mai sta tati cu noi si nu-mi vine sa ajung sa-i explic motivul...
pe de-o parte ma complac in situatia aceasta (desi ne cam certam), pe de alta parte parca mi-e dor de emotii, de sentimentele pe care eram capabila sa le simt odata, asta fara sa am fluturasi in creieri, sunt o persoana cerebrala, cu picioarele pe pamant, dar totusi... repet, lipseste ceva...
cred ca pana la urma ma voi resemna, chiar daca nu-mi mai doresc deloc sa se schimbe, in momentul acesta si daca s-ar transforma in barbatul ideal din punctul meu de vedere nu cred ca m-ar mai atrage in vreun fel. din nefericire am constatat ca e departe de ceea ce-mi doream in viata, dar, daca viata m-a adus alaturi de el, cred ca asa o sa si ramana.
sunt o persoana obisnuita, cu o viata banala, am o casnicie de 11 ani si putin, doi copii superbi dar totusi... lipseste ceva. imi tot spun ca am copiii sanatosi, ca asta e cel mai important, dar parca uneori simt nevoia sa am langa mine un om care, atunci cand ma priveste, vede persoana iubita, sa se uite la mine ca la ultimul om ramas pe pamant, am ajuns la concluzia ca fac parte din peisaj, ca sunt "ceva" de la sine inteles. partea cea mai grava (cred eu...) e ca nici nu-mi mai doresc sa se schimbe ceva, el asa a fost de la inceput, putin indiferent, a afisat mereu o nepasare (poate aparenta, poate nu...), foarte introvertit. nu mai vad sub nicio forma il el, in sotul meu, persoana langa care sa-mi doresc sa imbatranesc, nu stiu daca am simtit vreodata asta sau doar imi doream foarte mult sa simt asta in ceea ce-l priveste.
ceea ce inca ma tine in casnicia aceasta este comoditatea, ar trebui sa-mi caut eu, impreuna cu copiii, alt loc unde sa stam, in plus copiii sunt topiti dupa el, desi nu e un tata grozav (fiind extrem de egoist petrece timp cu ei numai daca are chef), mi-e tare groaza de momentul in care baiatul meu mai mare ma intreaba de ce nu mai sta tati cu noi si nu-mi vine sa ajung sa-i explic motivul...
pe de-o parte ma complac in situatia aceasta (desi ne cam certam), pe de alta parte parca mi-e dor de emotii, de sentimentele pe care eram capabila sa le simt odata, asta fara sa am fluturasi in creieri, sunt o persoana cerebrala, cu picioarele pe pamant, dar totusi... repet, lipseste ceva...
cred ca pana la urma ma voi resemna, chiar daca nu-mi mai doresc deloc sa se schimbe, in momentul acesta si daca s-ar transforma in barbatul ideal din punctul meu de vedere nu cred ca m-ar mai atrage in vreun fel. din nefericire am constatat ca e departe de ceea ce-mi doream in viata, dar, daca viata m-a adus alaturi de el, cred ca asa o sa si ramana.
−50%până la
Aplicația Sfatul Medicului
Prima ta întrebare, mai ieftin în aplicație
Descarcă aplicația și pune prima întrebare cu până la −50% reducere.
Scanează cu telefonul
Raspunsuri
(11)
Draga mea! Cauta motive de multumire in viata ta, gandeste-te ce traumatizati vor fii copiii tai daca se destrama familia si nu face ceva ireparabil. Viata nu e o poveste cu printi si printese, ci fiecare avem intr-un fel o cruce de dus. Cei care aleg casatoria trebuie sa se dedice copiilor, sa-i puna pe primul plan. Rutina intervenita si sentimentul de neimplinire se pot schimba, dar necesita efort din partea ta. Nu te certa cu sotul tau, nu spune cuvinte pe care sa le regreti, cauta se creezi in familie o atmosfera relaxanta, implica-l in activitati cu copiii, dar lasa-i timp si pt. el si incet, eforturile tale il vor schimba si pe el. Comunicati mereu, dar fara reprosuri. Incepe o discutie cu el printr-o lauda, o apreciere, ca apoi sa-i spui si ce vrei sa schimbi, ce nemultumire ai.
Nu sunt psihiatru/psiholog, sunt doar sotie si mama crestin-ortodoxa si familia pentru mina e sfanta. Citeste carti despre viata in familie si cresterea copiilor ortodoxe, te vor ajuta sa vezi ce e bun in viata ta si cum sa te imbunatatesti ajutandu-i pe ceilalti, sa te apropii de Dumnezeu si sa realizezi ca fericire inseamna sa te multumesti cu ce ai si sa nu doresti mereu mai multe, inseamna sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb. Domnul a spus "cereti si vi se va da". Cere ce e de folos sufletului tau si sigur vei primi.
Nu sunt psihiatru/psiholog, sunt doar sotie si mama crestin-ortodoxa si familia pentru mina e sfanta. Citeste carti despre viata in familie si cresterea copiilor ortodoxe, te vor ajuta sa vezi ce e bun in viata ta si cum sa te imbunatatesti ajutandu-i pe ceilalti, sa te apropii de Dumnezeu si sa realizezi ca fericire inseamna sa te multumesti cu ce ai si sa nu doresti mereu mai multe, inseamna sa daruiesti fara sa astepti ceva in schimb. Domnul a spus "cereti si vi se va da". Cere ce e de folos sufletului tau si sigur vei primi.
Y
yma
acum 15 ani
Buna seara.Tin sa-ti spun desi poate stii,ca in situatia ta sint o gramada de femei.Vine o vreme cind realizezi ca toata viata ai trait-o pentru altii,ai facut orice sa le fie lor bine,te-ai multumit cu putin sau cu mai mult ca nimic.Sigur ca e trist sa constati ca pentru tine,pentru sufletul tau,se mai putea face ceva sau cind iti dai seama ca nu ti se potriveste ceea ce traiesti.Tu zici ca esti neimpacata sufleteste si ca de fapt nu vrei nici o schimbare.Eu imi permit sa-ti spun ca sint sigura ca ai dori o schimbare dar ,cum ai zis si tu de fapt una care sa nu implice consum prea mare de energie.Ma aflu intr-o situatie similara,poate mai buna,poate mai trista,dar ceea ce vreau sa-ti spun e ca e foarte complicat sa schimbi ceva.dar nu imposibil.Trebuie sa te gindesti daca te-ai putea descurca singura cu cei doi copii,daca esti si cit esti de dependenta financiar de sotul tau.E pacat sa-ti pierzi vremea linga un astfel de barbat dar atunci cind te hotarasti sa-ti cumperi o haina noua poti avea surpriza sa nu fie mai de calitate,doar ca-i noua.Incearca si stai de vorba cu el daca poti,daca are rabdare si daca poate intelege ce te doare .Fara sa fiu malitioasa pot afirma ca barbatii nu despica firul in patru,inteleg ce si cit vor ei.Mai vb daca vrei.
M
mamicriss
acum 15 ani
e cazul sa fac muulte specificari... de 11 ani, de cand suntem casatoriti (din motive diverse, dar la niciunul nu a fost vorba de dragoste) eu am fost singura care a depus vreun efort pentru familia aceasta. el a facut ce si cand a avut chef, niciodata ce a trebuit. parintii mei au avut o casnicie linistita, s-au mai certat si ei, evident, dar la ei a fost "pana cand i-a despartit moartea" (tatal meu s-a stins mult prea devreme, la 57 de ani) si mama a fost devastata. daca a intervenit rutina intre ei macar s-au respectat, nu s-au jignit, au facut amandoi ce a fost necesar ca in casa lor sa mearga toate pe roate. ei bine, aici, in familia noastra, numai eu am facut asta.
pun copiii pe primul plan din orice punct de vedere, familia mea e cea mai importanta pentru mine dar ce mai pot sa fac cand el e oricum mereu absent, chiar si cand fizic e aici? financiar tot cam eu am dus greul, datoriile casei sunt platite numai de mine, necesarul copiilor e asigurat numai de mine, hrana, etc... m-as descurca de minune numai eu cu copiii daca as avea o locuinta pentru noi, nu cred ca mi-as permite sa platesc o chirie iar la mama nu am cum sa ma intorc. in plus copiii, cum am mai spus, il iubesc foarte mult, chiar daca le aloca timp numai cand e dispus s-o faca, intreaba mereu de el cand nu e aici. ma simt oarecum prinsa intr-o capcana, intr-un cerc vicios si nu cred ca am cum sa-l rup, am spus ca nu as vrea sa schimb nimic in sensul ca nu m-ar mai interesa daca s-ar schimba, mi-am dorit odata asta, acum nu-mi mai trebuie nimic din partea lui.
nu-mi trebuie iubiri adolescentine, nu ma intereseaza plimbari de mana prin parcuri, doar ca... e placut sa ai pe cineva alaturi de tine, sa stii ca te poti baza pe un OM, ca poti sa-ti versi "amarul" de zi cu zi in fata cuiva. un suflet, nu neaparat cel "pereche", doar un suflet sa te inteleaga, sa fie acolo, sa te ajute din cand in cand. sau macar imi doresc liniste, macar sa am cum sa nu-l mai vad, sa nu-l mai aud, as rupe orice relatie cu el daca nu ar suferi copiii dupa el, ma seaca psihic aproape zilnic, nu e violent dar... desi incerc din rasputeri sa-i ignor toanele de copil rasfatat si egoist, nu reusesc decat in mica masura. nu ma cert cu el mereu, dar imi lasa mereu un mare gol in suflet.
yma, ai dreptate, e vorba si de teama aceasta, "scapi de dracu si dai peste ta-su":)) de multe ori am zis ca mai rau nu se poate, mai ales in momentele de criza, apoi mi-am dat seama ca n-ai de unde sa stii ce se poate. eu am hotarat sa ma las intr-un fel purtata de val, e drept ca-si mai face si omul soarta, dar... daca imi va fi scris sa ma impac vreodata sufleteste o sa se intample, daca nu... asta va fi crucea mea si o s-o duc indiferent cate eforturi voi face eu sa nu fie asa. imi spun mereu ca mi-a dat Dumnezeu copii sanatosi, frumosi, destepti, asta conteaza, in rest... Dumnezeu cu mila:)
pun copiii pe primul plan din orice punct de vedere, familia mea e cea mai importanta pentru mine dar ce mai pot sa fac cand el e oricum mereu absent, chiar si cand fizic e aici? financiar tot cam eu am dus greul, datoriile casei sunt platite numai de mine, necesarul copiilor e asigurat numai de mine, hrana, etc... m-as descurca de minune numai eu cu copiii daca as avea o locuinta pentru noi, nu cred ca mi-as permite sa platesc o chirie iar la mama nu am cum sa ma intorc. in plus copiii, cum am mai spus, il iubesc foarte mult, chiar daca le aloca timp numai cand e dispus s-o faca, intreaba mereu de el cand nu e aici. ma simt oarecum prinsa intr-o capcana, intr-un cerc vicios si nu cred ca am cum sa-l rup, am spus ca nu as vrea sa schimb nimic in sensul ca nu m-ar mai interesa daca s-ar schimba, mi-am dorit odata asta, acum nu-mi mai trebuie nimic din partea lui.
nu-mi trebuie iubiri adolescentine, nu ma intereseaza plimbari de mana prin parcuri, doar ca... e placut sa ai pe cineva alaturi de tine, sa stii ca te poti baza pe un OM, ca poti sa-ti versi "amarul" de zi cu zi in fata cuiva. un suflet, nu neaparat cel "pereche", doar un suflet sa te inteleaga, sa fie acolo, sa te ajute din cand in cand. sau macar imi doresc liniste, macar sa am cum sa nu-l mai vad, sa nu-l mai aud, as rupe orice relatie cu el daca nu ar suferi copiii dupa el, ma seaca psihic aproape zilnic, nu e violent dar... desi incerc din rasputeri sa-i ignor toanele de copil rasfatat si egoist, nu reusesc decat in mica masura. nu ma cert cu el mereu, dar imi lasa mereu un mare gol in suflet.
yma, ai dreptate, e vorba si de teama aceasta, "scapi de dracu si dai peste ta-su":)) de multe ori am zis ca mai rau nu se poate, mai ales in momentele de criza, apoi mi-am dat seama ca n-ai de unde sa stii ce se poate. eu am hotarat sa ma las intr-un fel purtata de val, e drept ca-si mai face si omul soarta, dar... daca imi va fi scris sa ma impac vreodata sufleteste o sa se intample, daca nu... asta va fi crucea mea si o s-o duc indiferent cate eforturi voi face eu sa nu fie asa. imi spun mereu ca mi-a dat Dumnezeu copii sanatosi, frumosi, destepti, asta conteaza, in rest... Dumnezeu cu mila:)
L
lotte7
acum 15 ani
Povestea ta este atat de asemenatoare cu a mea. Sau, poate, cu a multor altor femei.
As vrea sa pot sa-ti dau un sfat, dar nu pot pentru ca, nici eu, nu stiu ce sa fac.
Am inteles ca, de fapt, vei continua relatia, chiar daca asta te macina sau distruge. Eu nu cred ca sunt capabila sa fac asta. Pretul este prea mare.
Iti doresc numai bine si, daca asta te consoleaza (desi nu cred...): nu esti singura.
As vrea sa pot sa-ti dau un sfat, dar nu pot pentru ca, nici eu, nu stiu ce sa fac.
Am inteles ca, de fapt, vei continua relatia, chiar daca asta te macina sau distruge. Eu nu cred ca sunt capabila sa fac asta. Pretul este prea mare.
Iti doresc numai bine si, daca asta te consoleaza (desi nu cred...): nu esti singura.
Y
yma
acum 15 ani
Sint ani de zile de cind ma mint ca mi-e bine cind de fapt nu e asa.A fost o vreme cind am crezut ca pt mine nu mai pot exista emotii,ca sentimentele mele trebuie foarte bine inchise sau ca ele nu mai sint.Am obosit.Copii cresc si pleaca si ce ramine?Eu ma intreb ce-am facut atitia ani,cu ce m-am ales?Da,stiu am un copil mare,sanatos si cuminte,am o casa,am un serviciu bunicel,am ceea ce se numeste confort financiar,aparent un sot de care multe femei ar vrea sa detina,asta cu conditia sa te multumesti ca nu e violent,iti da bani,cumpara cartofi,de astea,Dar ce poti face linga un om gelos,chitibusar,fara personalitate,un om care nu ma asculta niciodata,nu pot povesti cu el mai nimic,nu are nici o preocupare in afara serviciului.Nu stiu daca pot da un sfat bun,eu,repetenta,dar crede-ma ca nu merita sa-ti consumi nervii fara rost.Am o tristete fara margini in mine si-mi pare rau sa vad ca in jurul meu alte priviri triste.Tu crezi ca Dumnezeu ne da ceea ce meritam?Eu nu mai cred asta .Sint momente cind m-as lua cu Dumnezeu de piept.
M
mamicriss
acum 15 ani
lotte7, nu stiu daca pot sa spun chiar ca ma distruge (desi poate spun asta numai din cauza ca nu am o fire care sa se vaite, prefer mereu sa am o fata de om puternic, care poate sa treaca peste orice, ca nu ma doboara orice...) dar nici bine nu pot spune ca-mi este. nu m-as plafona asa dar chiar nu cred ca m-as descurca in conditia in care as fi nevoita sa platesc o chirie, acum noi locuim in casa mamei lui. noroc ca (macar) cu soacra ma inteleg relativ bine, daca el greseste ii atrage atentia, e destul de feminista, de emancipata... ce sa spun.... eu iti doresc din tot sufletul bafta, sa ai noroc mai departe, sa intalnesti omul langa care sa-ti doresti sa albesti.
yma, ma umfla si rasul citind ce ai scris:))))) parca e fratele geaman al sotului meu:)) mi-ai ridicat un mare semn de intrebare, ai dreptate, copiii cresc, devin independenti si noi ne trezim ca a trecut viata de pomana pe langa noi. ai mei sunt mici, imi ocupa majoritatea timpului, (daca s-ar implica si el mai mult n-ar mai fi asa), dar in viitorul indepartat? oare ce-o sa fie??? pfff... la asta chiar nu m-am mai gandit.
yma, ma umfla si rasul citind ce ai scris:))))) parca e fratele geaman al sotului meu:)) mi-ai ridicat un mare semn de intrebare, ai dreptate, copiii cresc, devin independenti si noi ne trezim ca a trecut viata de pomana pe langa noi. ai mei sunt mici, imi ocupa majoritatea timpului, (daca s-ar implica si el mai mult n-ar mai fi asa), dar in viitorul indepartat? oare ce-o sa fie??? pfff... la asta chiar nu m-am mai gandit.
M
mamicriss
acum 15 ani
lotte7, nu stiu daca pot sa spun chiar ca ma distruge (desi poate spun asta numai din cauza ca nu am o fire care sa se vaite, prefer mereu sa am o fata de om puternic, care poate sa treaca peste orice, ca nu ma doboara orice...) dar nici bine nu pot spune ca-mi este. nu m-as plafona asa dar chiar nu cred ca m-as descurca in conditia in care as fi nevoita sa platesc o chirie, acum noi locuim in casa mamei lui. noroc ca (macar) cu soacra ma inteleg relativ bine, daca el greseste ii atrage atentia, e destul de feminista, de emancipata... ce sa spun.... eu iti doresc din tot sufletul bafta, sa ai noroc mai departe, sa intalnesti omul langa care sa-ti doresti sa albesti.
yma, ma umfla si rasul citind ce ai scris:))))) parca e fratele geaman al sotului meu:)) mi-ai ridicat un mare semn de intrebare, ai dreptate, copiii cresc, devin independenti si noi ne trezim ca a trecut viata de pomana pe langa noi. ai mei sunt mici, imi ocupa majoritatea timpului, (daca s-ar implica si el mai mult n-ar mai fi asa), dar in viitorul indepartat? oare ce-o sa fie??? pfff... la asta chiar nu m-am mai gandit.
yma, ma umfla si rasul citind ce ai scris:))))) parca e fratele geaman al sotului meu:)) mi-ai ridicat un mare semn de intrebare, ai dreptate, copiii cresc, devin independenti si noi ne trezim ca a trecut viata de pomana pe langa noi. ai mei sunt mici, imi ocupa majoritatea timpului, (daca s-ar implica si el mai mult n-ar mai fi asa), dar in viitorul indepartat? oare ce-o sa fie??? pfff... la asta chiar nu m-am mai gandit.
Y
yma
acum 15 ani
In primul rind sa stiti ca stiu ca am uitat un i din cuvintul ''''''''copiii'''''''',a fost din viteza tastelor.In alta ordine de idei si eu dau impresia unei femei puternice si greu de abordat dar,totodata stiu ca nu sint chiar asa,am slabiciuni ca majoritatea,frustrari fara numar,sint puternica dar nu cit ar trebui.Mama imi spune mereu ca cel mai mare defect al meu,daca-l poti numi asa,e faptul ca am incredere prea mare in cei de linga mine,din jurul meu si nu o data m-am arsEu chiar mi-as dori o schimbare,nu pot accepta ca asa va arata viata mea pina la capat.E greu,aproape imposibil,stiind datele problemei.Ma voi resemna,dar nu sint sigura de asta,si...voi gindi pozitiv.Dar stii cum e cu mult discutata gindire pozitiva?Cazindu-mi tavanul in cap,vad cerul cu stele,dar ce folos,cind capul mi-e tandari?!
M
mamicriss
acum 15 ani
mda, si eu am multe momente de genul asta, refuz sa cred ca asa va fi pana la capat dar nu vad nicio iesire. partea p****** e ca sunt constienta ca trece timpul si cu cat trece mai mult cu atat e mai greu sa te rupi, dar tot nu vad nicio solutie. de resemnat nu cred ca ma voi resemna vreodata, macar si ca ma vor apuca nervii privind in jurul meu, aducandu-mi aminte ce idealuri aveam cand eram pustoaica si... ce am nimerit:( vad in jurul meu familii, daca nu chiar fericite macar multumite, vad barbati ce sunt capabili sa aiba grija de familiile lor, sa le pese de ceea ce se intampla in familiile lor si-l mai vad pe sotul meu pe care-l doare fix la basca de necesarul minim din casa, nici nu mai amintesc de nevoile mele personale... chiar si daca ma voi macina in sinea mea tot nu ma voi putea vreodata considera resemnata, stiu ca se poate mai mult, mai bine, n-am cum sa ma multumesc cu... nimic. pentru ca pana acum (si nu e memoria mea de vina) nu mi-a oferit nimic!!! in afara de material genetic pentru conceperea copiilor...
M
mamicriss
acum 15 ani
mda, si eu am multe momente de genul asta, refuz sa cred ca asa va fi pana la capat dar nu vad nicio iesire. partea p****** e ca sunt constienta ca trece timpul si cu cat trece mai mult cu atat e mai greu sa te rupi, dar tot nu vad nicio solutie. de resemnat nu cred ca ma voi resemna vreodata, macar si ca ma vor apuca nervii privind in jurul meu, aducandu-mi aminte ce idealuri aveam cand eram pustoaica si... ce am nimerit:( vad in jurul meu familii, daca nu chiar fericite macar multumite, vad barbati ce sunt capabili sa aiba grija de familiile lor, sa le pese de ceea ce se intampla in familiile lor si-l mai vad pe sotul meu pe care-l doare fix la basca de necesarul minim din casa, nici nu mai amintesc de nevoile mele personale... chiar si daca ma voi macina in sinea mea tot nu ma voi putea vreodata considera resemnata, stiu ca se poate mai mult, mai bine, n-am cum sa ma multumesc cu... nimic. pentru ca pana acum (si nu e memoria mea de vina) nu mi-a oferit nimic!!! in afara de material genetic pentru conceperea copiilor...
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Dr. Ionus Maria Ruxandra
Sfanta Maria - Clinica Ghencea Medical Center - Bucuresti
Dr. Catalin Dumitru
Centrul Medical Rom Med 2000 - Bucuresti
Dr. Constantin Andrada
Clinica RMN Tineretului - Bucuresti
Dr. Pavaloiu Oana Elena
Clinica Medikali - Bucuresti
Dr. Rahovean Denisa
Clinica Aproape - Bucuresti
Dr. Stanescu Cristina Ancuta
Clinica Medicala Memento Med - Str Brailita - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter