Prietenii mai buni decat sotia

in primul rand trebuie sa te bucuri ca ai un copil , in comparatie cu tine , eu raman doar cu speranta ca intr-o zi poate se va indura domnul sa avem un copil sanatos. Cu toate ca il iubesc enorm pe sotul meu , faptul ca nu va putea sa procreeze imi lasa un gust amar in suflet, si nu stiu pana cand voi rezista psihic( am 33 ani),poate vom adopta in final un copil. Imi doresc un copil foarte mult , de altfel si sotul meu isi doreste.E trist pe lumea asta ca unor nenorociti de oameni le este dat sa faca copii asa precum respira, si altora nu.
In privinta ta iti doresc sa te clarifici ce vrei sa faci in viata, sa nu te chinui si sa suferi , doar pt ca il iubesti pe sotul tau( prietenul ) , alatura-te bucuriei din viata ta - copilul tau si daca el nu vrea sa merge-ti impreuna mai departe, asta e ,o viata avem si trebuie sa ne bucuram de ea.

1.faceam referire la persoanele rome care fac copii cu nemiluita si traiesc din alocatiile copiilor, sau cei din mediul rural, care nu fac nimic sa traiasca din munca lor si cersesc mancare pt copii lor, dar si tp.ei.
2.tare as vrea sa vezi cum sa te chiniu cu un sot ca al meu, care refuza sa se duca la doctor , avand sanse sa se trateze pt a avea un copil- foarte mari. Poate tu te crezi minunat , ca eu nu.Nu stiu ce ti-a casunat asa pe mine.......

draga ela daca iti doresti f mult un copil si sotul nu vrea fati-l singura si basta mai sunt si alti barbati pe lume care vor copii si nevestele nu ... nu mai sta pe ginduri timpul nu e de partea ta iar bucuria ce ti-o aduce un copil este nepretuita

pleaca si tu la prieteni, vino dupa el - nui pregatii nimic (masa, haine etc). Repeta asta de cateva ori. Daca are pe altcineva devine recalcitrant s-au se lasa de prostii, trebuie sa te si pazasti. Incercand asa trebuie sa se lase de ceva ,,RISCA"

buna ma numesc andrea si ma confrunt si eu cu aceleasi probleme cu sotu meu care la fel este mai devotat prietenilor si an special varului sau care este un baiat tare recalcitrant si pe care eu nu al plac pentru ca al atrage pe sotu meu de partea lui mentionez ca varul lui nu este casatorit si nu prea are habar ce este o familie petrec mult timp ampreuna eu si sotu meu avem si 2 copii caci poate daca eram singura de mult eram plecata si divortam eu al iubesc mult pe sotu meu dar mie ami da impresia ca al sufoc si nu vreau sa fie asa de exemplu sa dus cu varul sau la niste cunostinte la un meci de fotbal sa vizioneze si meciul sa gatat silam sunat dupa vreo 2 ore si a spus ca mai sta putin si vine acasa dupa vreun ceas lam sunat din nou si iam spus ca de cate ori merge cu varul sau asa se antampla si mia anchis telefonul oare sunt eu prea exagerata sau ceva antre noi nu mai merge daca al puneam sa piarda o noapte cu copilu ca ebolnav si plage spunea ca el lucra dar asa sta cu prietenii bine asta nu se antampla des dar cand se antampla e cam aceasi treaba ce sa fac cum sa reactionez stam an germania nu am prietene stau acasa cu copii simt ca anebunesc ce sa fac datimi un sfat am nevoie de un ti9mp petrecut numai cu el si cand vb cu el si ai spun ce simt spune apai seara suntem tot ampreuna dar din pacate sa formt o rutina mancam ampreuna de sera stam la un film cu copii si mare lucru nu se antampla nu simt nevoia neaparat de sex doar sa fim mai mult ampreuna si sa ma priveasca cum ma privea la anceput nu cum e acum si cum a anceput sa vb urat cu mine cand spune el caa al enervez

Am citit cu mare interes toate comentariile, teoretic e usor, practic e mai greu de rezolvat.
Situatia mea este similara. Sunt de vreo 20 de ani cu sotul meu cu care am un copil de 8 ani. Pare un om bun dar, cum spuneau unele comentarii, cum poate fi cineva bun daca nu tine seama de celalalt? Mi-a trebuit mult timp sa imi dau seama de acest lucru. Sotul meu iese cu prietenii aproape in fiecare zi cu orele sa se relaxeze.Am incercat de toate, sa fiu draguta, sa nu il bag in seama, sa il amenint cu divortul etc.Uneori se mai potoleste cateva zile sau o saptamana si apoi revine la obiceiurile lui. Spre deosebire de alte cititoare, eu sunt independenta financiar, ma ocup de mine, fac tot felul de cursuri, sunt draguta si interesanta (nu radeti).
Concluzia dupa toti acesti ani este urmatoarea. Nu exista solutie pentru acest tip de comportament. Oamenii de tipul acesta nu se pot schimba. Pun mai presus de orice placerile lor de toate tipurile (tigarica, bauturica, relaxarea etc). Si in al doilea rand, ei stiu ca suntem cumva dependente de ei si le vom ramane alaturi pana la urma indiferent de ceea ce fac.
Eu sunt constienta ca ori il accept asa cum este (desi imi este din ce in ce mai greu si mie si copilului care intreaba tot timpul de el) ori divortez.
Succes la toata lumea care se confrunta cu aceasta problema.

In aceeasi situatie sunt si eu, doar ca nu avem copil. Si eu ma gandeam ca daca in viitor vom avea, se va schimba...:(