Pasiune

De cat timp ai nascut?
Incearca sa-ti faci timp si pt el, macar o ora pe saptamana cand copilul doarme.Poate el simte nevoia dar te vede stresata si ocupata si prefera sa nu-ti spuna.
Intr-o familie mai este nevoie si de dragoste, in timp va veti distanta si posibil vor aparea si alte probleme.
Stai de vorba cu el si vezi daca el are vreo retinere, discutati deschis
Numai bine

Buna,

Am inteles din ceea ce ai scris ca nu mai simti nici o pasiune pentru el, desi il iubesti. Este o contradictie de termeni in primul rand.

In al doilea rand, daca il iubesti, cum poti sa nu il intrebi si pe el cum se simte ? Daca nu te intereseaza staile si dorintele lui, inseamna ca iubirea a disparut demult. Dar macar din respect ar trebui sa te intereseze lucrurile astea.

Cu multa stima,
Armand

Te inteleg f f f bine !Eu sunt casatarita de 2 ani aproape desi avem un baietel de 8 ani.Relatia noastra este f ok desi cateodata se simte o urma de monotonie si chiar lipsa pasiunii care ne a unit la inceput/Cand se intampla incerc (chiar daca cateodata nici eu nu simt nevoia)dar de dragul casniciei la care tin enorm si de dragul lui pt ca il iubesc sa nu las ca aceasta situatie sa se agraveze.Chiar si lucrurile mici care sunt facute nu f des(o cina cu luminari,o camasa de noapte sexy)intotdeuna rezolva problema.Trebuie sa te staduiesti un pic mai mult pt ca cu timpul situatia se va agrava si nu se va rezolva de la sine.Probabil la tine este vorba de o depresie post natala care este de inteles si deci si sotul tau ar trebui sa te inteleaga.Poti cere sfatul unui psiholog si credeme sunt milioane de femei pe lume care se confrunta cu aceasta situatie.Important e sa nu te dai batuta.Sanatate si sa auzim numai de bine.Astept vesti bune de la tine!Rusca

Sint de acord cu "rusca", din pacate, multe femei sint in situatia ta, este o problema hormonala si este posibil sa fie rezolvata consultind un specialist, de ce? pentru ca aceasta "depresiune" din pacate se "cronicizeaza"... devine dine ce in ce mai dificil de a reveni la o relatie normala. Sentimetele de iubire sint, dar dorinta sexuala lipseste cu desavirsire si frica de a pierde partenerul este permanenta si te culpabilizeaza... este foarte dificil de trait toate aceste sentimente... ia-ti curaj si consulta... este mai usor cind ai ajutor, in plus sotul tau va aprecia faptul ca faci efectiv totul pentru a iesi din situatie, iar culpbilitatea ta va dispare cu fiecare sedinta la specialist... totul este posibil in in aceste conditii...

Nu lasa sa treaca vremea, petru ca va fi din ce in ce mai dificil...nu-ti fie frica, lasa-te ajutata...

Curaj si toate cele bune !

Kooky

In astel de situatii poate fi de ajutor si tratamentul homeopat, sau cel putin gemoterapia. De exemplu poti lua 50 de picaturi de Muguri de stejar MG in fiecare dimineata inainte de mancare, in putina apa.
Si inca ceva: sa iubesti pe cineva inseamna sa te simti bine atunci cand el se simte bine. Sa vezi prin ochii lui.
Stiu, copilul este cea mai mare realizare a unei femei si asta poate sa para ca ii absoarbe toata atentia. De fapt copilul este rodul iubirii voastre si nu ar fi putut exista fara asta. Daca ti-a disparut atractia fata de sotul tau inseamna ca doar ai profitat de el. Ai copilul si acum salut, nu te mai intereseaza. Daca nu vrei sa te simti asa atunci e timpul sa iti amintesti cum era inainte si cum te-ai indragostit de el. Iar el la randul lui, ar fi cazul sa te cucereasca din nou, lucru pe care poti sa incerci sa i-l sugerezi, intr-un fel in gluma.
Faceti-va cate o minivacanta impreuna, mai lasati copilul la bunici, iesiti impreuna la un restaurant sau la o plimbare de mana, ca sa va reamintiti cum e sa fii indragostit. Multumeste-i ca te-a ajutat sa ai asa un copil minunat, multumeste-i ca te-a inteles si a stat in continuare cu tine, chiar daca tie ti s-a parut ca nu il mai doresti, spune-i ca stii ca dragostea fizica este o manifestare a iubirii si ca ai vrea sa te ajute sa iti revii.
Succes!