Oare unde gresesc? Ne mai iubim sau e cam pe sfârșite?

Bună ziua, sunt intr-o relație cu soțul meu de 11 ani, și suntem căsătoriți de 3. La început am stat cu părinții mei, pana acum 6 luni, tata a mai avut câte ceva de spus despre el, ca nu face, ca nu stie, ca e leneș, ca e profitor, etc. Eu am trecut peste, pentru ca îl iubesc și chiar i-am lăsat pe ai mei pentru el și am plecat, am stat cu chirie 1 an în niște condiții proaste, doar ca eu sa fiu cu el. Apoi ne-am mutat din nou la ei, decizia fiind de comun acord.

Eu sunt o femeie destul de independenta, am crescut intr-o familie bună, am avut tot ce mi-am dorit, ai mei nu s-au bătut, nu s-au certat, ne-am plimbat peste tot, am fost o familie unita, evident cu unele probleme, dar o familie fericita.

Soțul meu mai are 5 surori, toate mai mari ca el, a trăit intr-o familie cu multe lipsuri, din câte am înțeles părinții lui mai beau, deși nu a zis, intuiesc ca parintii se mai băteau, dar in schimb sunt uniți ca frați.

Acum 6 luni am reușit sa ne mutam în casa noastră, avem o afacere care merge bine și pana înainte sa ne mutam, erau fericiți, însă acum pare ca totul s-a schimbat între noi.

Ne certam și înainte, ca în fiecare cuplu, mai exista și certuri, dar acum au devenit din ce în ce mai dese, dacă înainte ne certam de 2-3 ori pe luna și nu certuri grave mereu, acum ne certam de 3-4 ori pe săptămână și ajungem sa nu ne prea mai vorbim. Relațiile sexuale s-au rărit și ele, eu nefiind o femeie cu mult apetit sexual, el tot trăgea de mine, se întâmplau la 2-3 zile, acum cam o data la 2 săptămâni.

Înainte seara mergeam la culcare și nu lipsea pupici de noapte buna și te iubesc, iar acum, nici nu mai știu când se culca el, pentru ca mereu sta pana târziu și eu adorm înainte.

Prin casa nu ma prea ajuta cu nimic, mai spala vasele odată pe luna sau le strânge din uscător și le baga în dulap, sau mai strânge hainele de la uscat, dar in rest nimic. Îl deranjează dacă îl rog sa curețe niște cartofi sau dacă îl rog sa se ducă la cumpărături.

Orice se intampla rău în casa, la munca, când ieșim, e din vina mea, ma cearta mereu, nu e niciodată mulțumit de mine, deși toți din jurul meu îmi zic ca sunt foarte deșteaptă și eu sunt conștientă de asta, încep ușor ușor sa ma consider cel mai prost om de pe pământ, încrederea în mine a cam dispărut, ma gândesc de 5 ori înainte dacă sa spun sau sa fac ceva, pentru ca nu vreau sa-l supăr.

Este foarte curios ce vorbesc cu oricine, îmi pune întrebări mereu după ce vorbesc la telefon, sau prin mesaje cu prietene sau familie, nu cred ca-mi ia telefonul la verificat, dar cred ca ar fi mai ușor de suportat decât sa ma chestioneze ce a zis. Dacă uit sa ii spun ceva și îmi amintesc după câteva ore sau zile, iar me certam, ca nu i-am spus din prima.

Eu lui nu ii pot reproșa nimic, dacă ii spun ceva, mereu se supăra și de acolo nu mai vorbește cu mine, în general cam vreo 2-3 zile.

Când ajungem de la munca, el sta doar pe telefon, dacă vreau sa ii spun ceva, își da ochii peste cap și pune pauza, dar mereu trebuie sa repet un lucru de cel puțin 2 ori și ma cam macina.

Mai nou au reușit surorile lui sa ii bage în cap ca ce vorbesc între ei, este doar între frați și nici nu îmi mai spune nimic niciodată. Zilele trecute vorbea cu ele prin mesaje vocale și le asculta încet și a mai pornit și muzica ca să nu aud ce zic ele.

El zice ca nu au nimic cu mine, dar știu foarte bine cum vorbesc de cumnați lor, toți sunt p***a, toți sunt leneși, toți se cred nu știu cum. Ideea e ca și fratele lor se comporta la fel ca și ceilalți, doar ca pe el îl apară mereu dacă eu zic ceva de rău de el.

Eu sunt o femeie normala, îmi știu locul in societate, știu când trebuie sa mulțumesc și când sa ajut, știu când trebuie sa fiu apreciata și sa primesc un mulțumesc și știu sa nu ma laud. Mereu am fost o fire optimista și cu zâmbetul pe buze, și orice ar fi, eu nu pot fi supărată pe nimeni, dimineața când ma trezesc, supărările mele sunt 0 și o iau de la capăt.
El in schimb, e diferit de mine, așteaptă mereu sa i se mulțumească, sa vadă lumea când face ceva, sa fie apreciat, sa ii spui ca e bun, ca e perfect...el tine foarte mult supărarea, după cum am mai scris și mai sus, sta supărat pe mine so câteva zile și ma tratează cu dispreț și nu îmi vorbește.

Nu știu ce sa fac, nu știu dacă îl mai iubesc sau doar e o obișnuință, as vrea măcar sa am puterea sa stau supărată pe el și sa vadă și el cum e fără fericirea mea debordanta.
Înainte când eram mai bine, după episoadele de cearta, aveam momentele noastre în care discutam despre cearta și fiecare își spunea punctul de vedere, acum nu mai exista acele discuții, dacă aduc vorba, se enervează și iar ne certam și nu mai vorbim.

Cu siguranță greșesc și eu dar nu știu unde. Ce sa fac?